4289..Azi și ieri

  Tot bate apropo la mijlocul, cu cele două roți, motorizat, ce-o fi?! Vom afla cînd se va putea, nu se lasă, atîta îi dă înainte și pe o parte și pe alta, în definitiv nu-i mare lucru, mulți și diverși o duc bine mersi. Și-și fac și de cap cîți pot în întreaga lume de li s-o dus buha și de bine și de rău cum li-i datul și needucatul, ori pe acolo.
  Se vede treaba că-i ceva în continuare de băgat de seamă la acest fel de a te deplasa și nu numai, cunoscut și de noi încercat cîndva. Dar atîta, nu s-o lipit de dorința neapărată de al încăleca mai mereu, ci acolo pe undeva era în folosința altora, indiferent și azi. Dar se vede treaba că-i bai cu așa nălucire ce-i tot mai prezentă din cînd în cînd, ca un laitmotiv de la o vreme oarecum.
  De mai trecem în revistă și năstrușnic carambol cu întocmiri de situații nefirești azi și ieri.

4274..Cerințelor

  Un TOT cu de toate cele-I și nu-L bănum nici pe departe, nu se lasă categorisit, Divinitatea Unică, E și bine E și rău. Dincolo de acestea ce nu-L cuprind ca pe noi ci-I ceva nedefinit, se zice că-I ca o monedă, avînd față a binelui și frumosului în totalitate și a răului și urîtului tot așa. Ambivalent și totuși Creatorul a ceea ce-I și nu-L cunoaștem decît parțialități a unei Entități cu mult mai desăvîrșită.
 Înspre ceea ce nu ne dă ocazia să-L știm decît așa să nu murim chiar proști cu totul în hălăduirea c-un rost prin lume. Dar nu-l dibuim pe de-a-ntregul nici vorbă, ca și EL nu-i la îndemîna nepricepuților ce ne tot dovedim, judecîndu-L. Cu destulă nepricepere și vădită părtinire, subiectivitatea firii fiecăruia, constrînsă de trăiri și simțiri chiar alandala.
  Ne are-n mînă și de nu-L mulțumim  nu se sfiește a ne teroriza, părăsi în necazuri și definitive, de minte nu avem corespunzătoare cerințelor LUI.