4405..Bareme CER-ești.

  De aceea cred că nu ne prea îngăduie referiri la scrierile vechi ce-I amintesc de năbădăiosul SĂU aliat pămîntean, poporul ales. De care s-o ales praful, chiar de azi unii își zic că-s urmașii acelora din vechime, mint și încă foarte tare! EL li-o arătat domolirea, spulberîndu-le o grămadă dintre ei nu tare de mult, dar nu li-o priit a se învăța minte, mințînd încă!
  Ne dorește nouă restul omenirii și chiar și acelora ce se cred ce nu-s, să-L deslușim mai acătării amintind doar piedicile. Ce i-au făcut rău în buna desfășurare a unor relații ce se doreau de colaborare veșnică, oprite brutal cînd n-o mai suportat EL. Denaturarea unor înțelegeri prescrise de Însuși EL și acei capi ai aleșilor, periodic mai scuturați, dar îngăduiți.
  A se vedea marea SA mărinimie și Îndelungrăbdătorul cum I se zice, dar cu așteptări și din partea SA de potolire a oamenilor în bareme CER-ești.

4404..Nu-L putem împiedica

   Eram pregătit serios să fac o referire oarecare, poate nu chiar distinctă tare, dar totuși o luare de poziție după Biblie, VT. Și nu-mi mai acorda atenția obișnuită, am stat și am deslușit rezerva SA, cu greu, că vă zic e pe muțește relația SA cu mine. Deci nu-L privesc relatările din Biblie defel, s-o fi schimba ceva în CER-ul ce-L considerăm noi De neclintit, s-o fi modificat Esența?
  Ce ne privește doar pe noi pămîntenii și n-am sesizat la vreme, destul de îndepărtați de calea LUI cu noi ăștia nedumeriții. De pe Planeta ce o păstorește EL, Dumnezeu, Domnul Dumnezeul nostru, cum îI place să-I zicem, Domnul Oștirilor. Cred că și-o păstrat toate alea vechi mai puțin unele ce nu-L privesc, nu-L interesează, ori nu-L mai interesează, e de afla de se va putea?
  Că-I interesat de noi mereu și nu-L știm cumsecade mai defel, supărat pe noi ne poate face ce dorește, nu-L putem împiedica, de nu ne revenim la vreme.

4403..Încă în viață.

  E de gîndit bine, că nu-i la îndemîna decît teoretică a oamenilor de a se pricepe în aflarea practică a îndreptării cerute de SUS. Cred că-n sînul tineretului dornic de dreptate, morala binelui, egalitate în bine, util și frumos, se va naște noul. De care EL ne tot împinge a-l constitui și doar cu EL ne vom putea bucura și de realizare firească.
  Nedemolată de interese ascunse și cîte și mai cîte nemulțumiri, nepriceperi și necredințe, ce-s prin lume parazite de cînd lumea. Contribuția începătorilor de viață, necunoscătorilor de cîte aduceri aminte dărîmătoare, înnegrite de neajunsuri trăite. Ci doar parțial aflate și dornici aprigi și avîntați de mai binele comun, ne comunist și doar simplitatea umană cu adevărat reaflată.
  Nu dînd timpul înapoi, ci azi cu ce avem și ce sîntem, adăugînd cunoașterea corectă a SA cu noi ăștia ne porniți corect încă în viață.

4402..Celelalte ale binelui.

  Vrea nu numai tot ce ne cere să-I îndeplinim, dar și-n timpul și spațiu comunicat, aici e aici, comunicarea încă lasă de dorit. E și nu e, ori mai bine zis șchioapătă încă-i deficitară, cred pînă într-o zi cînd se va înzdrăveni cum trebuie. Nu știu nimica că așa se și zice doar EL și din CER știe data reîntoarcerii printre noi vii și fără contribuția morților.
  Fiți siguri nu-i nimica ca-n năstrușnica gogonată minciună din nt, ci simplu și grandios va fi doar despre EL vorba și noi martori activi. În jurul SĂU spre a-L mulțumi ca să știm de noi cum trebuie ca și de EL cu folos bun și permanent în total alte condiții. Preconizate din timp corect, de fapt vom trăi și vom vedea de toate cele atunci și numai atunci desăvîrșirea se va înfiripa cumva.
  Trebuie și noi să cam băgăm la cap că-i vremea să ne cumințim, potolim și celelalte ale binelui înfăptuit responsabil și de EL cît de cît să-L știm corect.

4401..Și nu-L știm.

  Mi s-o atras atenția că numai pentru noi e folositoare îndreptarea și încuviințarea unor relații cordiale și de bun augur cu Divinitatea. Credința și celelalte ce vor urma în timp și spațiul viețuirii de la acel timp îndeplinit în plenitudinea sa, nu ca acuma. Eu credeam că ambelor tabere Lumea SA și lumii oamenilor le va fi de folos, se vede treaba că nu-i așa și trebuie corectată.
  Fie, asta e, nu le știm pe toate cele, că EL și Lumea LUI au deja o Măreție de ne descris și de ne închipuit pentru noi mărunții. SĂI viitori colaboratori mai cu folos, nu cum e încă obișnuința pe Pămînt între oamenii care mai sîntem în așa. Nelegiuire și nedreptate, imoralitate și celelalte necuviințe fără EL, trăind anapoda după percepții inumane, nefericite.
  Mai bine zis la cheremul SĂU, Marele Necunoscut ce ne controlează existența cum vrea și noi doar constatăm că nu ni-i bine mereu și nu-L știm.

4400..De asta-i existența așa.

  La postarea 4381.. Am ratat. îmi exprimam tare nemulțumirea, că eram amărît, fiind luat la mijloc de EL și nu mi-o plăcut defel. Ulterior mi-am dat seama că așa-I EL mai diferit mult decît credem noi, distant și rece, chiar nemilos dar cu dreptatea SA la loc de cinste. N-o prea știm, doar o bănuim și doar dacă-I EL implicat cu noi se mai poate afla cîte ceva, așa normal nu cred că reușim.
  Decît la o răspîntie dată-n timp din sfere prea înalte nouă și nevoit de a fi urmată și astfel ne vom dezmetici cu vremea de vrem ori nu. Primesc așa contradictorii semnale, uneori mai clare, de nu prea știu ce și cum va fi cînd va fi ce va fi. Cu mine cu voi, cu toată lumea, doar EL știind și noi pe sigur vom afla atunci, pînă atunci-ul acela e de căutat îndreptarea.
  Spre ceea ce ne tot cere EL cu insistență de cînd e lumea și nu-I ascultat, ci uitat și chiar hulit, nedreptățit și de asta-i existența așa încă.

4399..Încă multă vreme.

  Deci se stabilise încă de la primele contacte între oamenii acelor vremi de început, realitatea SA cu noi oarecum. De închipuit dificilă, datorită firii nătînge a omului, ne educat pe atunci, încă imoral, nedrept, cam sălbăticit în natura ostilă a acomodării. Cu natura Pămîntului, preconizat a ne fi leagănul uman de un oarecare început de pricepere a noastră în viața de trăit nu oricum.
  Speranța de viață era cum era, n-o putem ști corect, de atunci, ziceri sînt multe, or fi și alte perioade ale trecerii vremii mai altfel. De la un timp punîndu-se alte cerințe în fața omenirii nevolnice și EL cointeresat a-L urma cît mai din aproape. Eram și încă sîntem într-un proces de cunoaștere a unei realități în aflare cît mai desăvîrșită nouă, nepregătiții pentru viața ce va fi.
  Și EL determinat a fi de se poate pe lungimea de pricepere cu noi, cît mai nevăzut, ne știut, că-I altă Entitate, ce nu-L vom pricepe încă multă vreme.

4398..De cînd va vrea.

  EL știind nevrednicia lor, acelor vechi evrei, dar nu-i credea chiar atît de netrebnici într-un domeniu pe care EL ni-l refuzase nouă. Oamenilor, sacrificiul uman în numele SĂU, îI sîntem prea atașați de idealul SĂU cu noi de cînd va fi să fie, e cam timpul cumva. Îndată vom afla, deci EL refuza să gîndească măcar acele orori ale oamenilor neoameni și ne avertizează și azi cu privire la îndreptarea firii.
  Strîmbe de care tot dăm dovadă și-i vremea de pe urmă, a schimbărilor bune, că nu-i de glumă cu EL, a ne fi calea de urmat cumsecade. Vizionînd imaginar acele greșeli de ne urmat în veci și de a-L afla corect pentru totdeauna și vom dăinui de atunci întruna. Doar schimbați în bine, cu binele între noi, natură și oriunde vom fi doar LUI dîndu-I socoteală nemijlocit continuu.
  În gînd, vorbe și fapte de la aceea răspîntie ce-o vom trece cu EL alăturea de cînd va vrea.

4397..Ieri ca și azi.

  Astfel ajungînd EL Însuși să ni se destăinuiască nouă, omenirii, în VT(Vechiul Testament), că-I Este lehamite de acel popor ales. Atunci odinioară pe sprînceană, doar de învățătură de minte, nouă tuturora să ne fie ieri ca și azi și-n continuare. A nu-i mai repeta greșelile, unele tare strigătoare la CER cu adevărat, nu minciuni, de-și sacrificau pruncii pe altarele zeităților neroade.
  Ignorîndu-L cu prea multă nerușinare, ceea ce nici azi nu-i de imaginat, atunci era, pentru a se îndeplini prorocirea SA, că-i va lepăda! Și așa o fost de nu mai sînt deloc ca nație, ci o amintire derizorie prin lumea asta încă ne a LUI, înstrăinată, că așa o fost și e încă scris. Încercări ne tot dă la tot pasul, că vrea să-I demonstrăm schimbarea bună, evitînd acele greșeli de mult scrise în VT.
  Să nu-I mai fim de povară ca și încă azi, ci destoinici coalizați întru desăvîrșirea noastră cu EL alăturea mereu de atunci în colo.

4396..Ne acătării fiind.

  Chiar unele vești de SUS te descumpănesc, teribil chiar, că EL nu știe cum să ne mai ia, nu-i de crezut și totuși E așa! Ne știe vruta și nevruta mai înainte de a ni le pune chiar și în gînd, știind reacția noastră la cîte și mai cîte, de sîntem mai cumpăniți. Și ne poate avertiza oarecum din vreme să nu-I greșim așa tare și să-L silim la toate nevoile ce ne pot paște de necugetați ce sîntem.
  Dar de regulă repeziți cum ne găsim, needucați fiind ori nu îndeajuns de bine spre bine, îI greșim îndepărtîndu-ne nepermis de mult. Și ne mai rabdă multe și mari și mărunte, dar toate au și la EL, cît E EL de Dumnezeu, Îndelungrăbdătorul. Un capăt, că de am fi noi, în locul LUI, de mult am scurta-o cu nelegiuirile, EL nu! Ne mai îngăduie, poate ne răzgîndim și chiar așa și sîntem.
  Călcăm de multe ori într-un loc pînă ne vine apă la moară și o facem chiar și prea lată cînd ne repezim, ne acătării fiind și plătim.