2379.Ambiții nemăsurate și frică la o adică

  Sîntem un amalgam de ciudățenii și delăsare, de porniri fără cap și coadă. Nu ne controlăm eficient firea, nu ne domolim, ci înverșunați uneori din te miri ce. Cu superstiții și mîndrie multă neinspirată, ambiții nemăsurate și frică la o adică. Cînd ni-i timpul încercărilor, ca la fiecare om. Dar de am fi cum trebuie, nu am fi așa, nu am avea necazurile, le-am evita.
  Și știți cum trebuie să fim, ca să reușim a fi oameni, moralizați cu binele înainte. Și de EL știind cum trebuie pe Pămînt, nu ca-n CER, că Acolo e altă socoteală. Să ne limităm a fi interesați de EL, atîta cît ne permite CER-ul. Că noi am vrea multe și mărunte, e de știut, doar sîntem din EL cu spiritul și gîndirea. Trebuind să ne limităm a fi cum EL ne dorește, că e greu că e ușor asta e.
  Că unii încercă marea cu degetul, treaba lor, nu-i urmăm. Poate au și afinități, ce noi nu le avem? Numai EL știind potențialul fiecăruia, nici noi nu ne știm pe noi cum ne știe EL.