4319..Doar vise .

  Ne vrea o țîră cumva forțat zis, cam sfinți pe Pămînt cît sîntem, ca să fim nu de izbeliște cum încă sîntem, nepăsători de tot și toate. Ci cu responsabilitate bună, dreptate între noi și-n natură oriunde și despre EL să știm măcar cît trebuie ca să fim. E ceva de muncă de atunci în continuare cînd ne va veni rîndul acela doar de SUS știut, noi îl vom urma cînd ne va fi indicat.
  Se vrea ca EL să ne îndrume înspre corectarea necesară omenirii să poată fi în continuare mai puțin dependentă de EL. Ci văzîndu-ne de o cale ce azi nu-i nici închipuită, fiind prea nepăsători de a fi oameni cumsecade, ci neputincioși, imorali și-n nedreptate. De EL nici vorbă, dar ne vom corecta la o acea adică în devenire, ce se simte cumva doar de unii mai în temă decît restul încă tare neștiutori.
  În acea continuare viitorul va fi mai bun și-n realizări pe măsuri ce azi ni se par doar vise.

4318..Nedeslușitul.

  EL E Dumnezeu, Atotștiutorul mai puțin cînd e vorba de noi și felul nostru neisprăvit de a ne comporta chiar în preajma SA. Conștienți de consecințe tot nu ne vine mintea la cap și-L încercăm, poate ne merge? poate nu ne vede? și tot așa de cînd lume. Negociem ce nu-i de negociat și EL nu-I sentimental defel, nimica omenesc nu-I a LUI, ci să zicem o vagă corectitudine legată de datoria.
  De a ne face oamenii dați în grija SA de mai de SUS, ceea ce încă doar bănuim și atîta, să ne aducă pe o linie de plutire înspre. Un ce, ce nu-l știm, deocamdată prea cu nasul la purtare și îngînfați de ne scapă Esența printre degete, Datoria de a fi oamenii așa dați, cumsecade. Da cumsecade și mai cum doriți a fi în bine, dar cumsecade în primul rînd, omenoși și cu EL.
  Mereu în gînd, că-I sîntem datori și nimica nu facem fără de EL, E Părintele, Responsabilul Ceresc, Nedeslușitul mai defel încă.

4317..Încurajări temătoare.

  Cu toate că nu mi-o dat o notă excepțională la ultima postare și de regulă n-o suportam înfrîngerea nepriceperii, ce o mai știu cumva. Deci acuma revin și continui, nu chiar ca și cînd n-ar fi fost nimica, ci e totuși o nemulțumire dar e în fața SA. Un eu ce mă consider nimica cu oarece experiență în relațiile cu EL, doar că EL așa o vrut și nu-L pricep pe de-a-ntregul nici acuma.
  Și poate niciodată cu toate că aș vrea dar e imposibil de aflat măcar minimul necesar unei vieți cum trebuie să o avem. În aceste așa încîlcite vremi de Acolo și aici, poate-s gură-spartă, dar de nu mă alegea-făcea așa să exist, eram altfel și poate... Dar așa sînt și de foarte multe ori îmi fac singur curaj din vini ce le dau CER-ului că sînt așa și nu altfel, oarecum poate.
  Mai suportabil și pentru mine și ai mei, e tare greu cu așa porniri și așa încurajări temătoare și totuși sperate.

4316..Totuși...

  EL E dur cu noi oamenii, celelalte îL știu bine și I se comportă acătării, doar noi în care o investit atîta amar de preocupare. Încă-L negociem, uităm, ignorăm, ne facem că nu-L știm și cîte și mai cîte nefăcute, dar la noi posibile, de-L doare capul. Cu așa creatură necuviincioasă pe cap, și-L tot nemulțumim în așa hal determinîndu-L în fel și chip de nu prea știe cum e cu noi.
  De făcut s-o scoată la capăt, Da eu discut parcă aș fi mai distanțat de masa umană a Terrei, aiurea, dar asta e, cred că încă. O vreme mi se va da învoire să tot fiu așa pînă va veni rîndul altora ce-mi vor continua pornirea pînă la terminarea acestei munci date tot de SUS. Dar un SUS mai de SUS, doar CER-ul în ansamblul SĂU nemăsurat de mintea noastră mică, ne dă cîte și mai cîte în timp de aflat.
  E dur mai ceva ca diamantul, taie în carne vie a umanității neputincioase de a-I fi cum ne tot dorește fără să-I pese prea mult, totuși...

4315..De pomană.

  Cînd netrebnicii reușesc să-i ademenească pe cîți naivi, prostiți în ultimă instanță de cîștiguri prin necinste. Ce-și închipuie că nu-s regulile bune și pentru ei, ci doar pentru fraierii la grămadă ce îndură verzi și uscate pînă nu mai pot. Dar tot degeaba că nu li s-o umplut paharul răbdării, așa-i cu noi de pe aici și nu numai pînă la o adică ce n-o simțim așa cum vrem.
  Ci-n decurs de alte vremi ce le vom afla cînd se vor coace Undeva și atunci poate ne vom și reveni cumsecade a fi pe de-a-ntregul. Astfel unul ca Ghe. Popescu mare vedetă pe muncă cinstită în fotbal odată, acuma la zdup că o încălcat regulile bunului-simț și ale dreptății între oameni. Crezîndu-se invulnerabil o vreme, că l-o ajuns ca și pe gașca de nerozi ce-o întregește acuma, unii nedemni și cîți alți hoți pe alte planuri.
  Doresc reabilitarea prostiei unui nume cu renume, dar pătat și pătat e drept să rămîie, învățîndu-ne minte că nu-i de glumit cu omenia. Și-i de respecta și apărat cu mari prețuri ca să fim prețuiți între toți, că altfel nu-i mare brînză de ești un om acolo de pomană.

4314..Simți-vom!.

  Sîntem în postul paștelui, o nevrednicie că urmăm nt, ce-i o minciună, despre post în general EL îl vrea neobigatoriu. Deci să-l înfăptuim din pură datorie cu voință curată înspre îndreptare și iertarea unor greșeli în fața SA, a lumii în general. Cînd considerăm necesare omenirea noastră cumsecade între oameni, natură și mai ales în fața SA, ignorat atîta vreme.
  Deci postul alb e cel mai indicat, fără apă și mîncare defel cît putem duce în bună comportare cît mai firească se poate. Nici celelalte năzbîtii de posturi nu-s de ignorat de nu sîntem în stare de mai mult, ci ni-i tare greu și nu-i nici primit de ne codim. Mai bine lipsă și căutăm alte forme de îndreptare suplimentară față de ceea ce am tot fost fără noimă de cînd lumea.
  În privința cît-or obișnuințe nefirești oarecum, fumatul EL îl admite și nu ne va dăuna de sîntem cum ne vrea în celelalte privințe. Între oameni, natură și mai ales cu EL cît mai bine și cu firescul atîta vreme neștiut, ci de luat și învățat și ne va ajuta, simți-vom!

4313..Viețuim anapoda.

  Perioada zero, anul, de va fi doar un an al pornirii pe calea bună a învățării de minte, cum ne trebuie, omenește cu credință. Respect și toate cele convenite cu CEL de SUS, atunci cînd va catadicsi a ne lua la bani mărunți de felul necorespunzător. În care am ajuns fără de EL, ci cu minciuni și fudule închipuiri dăunătoare toate prin religii cît lumea de neroade.
  Urmate firesc și de nedreptate, imoralitate, prostie, răutate și urîte toate gînduri, vorbe și fapte, nu pe măsura dată nouă. Din facere, ci înstrăinarea, luarea peste picior a omeniei ce mai hălădia acătării ascunsă de ochii netrebniciei atotstătînitoare. Ce-i și pe aici pe la noi obrăznicia cumătră cu neputința de a fi oamenii cumsecade, demni urmași ai gîndurilor SALE de început.
  Cu noi de atunci de la descălecatul programat din CER pe Pămînt de acum cca. un milion de ani, EL știe doar și noi încă nedumeriți viețuim anapoda încă.