Nu putem mult timp ne ține cu nasul pe sus, că treburile obștii sînt prea neînsemnate. Și noi cu alea alese și pure, înălțătoare. Și EL se coboară și caută îndreptarea întregului și încă se tot încearcă. Că-i înghesuială și dezordine, de n-ar fi nedreptate și imoralitate, ar mai fi ceva. Luîndu-ne după întreg și nu vedem fragmentele lucrurilor ce ne alcătuiesc.
Nu importă unde răsărim, cu viață să ne aflăm calea corectă și ținînd cont de EL, contează. Că-i uneori parese-i aventură și nu-i, ci serioasă aplecare înspre cunoașterea noastră. A LUI și a ceea ce ne trebuie să fim, că nu sîntem cum e nevoie și-i de muncă încă. Iar de reușim ne bucurăm nespus, pe bună dreptate, biruința trebuie sărbătorită.
Ne iluzionăm că jucăm doar niște roluri, se poate, dar la un nivel foarte înalt. Ce ne depășește gîndirea și-i în CER tot secretul, conlucrînd înspre o definitivare. A noastră spre realizări mai complexe încă ne știute, doar acuma să fim cum ni se cere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu