Mila e normală, firească chiar EL ne îndrumă, ne înlesnește ajutînd nevoiașii. Părăsiții, pedepsiții, pe merit, ori că noi nu știm, asta-i cea mai plauzibilă treabă. Nu știm din ce cauză suferă respectivii, de cele mai multe ori, dar uneori cam știm. Și ne zgîrmă limba și zicem și verzi și uscate, numai EL știind adevărul. Dar se poate să ne implicăm unde nu ne fierbe oala, adică considerăm.
Că cei demni de milă sînt nevinovați, e treaba doar a LUI și numai a LUI, noi tăcere. Cel mult, da cel mult îI cerem ajutorul, că nu ne putem implica suficient în ajutorarea nevoiașilor. Atîta și nimica mai mult, că-L nesocotim și cine sîmtem noi? Și EL decide de ne ajută, să-i ajutăm pe cei în nevoi, ori ba și ulterior ori atunci aflăm.
Că ne depășește implicarea și ce-i de făcut ori cîte și mai cîte toate omenești. Că unele religii caută să rezolve, se poate dar tot cu acordul SĂU și numai aL SĂU. Altfel nu-i posibil, cine zice altfel minte de îngheață apa la ecuator la nivelul mării. Că minciuna încă ne încurcă tare în relațiile cu EL e firesc, EL încă dă voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu