Să nu ne ferim a trăi cum ne vine, cu bun-simț și bine între oameni. Și cu EL știindu-L bine, ne căzînd în plasa nedreptății lumii fără EL. Că unii înfricoșați de a da piept cu nedreptatea lumii, se refugiază în muncă. Preocuparea de zi cu zi, îi izolează de societate, nu vor să știe de nimica. Ci doar de ocupația lor, ce li se pare insula de ne atins, de ceilalți. Salvarea de societatea nedreaptă, îi sperie, viața li se pare de ne înțeles, fără munca lor.
Uneori nici de EL nu prea știu, înstrăinați rupți de o realitate, ce o refuză. Și lipsa unei educații adevărate, îi lasă fără elementarele, cunoștințe de conviețuire. În familie și societate, trebuiesc recuperați, ori învățați, doar de vor să fie oameni. Cu adevărat responsabili, știindu-L corect, fără să-i mai pese de nedreptatea societății. De se încumetă ar fi bine pentru toți.
De viață nu vor scăpa și de se consideră așa de nepotriviți cu viața dată. Să-I ceară ajutorul sincer, și-L vor afla cum trebuie, pregătindu-se de existență. Cum nu au fost poate niciodată, dar să nu-L mai uite și cu bine între oameni. Teama s-o învingă prin morala ce te întărește, în conviețuire adevărată demnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu