4290..Coexistență.

  În continuare fără pauză cumva trecem la vehicule oarecum grele, cu patru roți, implicat în rezolvări de tărășenie neroadă. O ducem oarecum la bună soluționare, dar nu se știe niciodată cum va evolua în așa nedreptate, imoralitate, răutate și egoism fudul cu a lumescului nedemn. De omenirea ce nu-și dă rînd nu să se cumințească, ci din contra tot mai străină de EL și calea nostră cumsecade prin viață.
  Urîțită ca vai de noi ne tot afundăm colac peste pupăză, zicîndu-ne civilizați în răutăți de tot felul, nici de cum de bine nici pomeneală. Alandala fiecare pe cărarea necuviinței, doar din nimereală mai acătării cîte unele se configurează năuce. Pe așa plaiuri de dor de ducă pe pustii unde te-ntorci doar nelegiuirile-s tari și mari, puturoșenia și delăsarea în voia neputințelor.
  Ți-i lehamite de așa coexistență pașnică-ndărăt spre un inexistent, neantul și spre al necuviinței ne tot paște mereu.