4226..Conform.

  Un eveniment crucial la vreme, ce ne va marca viața normală, dată așa să o ducem împreună cu-n partener de sex opus. Celelalte încercări îs doar amăgiri de cînd lumea și de evitat de vrem să-I fim în față cum trebuie și să o mai ducem. Că de nu supărîndu-L plătim într-un fel ori altul cînd va fi scadența în părăsire găsindu-ne leacul fără leac, urmînd inevitabilul, deocamdată, moartea.
  Deci două ipostaze, unul de constituire și dezvoltare a normalului uman dat pe Pămînt dintotdeauna și acătării de urmat. Că altfel e bai mare și fără putință de evitat consecințele aprige ale pedepselor CER-ești în părăsire cînd ne aflăm din vina noastră. Ne strunită, ne educată din vreme cum se cere mereu a fi oameni nu alte tărășenii de nimica, ci așa la nimereală, înscenări fudule în prostie.
  Și scadența, pînă una-alta, în loc să ne prindă pregătiți din vreme cum iarăși trebuie a-I fi conform datului atîta încă de ignorat.

4225..Vie.

  Primim nu din orice îndrumare o cale de urmat în condiții ce nu ne sînt obișnuite, dar parcă ne dăm oarecum și-o facem. Nu-n totalitate ne și achităm și de curiozitățile aferente demersului, curiozități strașnic periculoase, dar nu pățim nimica. Chiar de mai denaturăm pe ici pe colo respectiva încercare, nemulțumiți noi și acei ce-s îndrituiți ca lumea-n temă. Perspective-s de revenire cîndva.
  Îi pe acolo cam în părăsire, de mirare cum e, frîntură de cale, amintind, altădată în vogă mare și nouă pe bune în top de miresme cumva plăcute. Azi cam în uitare, nu-s singurele ruginite aspecte ale trecutului nu prea îndepărtat, cei de azi mai tineri nici nu știu ce-s prea bine. Gust de ele nu-i în cărarea vieții de înfiripare nouă, nu pe toate bune, ci mai ales nefăcută-i azi agurida culeasă de vulpi fără gust.
  Aguridă ce ne face la cei mai neînsemnați gura pungă și lehamite de așa necoaptă vie.

4224..Doar SUS.

  În condiții prielnice, îmbietoare, mai ales după strașnice opreliști și nedorite împrejurări, ne pornim chiar și pe străine. Dar tutelare concursuri de împrejurări în direcții ne mai pomenite în viața nostră obișnuită nu numai de curînd. Ci dintotdeauna, aflînd alte trăiri și chiar primejdii, de nu-i acătării comportarea pentru acea nouă conduită de cale de urmat.
  Nemulțumind atît pe acei îndemînatici cît și pe noi însine, dar nu-i bai ne vom da la cale cu alte prilejuri, sperăm în mai bine. Că-i de unde, dar și să vrem cu tărie și să ne adaptăm cerințelor noi pentru noi cît și restul vom fi cît mai cu adevărat de luat în seamă. Cînd ni se va da prilejul cu adevărat demn de omenia care cu toții o vom demonstra în cunoștință de cauză dreaptă
  Nu pe bîjbîite ci-n conlucrare cu ceea ce trebuie să fim cu toții de la acea dezmeticire în vedere Doar SUS.

4223..Pretutindeni.

  Ne trezim că-i timp în îmbunătățire cu speranța ce moare ultima și vremea ține cu noi, soarele-i mai darnic din ce în ce. Și parcă totul reînvie și-i miros de primăvară, ca și gîzele ne repezim pe afară, improvizăm cu porniri din sfere mai înalte. Chiar de-i primejdioadă calea, ne descurcăm oarecum, nu tare mulțumitor nici pentru unii nici pentru alții.
  Cumva se află și alte căi de amintiri cam de mult trecute, ce cîndva ne foloseau și bucura viața, acuma-s doar parcă părăsiri spre uitare. Le privim cu nostalgii tare încurcați în inexplicații, așa-i vremea în curs neclar deocamdată trăită destul de fără noimă. Sînt continuări la fel de aproximate, ne ducem spre un ceva cu speranța de mai bine și chiar așa și pare.
  Nu cred că mult vom fi lăsați într-o ceață, da-i clară ziua ce-o trăim cu întemeiate trăiri de bine pe ceea ce se simte cam pretutindeni.

4222..Omenie dreaptă nu.

  Deci odată cu coborîrea LUI printre noi cînd va fi, poate și-n timp oarecum mai devreme ne vom realinia cerințelor SALE. Din vechime a legii talionului ce-i altceva decît astă dragoste și iubire atît de clamată și nicăieri aflată, că nu-i în firea lucrurilor, ci ura și nelegiuirea. Perpetui obișnuințe a unei nepotrivite existențe umane fără Dumnezeu ci-n minciuni, delăsare de bine și doar în rele și urîte.
  Gînduri, vorbe și fapte ce nu-s condamnate cu adevărat, ci mimate, potlogăriile continuînd sub o formă ori alta la nesfîrșit. Pînă EL intervine cumva stopîndu-le, în loc ca noi să ne tot îngrijim a fi demni oameni în acestă lume acătării ce trebuie să fie. Și-n natură și mai ales în fața SA cu respectul și credința cuvenită cu adevărat sfîntă și de ne tăgăduit cum ni-o tot cerut mereu.
  Dar atît de greu ne tot vine a-I fi, demonstrînd mereu neputință, îndărătnicie și necuviință oriunde am fi, omenie dreaptă nu.

4221..Știut și aplicat.

  Dreptatea Divină să nu ni-o punem în cap a o ști și aplica pe Pămînt, că nu-i la îndemînă, n-o știm, nu avem voie. Și nici cumsecade nu-i, ci doar dreptatea omenească, care-i și SUS caznă a ne-o demonstra cu ale SALE teme. Nu se încape, ci-i doar de noi și felul nostru de a fi, dar așa să și fim cum trebuie între noi toți și-n natură cu EL de asemenea cît mai bine.
  În dreptul nostru al fiecăruia și-mpreună cu toții cum sîntem dați a fi, nu oricum se tot vehiculează neputința de a fi oamenii. Proiectați a exista omenește nu neomenește cum și azi ne tot comportăm dîndu-I LUI ocazii de nepotriviri ce-L îndepărtează de noi. Nu nepăsător ci cu aplecare ne tot experimentează trăiri și trăiri în vederea revenirii în parametrii datului dintotdeauna.
  Dar nici azi știut și aplicat cum trebuie printre noi toți și nici în fața naturii și mai ales a SALE și Lumii LUI.

4220..Merităm.

  Chiar și acei, aplecați înspre creștinism, cugetători recunosc supremația LUI Incontestabilă asupra aceea ce se petrece. Cu viața noastră aici și dincolo cînd nu mai e, oriunde-I doar EL Suveran și se admite cîine cîinește încă ne percepută pe șleau a LUI. Conducere de vrem ori nu, cu destul de firave recunoașteri ca fiind a LUI în Universul cunoscut și necunoscut, de Divinitate Unică.
  Și preocuparea LUI înspre noi nu cu desăvîrșită bunătate, ci mai degrabă o relație de învățare minte a nostră înspre. Un altfel de om ce trebuie să tot devenim de cînd va fi hotărît acel nou început, deocamdată aflîndu-ne în stadii de dezvoltare ce premerg. Aflări trebuincioase conviețuirii corecte aici pe Pămînt între noi oamenii, cu natura înconjurătoare și despre EL de știut cît mai complet se poate.
  Acuma și-n continuare pe un traseu destul de anevoios cu multe împiedicări ce ni le facem singuri necunoscători de multe și nedoritori, nu merităm.