Că greșim și cu gîndul, sigur și mereu așa-i, mai înainte de a trece la vorbe și fapte. Dar ce să-i faci, oameni sîntem și needucați, nedrepți, unii și înrăiți din cale afară. E aspră judecata, numai cei ce vor nedreptatea să înflorească, bagă bețe-n roate. Exagerînd, să nu înfăptuim, să ne înfrînăm cumsecade mereu și-i bine.
Sfinții ori fi făcînd așa, doar ei și EL știind, dar noi pe Pămînt e suficient. Să ne abținem de la vorbe și fapte reprobabile, ce ne cad în cîrcă, de vrem ori nu. Mai bine să le anticipăm că-s nepotrivite cu poziția de om adevărat și să ne vedem de drum. Cumințiți de consecințe nedrepte întrezărite, dacă nu de buna creștere necesară oricui e în lume.
Nu putem fără a face rău, nu ne simțim că trăim, ce viață e și asta de netrebnic? Simplu ne retragem din societate o vreme, cum? Făcîndu-ne că plouă pînă ne trece. Nu ne trece, plecăm din acel loc, pe cît trebuie ca să nu mai fim tot „înghesuiți” de rău. Se ține de noi, cereți-i ajutor LUI, de nu știți, pune-ți pe un apropiat să vă facă serviciul sincer și corect. Cel mai bine e voi înșivă, responsabili cu adevărat bine în fața LUI. Vă așteaptă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu