Cum o dăm și cum o facem nu reușim în viață să fim chiar neprihăniți. În fața LUI și a oamenilor, fiecare are tarele sale ce și le știe. Și-l trag în jos, că nu se văd, e firesc numai EL știindu-le mai bine ca noi. Că nu scapă CER-ului nimic din ceea ce-i a nostru și ne caracterizează ca oameni, așa cum sîntem. Cu scăpări și adaosuri, cu bine și rău, cu fals și onoare, cu ridicări și înjosiri.
Așa că atunci cînd sună sfîrșitul și nu-l dorim, fiind nemulțumiți, să-i atenționăm bine. Pe cei ce rămîn pe dinafara gropii noastre, spre dincolo, ce și cum să facă. Din timp, cu răbdare să-L afle corect și între oameni cumsecade cu bine mereu. Ca să nu împărtășească necazul nostru de final, nemulțumirea, nevoile de dincolo. Ce le întrezărim, că judecata, verdictul ne-o dat și știm ce tragem acolo să fim ce trebuie.
De asta oameni ai Pămîntului, dați importanță dorințelor SALE, de moralizare între oameni. Și binele de făcut mereu, cunoscîndu-L cît ne vine fiecăruia, a pricepe mai bine. Să ne fie viața viață și familia salvată, mulțumiți și îndesați de ani cîți frumoși aflați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu