Viaţa e un mister, ce-l trăim cît existăm, dar trebuie să-nvăţăm să-l simţim prin toate simţurile noastre treze, să nu trecem trăind nepăsători, ori cu frică prin ea(viaţa), ci cu pasiune împreună cu natura, ce ne e dată să ne-ntovărăşescă vieţuind împreună cît va vrea EL.
În societate monotonă ori exagerată momentele vieţii cu trăiri adevărate, frumoase, unice, corecte, nu-s o iluzie ci o certitudine creeată de EL pentru noi să o îmbogăţim după priceperea şi puterile noastre, cu gîndire arătîndu-I de ce sîntem în stare permanent cît existăm, să nu fugim de răspunderea ce-o avem dată de EL, pentru că nu reuşim orice am face. Să nu copiem pe alţi în trăirea vieţii noastre unice.
"Pentru cine le ia în serios, viaţa şi adevărul sînt pline de farmec. Searbăde sînt doar pentru cine socoteşte că le ştie prea bine sau că sînt lipsite de orice interes"(N.Steinhardt).
Omul îşi este sieşi dator pentru a se desăvîrşi, să caute permanent să se cunoască pe sine, şi să se dezvolte în spirit şi trăiri faptice bune, fiind el însuşi singur învăţînd din mersul vieţii, şi din greşelile lui, ori a altora adaptîndu-le, de le ştie bine, să nu copieze pe alţii pentru că-i unicat în faţa SA.
Să se autoeduce şi de primeşte atenţionări de îndreptare să lupte pentru a fi un exemplu de reuşită, ce trebuie nu copiat ci dezvoltat, şi continuat în bine în gînd şi fapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu