3919...Ori încă mă înșel?!.

  Nu știu de ce mă mai amestec, e așa o pace cu neghiobia ce-L înlătură și parțial. Mințind cu fudulă prostie lumea, dar e un mare dar, s-o fi obișnuit EL cu asta? Că lumea altfel nu-L va mai regăsi în veci, ori e doar o impresie, o falsă închipuire. Ce nu-mi dă pace, atîtea s-au petrecut în virtutea unor netrebnice religii ce-s încă în vogă.
  Cu aprige plăți lumea s-o obișnuit în băi de sînge o clătit EL curățenia demnă. Doar de EL și noi mai altfel și nu-i încă la vedere, ci tot necuviința din NT. Parcă renăscută mai altfel, ca balaurul cu mai multe capete, reînvie mereu neputința. De a-I fi cum trebuie în față, ci-n năluciri tîmpe strașnic strălucitoare în neștire. O fudulă nepăsare la care EL se face părtaș, ori mă înșel, nu mai speră nici EL?!
  La înnoirea ce ne va îndreptăți să fim ceea ce nu visăm încă doar cu EL, ori încă mă înșel?!

3918...În viața fără rost clădită

  Oare, așa om fi fost alungați din fața SA, ca necuviincioși, cu toții am aflat o tîmpenie? Drept credință, și EL ne-o permis-o, cred inițial ca o probă de probă și acuma. Nelegiuita s-o tot umflat și-i contra SA pe față, mai mult minte că-i cu EL. dar de unde. Minciuna o rămas tot minciună în fața SA și a noastră cei ce îL știm corect în aflare.
  Umfarea se tot accentuează  cu trecerea vremii de nu-și mai încape în pene prostia. O tot prostit lume nu glumă, naivii i-o strîns de pretutindeni, la o grămadă. De manevră-n tîmpenii fără EL și noi neaveniți în așa dezmățare, circ spiritual. Vrăjîtorie, hocus-pocus nu așa chiar ca la circ, dar e un circ mai elaborat. Ci magia prostiei fără EL, lăsată încă de SUS, să încerce lumea de rîpă.
  De minte nu-i ci inconștiență, delăsare, că-I destul de ascuns și plata-i peșin. În viața fără rost clădită pe fărădelegi, netrebnicii, nedreptăți, imoralități și restul.

3917...Sîntem dați a fi și nu oricum

  Numeroase obișnuite imagini ale actualei lumii cu ale ei îndeletniciri vor ieși voalate. Cînd ne vom găsi în sfîrșit cadența căutată și în  așa dezordine fudulă prostire. Umblăm de colo colo fără astîmpăr benefic, ci-n nelegiuirea firii fără EL și noi, hoinari. Hăituiți de SUS că nu sîntem ceea ce eram a fi, nu la nimereală ci-n înfruntarea neastîmpărului tare costisitor.
  Și SUS și jos, dar pentru noi ne contînd decît interesul absurd, dar ce contează. Plătim și gata cu viața, irosire pe obrazul SĂU, că noi ca pingeaua-i de nepăsare. Și huzur pe cheltuiala LUI, și ce, nu-I de unde? de s-o înhăitat cu așa nepotrivite ființe. Nici aici nici în altă parte, că pentru Pămînt sîntem dați a fi și nu oricum, ci-n virtutea unor.
  Căutări adevărate, înălțătoare de EL și noi cumsecade, îndreptați spre EL și dreptate.

3916...Ce ne sînt accesibile

  Să nu stăm la pomana oricui, ci să trudim și EL trudește înspre priceperea noastră. Cu ceea ce trebuie să devenim la timpul oportun, îndreptînd ce am strîmbat. Acătării să arătăm că sîntem în natură, între oameni și-n fața Totului ce nu-L știm. Dar să ne strofocăm din toate încheieturile aflărilor știute, conlucrînd cu evitatul, urgisîtul, neînțelesul.
  Pentru a fi și noi în rînd cu lumea din care facem parte de vrem ori nu, așa ni-i datul. În lumea perfectă a SA și noi oarecum cam rămași pe chelia noastră neputincioasă. Sărind drept în mărinimia comportărilor în prefaceri benefice tuturora de se poate. E tare greu dar nu imposibil, de vrem neapărat totu-i posibil, bucurîndu-ne de viața dată.
  Poate nu chiar minuni să facem, cu toate că-s comparabile prin strădanii și purtări ce ne sînt accesibile.

3915...Ai erei ce-i în curs.

  EL are o preocupare aparte și de natura Pămîntului în întregul ei și nu numai. Nu știm majoritatea zdrobitoare toate cele ce-s în nepriceputa lume de conlucrare. De SUS cu așa firescul Pămînt și împrejurimile înconjurătoare de care noi nu știm. Decît că-s frumoase, sălbatice, neașteptate, rudimentare unele și nu-s, ci-i un tot.  În evoluția firească și nouă, dar noi ne ținem tare deștepți departe de EL și ea.
    Și dăm în gropile propriei neputințe, lăsați de oarece izbeliște de nu-i și nu-i chip. Altfel, demontrîndu-ne și celorlalți și LUI, că nu știm ce vrem dintotdeauna. De fapt vrem de toate cele, dar nu știm a le gestiona corect, nici propria viață aiurită. Nu cumsecade și cu EL în prim-planul vieții cît mai acătării posibil. Că nu-i chiar tare greu de vrem să ne aflăm locul, ce nu-i ăsta pe care ne-am cocoțat.
  Ci în conlucrare cu Divinitatea, natura Pămîntului și noi înșine ne vom domestici ai erei ce-i în curs.

3914...Și îmbunați în dreptate!

  Noi vom fi ajutați de EL, dar și noi să ne dăm tot interesul în direcția bună. Conlucrînd nu în dezordini și fărădelegi aici pe Pămînt și fără EL, că-i irosire. De timp și preocupările-s deșarte, sortite neputințelor de tot soiul, neînțelegîndu-ne menirea. Ci constatăm nepriceperea în toate cele și cu chiu cu vai mai evoluăm. Dar fără EL și fără civilizația bună, corectă față de noi înșine și natură.
  Omenirea nu mai are nici o șansă mai departe multă vreme așa cum e, vom afla schimbarea. E să ne schimbăm o dată pentru totdeauna cum ni se tot cere de SUS, corespunzători. Între noi să fim și să-I fim, nu cu răul și urîtul oriunde, ci binele, morala și conlucrarea doar cu EL. Lăsați celelalte preocupări deocamdată, că le-ați alocat prea destulă vreme.
  Și reveniți-vă la EL cu toată știința lipsă de pînă acuam, că-I nevoie și îmbunați-vă în dreptate!

3913...Nu ai ac de cojocul ei.

  Ce să-i faci dacă se știe că între credință și prostie e o prăpastie, dar o ales prostia omenirea. Că aflarea SA corectă și urmarea LUI nu-I posibilă întorcîndu-I spatele continuu. Nici între oameni nu sîntem cumsecade și drepți și nici de EL nu știe lumea mai nimica în așa nepăsare. De EL și Lumea SA, ci de cîte închipuiri urîțind și înrăind populațiile în neștire.
  Nici vorbă de credința în EL, ci-n diverse religii străine de EL și urmările-s cunoscute. Și azi lumea-i în părăsire la nivel de indivizi peste tot, cu toată cunoașterea. Ce luptă pentru supraviețuire, sănătatea și altele îs alterate de neputința. De a-I fi în față cum ne tot dorește și noi încăpăținați alegem să nu-I facem față, ci spate!!
  Ce să-i faci la așa lume necuviincioasă deocamdată, nici s-o lași dar nici nu ai ac de cojocul ei, fără EL.