Se zice că-ţi e mai uşor a renunţa la viaţă cînd eşti tînăr, faţă de un om mai în vîrstă care-i reticent şi ţine morţiş la o existenţă oricum o fi. Adevărul e că EL nu ne dă voie să renunţăm la existenţă, aşa de florile mărului, ci să ţinem la ea oricum o fi. Că-i mai anevoie, ori chiar în suferinţă, fiind părăsit de EL, totuşi e darul SĂU dat nouă şi să-L păstrăm şi să-L îmbunătăţim şi EL ne ajută de-L ştim şi îndreptaţi.
Se zice şi de către teoria lui Robert Brasillach, că-i bine să mori mai înainte de a te înrăi şi nedrept cu timpul să tot devii. Deci decît să lupţi a te îndrepta cum poţi mai bine, mai bine renunţi la existenţă, cu aşa povară, poate nedemnă de pramatii ordinare. Şi fără putinţă de îndreptare mai bine moartea. Curat murdar. Nu se mai concepe facerea binelui şi bunul-simţ, după ce te-ai murdărit de nedreptatea hîdă, ce concepţie stricată.
Cînd ai un ideal deosebit şi-l urmezi, timpul nici nu ştii cînd trece şi implicat adaugi cum poţi ceva progresînd continuu. Din contra cînd ţi se schimbă mediul favorabil acelei munci şi dai de mai greul şi cenuşiul unor alte treburi neatrăgătoare. E bine să tot înaintezi chiar de mai greu în direcţia bună şi să nu te laşi, ori aşteaptă vremuri mai bune pregătit şi nu dispera niciodată.
Numai cu EL alăturea şi respectîndu-L îndreptat ai dreptul şi ţi se dă acest privilegiu de a duce o existenţă mulţumitoare tu şi ai tăi. Şi te poţi considera întregit prin ceea ce faci corect cum vrea EL şi nu-n alte condiţii. Decît de eşti un nedrept încă ne ajuns la scadenţă. Să te implici în prezent cu gîndul şi faptele preocupante acuma, cu învăţăminte despre fapte greşite din trecut care să nu le mai repeţi, dar viitorul lasă-L LUI în seamă.
Întrucît EL e singurul din CER ce ne are în grijă pe vii de pe Pămîntul SĂU, nu ne-o părăsit decît pentru îndreptări ce trebuiau făcute singuri. Ca la examene şi cîte mărunte îndreptări, reglaje pe direcţiea dată. În colo ne-o supraveghiat cu grija părintelui grijuliu, ori să spunem a Responsabilului de proiectul omenirea de aci.
Căci de ne părăsea ni se înfunda rău de tot. Că rele şi urîte fapte ştim a ne face unora şi altora în nesimţire continuu şi natura ne-ar fi pedepsit şi ea. Fiind deocamdată încă ne moralizaţi şi ne îndreptaţi corect şi fără ştiinţa SA în noi sădită de tot.
miercuri, 2 mai 2012
1364.Sinceri şi serioşi
Se bănuie doar că încă foarte mari cunoştinţe nu le deţinem. Ci ne sîmt ascunse din lipsa respectării SALE cum ne cere. Să înfăptuim binele şi nu răul. Să ne comportăm între noi cu bun-simţ. Să-L ştim cum se cuvine. Şi după un timp de tatonări Divine, încercîndu-ne de sîntem serioşi şi sinceri, cred că ne va face cunoscut ce e de făcut în continuare.
Nu e o înfăptuire intuitivă copilărească, doar îndreptarea cerută de însuşi Dumnezeu nouă (1935), ci adevărată, ca şi EL. Cum o venit şi ca şi atunci unii L-au contestat şi acum şi mai mulţii I se opun, continuînd în nedreptatea lumii. Nimic nou sub soare, E învăţat cu noi, nişte netrebnici fără pic de minte pentru ce trebuie, ci doar pentru potlogării. Făcînd doar binele şi îndreptaţi, viaţa ni se îmbunătăţeşte şi continuînd înspre aflarea SA cum se cere şi mai şi ne venim în fire, cum trebuie.
Cînd ne alege îs planificate toate cele, ce poate un timp ni se par întîmplări, dar totul e bine chibzuit cu mult timp înainte mai ceva ca la şah. Şi de-I urmăm calea expusă în faţă, e bine, de nu ne pasc încercările de îndrumare şi mai şi.
EL ne-o iertat şi ne iartă multe, să fim şi noi iertători şi uituci cît putem mai mult, pentru a ne fi mai bine. Şi de rele şi răi să ne ferim în orice fel cît vom exista. Şi să ştim că nu numai răi par mai dezgheţaţi ci şi destui cumsecade, se comportă la fel în bine ori şi mai acătării, dar relele se ţin minte, iar faptele bune nu prea.
Să ne preocupăm în demersurile noastre de îndreptare şi de cei bătrîni şi neajutoraţi şi de cîţi alţii în nevoie ce poate nu ne dă mîna, să-i ajutăm. Să ne fie milă, călcîndu-ne pe inimă, îmbunîndu-ne cît putem măcar.
Lui îI plac în fruntea maselor oameni corecţi şi care să-L respecte, nu doar să-L ştie corect. Pentru a-I îndruma mulţimile cum se cade, de i se transmite acelei conduceri din partae LUI ceva. Ori doar înspre îndreptarea dorită SUS acuma în cele mai bune şi cu rezultate pe măsură. Deci acei nedrepţi din conduceri să-şi cate de drum şi să lase cale celor care-I consideră EL.
Ştiu veţi spune utopii, că EL nu se amestecă încă aşa în lume, corect, dar aşa doreşte şi încă n-o venit vremea aceea. Dar de demostraţi încă mult că nu sînteţi capabili de îmbunătăţirea existenţei în lumea asta de pe Pămîntul SĂU, cred că asta va urma. EL va hotărî atunci.
Nu e o înfăptuire intuitivă copilărească, doar îndreptarea cerută de însuşi Dumnezeu nouă (1935), ci adevărată, ca şi EL. Cum o venit şi ca şi atunci unii L-au contestat şi acum şi mai mulţii I se opun, continuînd în nedreptatea lumii. Nimic nou sub soare, E învăţat cu noi, nişte netrebnici fără pic de minte pentru ce trebuie, ci doar pentru potlogării. Făcînd doar binele şi îndreptaţi, viaţa ni se îmbunătăţeşte şi continuînd înspre aflarea SA cum se cere şi mai şi ne venim în fire, cum trebuie.
Cînd ne alege îs planificate toate cele, ce poate un timp ni se par întîmplări, dar totul e bine chibzuit cu mult timp înainte mai ceva ca la şah. Şi de-I urmăm calea expusă în faţă, e bine, de nu ne pasc încercările de îndrumare şi mai şi.
EL ne-o iertat şi ne iartă multe, să fim şi noi iertători şi uituci cît putem mai mult, pentru a ne fi mai bine. Şi de rele şi răi să ne ferim în orice fel cît vom exista. Şi să ştim că nu numai răi par mai dezgheţaţi ci şi destui cumsecade, se comportă la fel în bine ori şi mai acătării, dar relele se ţin minte, iar faptele bune nu prea.
Să ne preocupăm în demersurile noastre de îndreptare şi de cei bătrîni şi neajutoraţi şi de cîţi alţii în nevoie ce poate nu ne dă mîna, să-i ajutăm. Să ne fie milă, călcîndu-ne pe inimă, îmbunîndu-ne cît putem măcar.
Lui îI plac în fruntea maselor oameni corecţi şi care să-L respecte, nu doar să-L ştie corect. Pentru a-I îndruma mulţimile cum se cade, de i se transmite acelei conduceri din partae LUI ceva. Ori doar înspre îndreptarea dorită SUS acuma în cele mai bune şi cu rezultate pe măsură. Deci acei nedrepţi din conduceri să-şi cate de drum şi să lase cale celor care-I consideră EL.
Ştiu veţi spune utopii, că EL nu se amestecă încă aşa în lume, corect, dar aşa doreşte şi încă n-o venit vremea aceea. Dar de demostraţi încă mult că nu sînteţi capabili de îmbunătăţirea existenţei în lumea asta de pe Pămîntul SĂU, cred că asta va urma. EL va hotărî atunci.
1363.Reîntoarcerea la EL
Conştiinţa impurifică firea binelui, care ar trebui făcută sincer din instinc. Dar e foarte greu după atîta amar de nedreptate în lume. Ce s-o împămîntenit cu titlu de glorie hîdă încă în baza existenţei, credinţa nedreaptă e acuma-n societate încă atotbiruitoare. Să ne reîntoarcem la EL, cum putem cum nu putem şi îndreptaţi, că altfel e viaţa rateu.
Copilăria odraslelor voastre oameni n-o lăsaţi în grija celorlanţi copii mai capabili dintre ei. Că nu ştiu bine ce-i binele şi răul şi altele ca un om matur şi responsabil. Vă veţi trezi cu nedreptăţi în familie şi cu greu ori imposibil să le mai faceţi faţă, şi vor creşte nişte nimeni. Şi voi împreună cu ei veţi fi părăsiţi de EL la greu în viaţă. Sînteţi responsabili pînă muriţi şi de îndreptarea lor şi greşiţi în faţa LUI de gîndiţi şi faceţi altfel.
Chiar de copii au familiile lor proprii, să le atrageţi atenţia că-n faţa LUI încă-I sînteţi responsabil de nu-s morali şi să-L ştie măcar corect. Şi de nu vor după repetate îndrumări, cereţii LUI ajutorul şi doar după aceea se poate să-i lăsaţi în plata LUI. Cu toate că-n VT se zice că-s de capul lor oamenii după închegarea unei familii proprii, nu-i aşa de nu-s cum trebuie în faţa SA. Şi părinţii trebuie să medieze îndreptarea odraslelor în primul rînd ca ei şi familia lor toată să-I fie corecţi în faţa SA.
Unii imorali şi iresponsabili se scutură grabnic de datorii asumate-n timp, dovedindu-se nedrepţi şi inumani şi-n faţa societăţii şi a LUI. Cînd într-adevăr situaţia e scăpată de sub control, de simţii că EL e cu tine nu te da deoparte din faţa greutăţilor or care ar fi ele şi vei reuşi în demersul tău doar cu EL alăturea. Ei se scuză, nedrepţii : că-i mai bine un măgar viu decît un leu mort. Pentru că-s fără EL.
Şi EL ne ştie pe fiecare ce plătim în faţa SA, fiind vii de care EL Unicul Răsponsabil din faţa CER-ului. Nu putem singuri să ne apreciem în universul nostru închis de EL, pentru noi în cadrul Pămîntului SĂU. De asta cine zice că ştie, se înşeală de nu-i moral şi să-L ştie cu respectul cuvenit. De asemenea în cadrul convieţuirii pe Pămînt, EL ne crează condiţii prielnice şi drepţilor şi nedrepţilor pînă la o adică.
Copilăria odraslelor voastre oameni n-o lăsaţi în grija celorlanţi copii mai capabili dintre ei. Că nu ştiu bine ce-i binele şi răul şi altele ca un om matur şi responsabil. Vă veţi trezi cu nedreptăţi în familie şi cu greu ori imposibil să le mai faceţi faţă, şi vor creşte nişte nimeni. Şi voi împreună cu ei veţi fi părăsiţi de EL la greu în viaţă. Sînteţi responsabili pînă muriţi şi de îndreptarea lor şi greşiţi în faţa LUI de gîndiţi şi faceţi altfel.
Chiar de copii au familiile lor proprii, să le atrageţi atenţia că-n faţa LUI încă-I sînteţi responsabil de nu-s morali şi să-L ştie măcar corect. Şi de nu vor după repetate îndrumări, cereţii LUI ajutorul şi doar după aceea se poate să-i lăsaţi în plata LUI. Cu toate că-n VT se zice că-s de capul lor oamenii după închegarea unei familii proprii, nu-i aşa de nu-s cum trebuie în faţa SA. Şi părinţii trebuie să medieze îndreptarea odraslelor în primul rînd ca ei şi familia lor toată să-I fie corecţi în faţa SA.
Unii imorali şi iresponsabili se scutură grabnic de datorii asumate-n timp, dovedindu-se nedrepţi şi inumani şi-n faţa societăţii şi a LUI. Cînd într-adevăr situaţia e scăpată de sub control, de simţii că EL e cu tine nu te da deoparte din faţa greutăţilor or care ar fi ele şi vei reuşi în demersul tău doar cu EL alăturea. Ei se scuză, nedrepţii : că-i mai bine un măgar viu decît un leu mort. Pentru că-s fără EL.
Şi EL ne ştie pe fiecare ce plătim în faţa SA, fiind vii de care EL Unicul Răsponsabil din faţa CER-ului. Nu putem singuri să ne apreciem în universul nostru închis de EL, pentru noi în cadrul Pămîntului SĂU. De asta cine zice că ştie, se înşeală de nu-i moral şi să-L ştie cu respectul cuvenit. De asemenea în cadrul convieţuirii pe Pămînt, EL ne crează condiţii prielnice şi drepţilor şi nedrepţilor pînă la o adică.
1362.Binele din conştiinţă
Uni-s corect îndrumaţi de părinţi responsabili ce au simţit adevărul, ne spus în public încă. Şi respectivi-s bine mersi în viaţă, pricepînd altfel lumea şi-s feriţi de greutăţi ei şi ai lor, într-o existenţă simplă. Da, ne complicată de netrebnicii imorali şi nedrepţi, ce-s într-o complicată competiţie de ascunderea adevărului simplu al LUI. Ascunderea Simplului SĂU Adevăr, de către nedrepţi prin sofisticate demersuri, alambicate potlogării, doar să nu fie daţi în vileag.
Alţii prin cunoştinţele dobîndite în domeniul cunoaşterii, reuşesc să-L afle corect şi-s salvaţi, neimplicaţi în religii lumeşti. Rupta legătură cu Divinitatea, sînt oameni ce-o refac în ne ştirea celorlanţi şi reuşesc în viaţă cum pot înspre bine şi util.
Tot nedreptatea religie a zvonit şi nu de azi de ieri, ci de mult timp, ştiindu-se imorali şi nedrepţi în faţa SA. Şi deci pasibili de părăsiri şi suferinţe încercate la greu, dînd vina pe închipuiri false ca şi credinţa lor. Îmbrăţişînd răul şi urîtul tot mereu în viaţă, imorali, nu au timp de bine şi bun-simţ şi-şi închipuie numai false fiinţe. Învinuindu-le de neputinţa lor în îndreptare şi aflarea LUI adevărată. Şi cei ce-i urmează la fel.
În îndreptarea cerută de SUS, moralizarea e principala dorinţă dată nouă de către EL s-o îndeplinim. Chiar înainte de a-L şti corect de se poate. Cu toate că nu cîştigi nimic de-L ştii şi eşti imoral la greu, că nu se loveşte una cu alta, ca nuca-n perete. Cunoaşterea SA simplă şi moralizarea merg la braţ împreună nedespărţite într-o viaţă adevărată, ce EL ne-o doreşte.
Se zice că suferinţele au sens, de le prinzi sensul, de nu, nu şi-ţi iroseşti existenţa într-o viaţă amară tu şi ai tăi. Neînţelegînd nimic din ea şi de nu are cine te îndruma cu folos adevărat, degeaba exişti, ratîndu-ţi trăirea. Tare mult încă-n existenţă se pune accent pe ceruta îndrumarea corectă, nu nedreaptă ce-o primim gratuit şi fără folos.
Făcînd binele din conştiinţă şi nu răul, sîntem cumva pe drumul cel bun şi de urmăm conştienţi şi moralizarea nu sîntem cei mai desăvîrşiţi în faţa SA. Dar nici de aruncat nu sîntem şi-i corect. Se ştie că sincer de te implici în îndreptare şi să-L ştii, e cel mai valabil, dar e şi greu.
Alţii prin cunoştinţele dobîndite în domeniul cunoaşterii, reuşesc să-L afle corect şi-s salvaţi, neimplicaţi în religii lumeşti. Rupta legătură cu Divinitatea, sînt oameni ce-o refac în ne ştirea celorlanţi şi reuşesc în viaţă cum pot înspre bine şi util.
Tot nedreptatea religie a zvonit şi nu de azi de ieri, ci de mult timp, ştiindu-se imorali şi nedrepţi în faţa SA. Şi deci pasibili de părăsiri şi suferinţe încercate la greu, dînd vina pe închipuiri false ca şi credinţa lor. Îmbrăţişînd răul şi urîtul tot mereu în viaţă, imorali, nu au timp de bine şi bun-simţ şi-şi închipuie numai false fiinţe. Învinuindu-le de neputinţa lor în îndreptare şi aflarea LUI adevărată. Şi cei ce-i urmează la fel.
În îndreptarea cerută de SUS, moralizarea e principala dorinţă dată nouă de către EL s-o îndeplinim. Chiar înainte de a-L şti corect de se poate. Cu toate că nu cîştigi nimic de-L ştii şi eşti imoral la greu, că nu se loveşte una cu alta, ca nuca-n perete. Cunoaşterea SA simplă şi moralizarea merg la braţ împreună nedespărţite într-o viaţă adevărată, ce EL ne-o doreşte.
Se zice că suferinţele au sens, de le prinzi sensul, de nu, nu şi-ţi iroseşti existenţa într-o viaţă amară tu şi ai tăi. Neînţelegînd nimic din ea şi de nu are cine te îndruma cu folos adevărat, degeaba exişti, ratîndu-ţi trăirea. Tare mult încă-n existenţă se pune accent pe ceruta îndrumarea corectă, nu nedreaptă ce-o primim gratuit şi fără folos.
Făcînd binele din conştiinţă şi nu răul, sîntem cumva pe drumul cel bun şi de urmăm conştienţi şi moralizarea nu sîntem cei mai desăvîrşiţi în faţa SA. Dar nici de aruncat nu sîntem şi-i corect. Se ştie că sincer de te implici în îndreptare şi să-L ştii, e cel mai valabil, dar e şi greu.
marți, 1 mai 2012
1361.Cu EL şi noi
Unii credincioşi aşa-s de dezorientaţi în credinţă, ei cred dar nu-s siguri pe ce cred. Şi nu-s credincioşi oarecare ci monahi cu vechi state în domeniu. Explicaţia : se crede în necuraţi, morţi şi alte minciuni ce-L ascund pe adevăratul Dumnezeu, care nu vrea să se arate de nu-I recunoscut. Şi nici dorit între oameni, fiindu-le servită nedreptatea, sub falsa denumire de fiul omului, fiul lui dumnezeu, aiureli de prostit la greu gură cască cu duiumul. Dar mulţi simt falsul, le vine informaţia curată din surse drepte, dar e prea de tot gogoriţa şi-s descumpăniţi, lăsîndu-se păgubaşi, retrăgîndu-se atei, ş-o duc mai bine, EL înţelegîndu-le limitele cu bun-simţ.
Deci şi iezuitul Auguste Valensin se îndoieşte de în ce crede, c-o fi ori nu EL? EL este dar să fie ştiut cu adevărat cine-I, nu un tată de muritor de rînd şi violator militar roman, o trăsnaie cu pretenţii de îndumnezeire. Curată prostie, foarte ascuns adevărul de fudui tăntălăi încă de la începuturile creştinismului, dar acuma mult mai uşor. Azi nici nu-şi mai bat capul cu minciuna veche de secole, o tot repetă, de le-o intrat în reflex. Şi cei ce-i urmează, cu greu o vor uita neghiobia ce i-o tras îndătăt din faţa SA, plătind la greu prostia.
Asta e aiureala, că iniţial autorităţile spirituale din Imperul Roman, sau opus minciunii strigătoare la CER. Dar au fost forţate de politica nedreaptă, înspre îndoctrinarea forţată cu falsa religie. Mult sînge o curs pînă s-o înscăunat nedreptatea, unde-i şi acuma, unde o prins cheag şi comandă hîd.
Toate au fost cu acordul SĂU să ne încerce. Şi nu am rezistat ispitei, contestîndu-I locul, Unicului Dumnezeu. Schimbîndu-L c-un necurat. Şi repede s-au găsit destui potlogari să urmeze cu ardoare nemernicia, şi azi. O tot trecut timpul şi sîngeroasa religie, o tot pedepsit nedreptatea celor ce-o urmau şi-n jur destul şi pe alţii neştiutori şi imorali.
La vizitele de la noi 1935, EL căutînd să ne lămurească cam cum se pune problema cu EL şi noi. Şi să-L ştim şi moralizati a urma. O bătut şaua ca nedreapta credinţă să se îndrepte, dar n-o fost posibil, pînă azi, tot strîmbă e. Şi încă încercarea SA face victime, foarte puţini ştiu adevărul SĂU, majoritatea şchioapătă în lumescul nedrept, plătind greu tribut încă.
Deci şi iezuitul Auguste Valensin se îndoieşte de în ce crede, c-o fi ori nu EL? EL este dar să fie ştiut cu adevărat cine-I, nu un tată de muritor de rînd şi violator militar roman, o trăsnaie cu pretenţii de îndumnezeire. Curată prostie, foarte ascuns adevărul de fudui tăntălăi încă de la începuturile creştinismului, dar acuma mult mai uşor. Azi nici nu-şi mai bat capul cu minciuna veche de secole, o tot repetă, de le-o intrat în reflex. Şi cei ce-i urmează, cu greu o vor uita neghiobia ce i-o tras îndătăt din faţa SA, plătind la greu prostia.
Asta e aiureala, că iniţial autorităţile spirituale din Imperul Roman, sau opus minciunii strigătoare la CER. Dar au fost forţate de politica nedreaptă, înspre îndoctrinarea forţată cu falsa religie. Mult sînge o curs pînă s-o înscăunat nedreptatea, unde-i şi acuma, unde o prins cheag şi comandă hîd.
Toate au fost cu acordul SĂU să ne încerce. Şi nu am rezistat ispitei, contestîndu-I locul, Unicului Dumnezeu. Schimbîndu-L c-un necurat. Şi repede s-au găsit destui potlogari să urmeze cu ardoare nemernicia, şi azi. O tot trecut timpul şi sîngeroasa religie, o tot pedepsit nedreptatea celor ce-o urmau şi-n jur destul şi pe alţii neştiutori şi imorali.
La vizitele de la noi 1935, EL căutînd să ne lămurească cam cum se pune problema cu EL şi noi. Şi să-L ştim şi moralizati a urma. O bătut şaua ca nedreapta credinţă să se îndrepte, dar n-o fost posibil, pînă azi, tot strîmbă e. Şi încă încercarea SA face victime, foarte puţini ştiu adevărul SĂU, majoritatea şchioapătă în lumescul nedrept, plătind greu tribut încă.
1360.Cu gura plină de dragoste şi iubire
Ni se pregăteşte, cu noi împreună, în viitor, de ne vine mintea cea de pe urmă a românului şi-L ascultăm corect. O planetă Pămînt ce ne va servi ca bază de răspîndire-n Universul SĂU, ducîndu-I tot mai departe programul SĂU. Şi astfel ne vom afirma şi noi oamenii, cum ni se cere de SUS, mai acătării în timp. Dar acuma trebuie să-L ştim corect şi îndreptaţi, moralizaţi să-I demonstrăm că putem coexista cum se cere.
Îmi tot atrage atenţia că-i provoc pe nedrepţii religioşi, şi să-i lăs în plata LUI, doar. O fi, dar încă-i o sursă de minciună şi însăşi la baza existenţei umane, credinţa. Pentru că-mi dau seama că în curînd se vor da cărţile pe faţă. Şi isus şi religia lui nedreptă şi cele din ea izvorîte, vor fi trase la răspundere pe drept în văzul şi auzul întregii lumii. Toate neregulile pricinuite lumii şi nu puţine sub stindard mincios şi cu orori multiple, vor fi judecate de noi oamenii cu absolut toate dovezile pe masă.
De cînd e nedreapta religie în lume, în care s-a încercat închinarea la un necurat în locul LUI Dumnezeu. Dată nouă această încercare s-o trecem şi n-am trecut-o decît înstrăinîndu-ne de EL şi Lumea SA. Şi imorali şi cruzi nedrepţi şi fără minte ne-am dovedit. Cu gura plină de dragoste şi iubire, ne comportăm ca nişte casapi cu apropiaţii noştri, că nedreptatea ne-o orbit şi nu vedeam adevărul de alăturea.
Şi nici acuma nu ne-am dezmeticit cum trebuie, cu toate c-o venit în mijlocul nostru chiar pe aceste plaiuri să ne îndrume. Şi acuma nu-L mai ştim şi tot imorali şi nedrepţi sîntem, ori poate şi mai şi.
Se simte în aer că minciuna nu va mai avea picioare, că i se vor scurta şi că închinarea la un mort e o blazgonie. Şi-n curînd ne vom trezi la realitatea SA adevărată, foarte mult dosită cu măiestrie de netrebnicii lumii.
În spiritul lui isus, mortul foarte vechi, s-o fi acumulat atîta ură şi crimă cît aţi înfăptuit omenire în numele lui. De 1687 ani, atîtea atrocităţi şi dezastre umane sub un semn străin de lumea umană, un spînzurat pe o cruce, odios, al morţii. Şi chiar moarte şi ură rea tot aduce-n lume. De cînd e creştinismul, nu v-o venit în minte de ce atîta îndîrjire în nedreptate provoacă, oriunde-n lume e. Prin faţă te linge şi prin spate te frige(ucide).
Îmi tot atrage atenţia că-i provoc pe nedrepţii religioşi, şi să-i lăs în plata LUI, doar. O fi, dar încă-i o sursă de minciună şi însăşi la baza existenţei umane, credinţa. Pentru că-mi dau seama că în curînd se vor da cărţile pe faţă. Şi isus şi religia lui nedreptă şi cele din ea izvorîte, vor fi trase la răspundere pe drept în văzul şi auzul întregii lumii. Toate neregulile pricinuite lumii şi nu puţine sub stindard mincios şi cu orori multiple, vor fi judecate de noi oamenii cu absolut toate dovezile pe masă.
De cînd e nedreapta religie în lume, în care s-a încercat închinarea la un necurat în locul LUI Dumnezeu. Dată nouă această încercare s-o trecem şi n-am trecut-o decît înstrăinîndu-ne de EL şi Lumea SA. Şi imorali şi cruzi nedrepţi şi fără minte ne-am dovedit. Cu gura plină de dragoste şi iubire, ne comportăm ca nişte casapi cu apropiaţii noştri, că nedreptatea ne-o orbit şi nu vedeam adevărul de alăturea.
Şi nici acuma nu ne-am dezmeticit cum trebuie, cu toate c-o venit în mijlocul nostru chiar pe aceste plaiuri să ne îndrume. Şi acuma nu-L mai ştim şi tot imorali şi nedrepţi sîntem, ori poate şi mai şi.
Se simte în aer că minciuna nu va mai avea picioare, că i se vor scurta şi că închinarea la un mort e o blazgonie. Şi-n curînd ne vom trezi la realitatea SA adevărată, foarte mult dosită cu măiestrie de netrebnicii lumii.
În spiritul lui isus, mortul foarte vechi, s-o fi acumulat atîta ură şi crimă cît aţi înfăptuit omenire în numele lui. De 1687 ani, atîtea atrocităţi şi dezastre umane sub un semn străin de lumea umană, un spînzurat pe o cruce, odios, al morţii. Şi chiar moarte şi ură rea tot aduce-n lume. De cînd e creştinismul, nu v-o venit în minte de ce atîta îndîrjire în nedreptate provoacă, oriunde-n lume e. Prin faţă te linge şi prin spate te frige(ucide).
1359. Preocupare sinceră
Nu-L credem, nu-L respectăm, nu-L ştim corect şi neruşinaţi şi imorali şi mulţi vrem multe de-a gata fără să mişcăm un deget. Ne vrea binele şi îndreptarea, şi-I întoarcem spatele şi părăsiţi, mai mult îL ignorăm şi plătim vai şi amar nouă aşa neghiobie ce-o facem, inconştienţi cred.
Nu le primim nici ale LUI îndrumări, ce ni le-a dat atunci (1935) pe aicea. Şi nici între noi nu sîntem ascultători, ci ne pierdem în nedreptăţi ce-L ignoră şi plătim peşin totul. Inconştienţi sîntem de mult timp şi tot degeaba nu ne revenim. Şi nu ştiu ce-i de făcut Doamne?
Nici cu îndrăzneala nu stăm mai bine, doar înspre rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. o tot întindem răbdarea LUI, a naturii şi a noastră în general. Putem afla unele şi altele dar nu le putem transmite, ne auto-bruiem unii pe alţii. Nu ne rămîne decît să ne vedem de ale noastre şi fără alte încă nu destul dospite, coapte ce trebuie să mai aştepte.
Cînd ne vede în locuri "la răcoare" să zicem, în orice caz la strîmtorare, I se face milă de noi şi ne mai dă din bunătatea SA prin minuni ce le ştim, unii, nu toţi. Şi de ne vine mintea la cap, printr-o întorsătură radicală în gînd hotărît, de a o aplica cînd ne va trece ce avem de tras, ni se ridiră repede sancţiunea. Deoarece EL se întoarce la noi şi sub pavăza SA toate-s altfel înspre bine doar să fim corecţi, hotărîţi şi alta-i viaţa.
Dar de nu ne ţinem de gîndul transformării ş-o scăldăm, întorcîndu-ne la cele dinainte, o putem încurca urît şi mai urît ca-nainte cu suferinţa dată. Deci în faţa SA nu-i ca-ntre oameni, cînd nu ne prea ţinem de cuvînt, ci odată o hotărîre luată o îndeplineşti, nu ai încotro. Ori cel puţin caută s-o duci la îndeplinire, că şi EL te mai tolerează, căutînd împreună o cale convenabilă, dar să vadă preocupare sinceră. Şi cel mai important, pe EL să-L faci cel mai puţin să te aştepte, ca să-ţi meargă spre bine.
Iar se mai zic multe, că EL ne mai părăseşte lăsîndu-ne un timp de realizări liber gîndite fără a ne influienţa, din a-I demonstra că ne trăim existenţa şi singuri. De astfel E şi dorinţa SA de a ne croi corect o viaţă şi fără EL la spatele nostru, tot mereu. Dar să-I demonstrăm independenţă corectă, adevărată, demnă cu bun-simţ între noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi măcar acuma ne cere să-L ştim corect, cine E cu adevărat, nu bazaconii şi minciuni urîte şi rele nouă şi LUI. Fără aiureli nedrepte!
Nu le primim nici ale LUI îndrumări, ce ni le-a dat atunci (1935) pe aicea. Şi nici între noi nu sîntem ascultători, ci ne pierdem în nedreptăţi ce-L ignoră şi plătim peşin totul. Inconştienţi sîntem de mult timp şi tot degeaba nu ne revenim. Şi nu ştiu ce-i de făcut Doamne?
Nici cu îndrăzneala nu stăm mai bine, doar înspre rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. o tot întindem răbdarea LUI, a naturii şi a noastră în general. Putem afla unele şi altele dar nu le putem transmite, ne auto-bruiem unii pe alţii. Nu ne rămîne decît să ne vedem de ale noastre şi fără alte încă nu destul dospite, coapte ce trebuie să mai aştepte.
Cînd ne vede în locuri "la răcoare" să zicem, în orice caz la strîmtorare, I se face milă de noi şi ne mai dă din bunătatea SA prin minuni ce le ştim, unii, nu toţi. Şi de ne vine mintea la cap, printr-o întorsătură radicală în gînd hotărît, de a o aplica cînd ne va trece ce avem de tras, ni se ridiră repede sancţiunea. Deoarece EL se întoarce la noi şi sub pavăza SA toate-s altfel înspre bine doar să fim corecţi, hotărîţi şi alta-i viaţa.
Dar de nu ne ţinem de gîndul transformării ş-o scăldăm, întorcîndu-ne la cele dinainte, o putem încurca urît şi mai urît ca-nainte cu suferinţa dată. Deci în faţa SA nu-i ca-ntre oameni, cînd nu ne prea ţinem de cuvînt, ci odată o hotărîre luată o îndeplineşti, nu ai încotro. Ori cel puţin caută s-o duci la îndeplinire, că şi EL te mai tolerează, căutînd împreună o cale convenabilă, dar să vadă preocupare sinceră. Şi cel mai important, pe EL să-L faci cel mai puţin să te aştepte, ca să-ţi meargă spre bine.
Iar se mai zic multe, că EL ne mai părăseşte lăsîndu-ne un timp de realizări liber gîndite fără a ne influienţa, din a-I demonstra că ne trăim existenţa şi singuri. De astfel E şi dorinţa SA de a ne croi corect o viaţă şi fără EL la spatele nostru, tot mereu. Dar să-I demonstrăm independenţă corectă, adevărată, demnă cu bun-simţ între noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi măcar acuma ne cere să-L ştim corect, cine E cu adevărat, nu bazaconii şi minciuni urîte şi rele nouă şi LUI. Fără aiureli nedrepte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)