4292..Pricepem noi pămîntenii.

  Cu vremea ne obișnuim c-o colaborare oarecum cu CER-ul și unele obligații ce decurg cu vremea ni le însușim cît se poate. Că-i o continuă schimbare și oameni sîntem și-I tot greșim și ne mai lasă și ne și penalizează, uneori înțelegem alteori ba, încăpăținați. Nu I-e ușor nici LUI cu noi așa poznași ori destul de ne cum ar trebui, de fapt nici nu prea știm corect cum e de făcut.
  Totul să fie cît mai bine, ne chinuim oarecum și de la o vreme se înfiripă așa o mediere spre înțelegerea firească ție cu EL și invers. Nu-i bătut nimic în cuie și de se încearcă schimbări sugerate, de regulă eu nu le-am acceptat, mergînd pe o constantă. Cît de cît, nu mereu și respectată de mine de asta mai șchioapătă relațiile cu vremea se restabilesc cele dinainte oarecum.

  Se tot strînge un fel de joc, toleranța-i tot mai mică, poate mi se pare, dar nu, e tot mai cu grijă de ambele părți grija de corectitudine cît pricepem noi pămîntenii.

4291..Cîtva timp.

  Avem cîte îndeletniciri temporare în așa schimbări cam după ureche în virtutea curentului, modei, societății în deriva lumescului. Nu prea acătării, dar omul mai îndreaptă cîte se încumetă, fără să bată la ochi cine știe ce, merge și așa. Mai cu toleranța și bunul-simț și al dreptății cît de cît îndemn de mai bine, cu toate că-i cam greu în fundătura asta de nelegiuire pe toate planurile.
  Unde căutare are urîtul, răul și necivilizația, înstrăinarea de EL și EL de noi, de nu ne mai găsim locul și căpătîiul. Înfumurați, imorali și proști de dăm în gropi, dar nu ne dumirim încă-i tare condiția umană așa neroadă, ne mai suportă o vreme. Și-n definitiv de nu-L pricepem asta e, nu ni-i datul acela cînd va fi să fie, ne va scutura EL mai altfel de L-om pricepe cumva.
  Mai e pînă atunci, trebăluim cît putem de oameni să coexistăm, ne sărind neobrăzați cît colo, ci cît se poate de domoliți și mai merge cîtva timp.

4290..Coexistență.

  În continuare fără pauză cumva trecem la vehicule oarecum grele, cu patru roți, implicat în rezolvări de tărășenie neroadă. O ducem oarecum la bună soluționare, dar nu se știe niciodată cum va evolua în așa nedreptate, imoralitate, răutate și egoism fudul cu a lumescului nedemn. De omenirea ce nu-și dă rînd nu să se cumințească, ci din contra tot mai străină de EL și calea nostră cumsecade prin viață.
  Urîțită ca vai de noi ne tot afundăm colac peste pupăză, zicîndu-ne civilizați în răutăți de tot felul, nici de cum de bine nici pomeneală. Alandala fiecare pe cărarea necuviinței, doar din nimereală mai acătării cîte unele se configurează năuce. Pe așa plaiuri de dor de ducă pe pustii unde te-ntorci doar nelegiuirile-s tari și mari, puturoșenia și delăsarea în voia neputințelor.
  Ți-i lehamite de așa coexistență pașnică-ndărăt spre un inexistent, neantul și spre al necuviinței ne tot paște mereu.

4289..Azi și ieri

  Tot bate apropo la mijlocul, cu cele două roți, motorizat, ce-o fi?! Vom afla cînd se va putea, nu se lasă, atîta îi dă înainte și pe o parte și pe alta, în definitiv nu-i mare lucru, mulți și diverși o duc bine mersi. Și-și fac și de cap cîți pot în întreaga lume de li s-o dus buha și de bine și de rău cum li-i datul și needucatul, ori pe acolo.
  Se vede treaba că-i ceva în continuare de băgat de seamă la acest fel de a te deplasa și nu numai, cunoscut și de noi încercat cîndva. Dar atîta, nu s-o lipit de dorința neapărată de al încăleca mai mereu, ci acolo pe undeva era în folosința altora, indiferent și azi. Dar se vede treaba că-i bai cu așa nălucire ce-i tot mai prezentă din cînd în cînd, ca un laitmotiv de la o vreme oarecum.
  De mai trecem în revistă și năstrușnic carambol cu întocmiri de situații nefirești azi și ieri.

4288..Fii sigur!.

  Nu chiar dezinteresați de reușită ori nu, deci nu indiferenți, ci pe deplin porniți în a rezolva nerezolvarea ce-i în cale dată. Spre a o învinge nepriceperea trecută și ocazionalele eșecuri, crezi, dar îs adevărul gol, nu-i chip de împlinire. Eșecul e vizibil și totuși nu-ți vine a crede, planul e prea de SUS și-L crezi pînă-n pînzele albe valabil și de viitor.
  Și nu-i în timp și spațiu te dumirești și ți se dă de înțeles că-i irosire de muncă și caznă, chiar de te simți luat la mijloc. Continui să te aștepți la lămuriri și dezlegarea nedezlegatei dileme, o să le afli la timp cînd va fi să fie îndeplinită vremea. Aceea a știrei cumsecade, cu adevărat trebuincioase, deocamdată dezumflat îți vezi de un drum vădit nemulțumit o vreme.
  În timp și spațiu ți se va da ocazia aflării ce te nemulțumește deocamdată, dezamăgirea nu va mai fi lăsată să te preocupe, fii sigur!

4287..Cîndva cumva.

  Ne pune la treabă, nici nu cătăm motivația și destula  informare, îi dăm nainte fătă preget, nu tocmim nesiguranța. Aproape cu ochii închiși ne cătăm calea arătată și nu-i cu lapte, ne învrednicim din nou și din nou, și-i bai mare în sfîrșit. ÎL atenționăm, ne-o încercat și basta, e de finalizat nedumerirea ce părea tare plauzibilă punerea la punct o fost și-i de văzut.
  Fără resentimente, îi tare greu că oameni sîntem și ținem minte ca și EL tot și noi pe aproape cîte se poate și-i mereu de ținut aproape. De EL și noi să-I fim acătării că ne va îndruma corect doar să-L mulțumim cît mai bine în timp și spațiu alocat viețuirii. Pe de-a-ntregul, ne lăsînd defel îndoiala și fărădelegea să ne împiedice vreodată și a-L nemulțumi, că vedem ce pățesc netrebnicii.
  Indiferent de se numesc o vreme individualități sus-puse sau popor ales, ori altceva acolo prin lume călător o vreme să se cheme nație cîndva cumva.

4286..Cu ochii la EL.

  EL ne tolerează oarecum unele scăpări de șifonare a unor vădit netrebnici, în virtutea unor acțiuni aprobate, demne, adevărate. Ca scăpări, daune colaterale, nu-n nici un caz de atenționare măcar, ori mai rău de pedepsire cumva, că nu sîntem în drept. Toate nefăcutele ce le suferim de la acei nevolnici să-L mandatăm pe EL, fiind Singurul ce ne va răzbuna oarecum în temeiul CER-ului.
  Ce noi nu-L știm și atunci cînd va fi să fie cu mirare vom constata că acei neisprăviți nu-s conștienți de ce trag. Și vor fi cu vîrf și îndesat, de poate ne vom gîndi că-s prea de tot punerile la punct, dar de regulă EL ia măsuri ample în urma multor generații. Și ca urmare a multor nelegiuiri ascunse și știute ce-s pe răbojul CER-ului la o adică, ce pămîntenii încă n-o pot determina defel.
  Chiar se impune ascundere pe cît posibil a daunelor pricinuite din neatenție, cu migală și cu ochii la EL, știindu-L și reținîndu-ne cît mai mult să nu-L supărăm oarecum.