4313..Viețuim anapoda.

  Perioada zero, anul, de va fi doar un an al pornirii pe calea bună a învățării de minte, cum ne trebuie, omenește cu credință. Respect și toate cele convenite cu CEL de SUS, atunci cînd va catadicsi a ne lua la bani mărunți de felul necorespunzător. În care am ajuns fără de EL, ci cu minciuni și fudule închipuiri dăunătoare toate prin religii cît lumea de neroade.
  Urmate firesc și de nedreptate, imoralitate, prostie, răutate și urîte toate gînduri, vorbe și fapte, nu pe măsura dată nouă. Din facere, ci înstrăinarea, luarea peste picior a omeniei ce mai hălădia acătării ascunsă de ochii netrebniciei atotstătînitoare. Ce-i și pe aici pe la noi obrăznicia cumătră cu neputința de a fi oamenii cumsecade, demni urmași ai gîndurilor SALE de început.
  Cu noi de atunci de la descălecatul programat din CER pe Pămînt de acum cca. un milion de ani, EL știe doar și noi încă nedumeriți viețuim anapoda încă.

4312..Celălalt învechit.

  Împotrivirea asta tîmpă va mai fi o vreme și nu-L vom lua în seamă, chiar de va fi altă aflare dinspre EL și noi, oarecum înnoită. Veste ce ne va dezmetici pe ce-i deschiși la minte cum trebuie, nu toți însă vom și fi pe fază, numeroși nu vor fi capabili de bine. Între noi, natură și-n fața SA, defel nu-L vom mulțumi, fiindu-ne mai dragă minciuna și chiar de avem necazuri gîrlă.
  Nu-L vom conștientiza favorabil nouă și alor noștri, ci-n deriva necuviinței ce încă dăinuie fudulă de dă-n gropi. Plăti-vom ca și pînă acuma, cu justificare punctuală doar SUS știută, aici jos dînd din umeri neștiutori de EL și noi. Năuciți de nedreptate, imoralitate, răutate și urîțenia vieții ce-o tot dezmorțim întruna, nefiresc de inumani și fără Dumnezeu.
  Conlucrarea între noi toți va ma fi pe cele două planuri, unul în înfiripare demnă și adevărată, celălalt învechit în neputințe.

4311..Demni creați.

 În prea îndelungată vreme ne-am tot obișnuit fără de EL și EL de asemenea nu ne înlesnea apropieri, decît ici și colo. În condiții dificile pentru masa largă de oameni, unii aleși pe sprînceană mai puteau afla cîte ceva acătării. Pentru acele momente de viață terestră ce-i privea oarecum, nu ca azi cînd cam cu toții participăm vrem nu vrem la aflări.
  Ce ne pun în priză directă cu tot globul, nu via pe SUS, chiar de nu simțim, dar știm ce și cum e în fiecare colț de lume umană. Natură și mediu ce ne privește în general aflînd cîte-n lună și-n stele, poate nu toate și de interes necesar vieții de zi cu zi. Dar știm ceea ce în general altădată ne era ascuns, ca și despre EL și noi ce-i încă dificil de aflat așa ca să știm ce trebuie să știm a fi.
  Încă ne împotrivim a fi oameni cu adevărat și cu trebuință înspre EL și noi acătării, omenoși în bine și demni creați a-L sluji ca și pe noi.

4310..Păsuindu-ne întîrzieri

  Năzuim, înfăptuim cîte și mai cîte cît viețuim pe acest Pămînt dat nouă în folosință bună, de trăiri diferite, bune ori rele. Și ne știe de acolo de SUS, privindu-ne și ținîndu-ne o evidență responsabilă, ce noi doar o bănuim, nu mai dorește să ne oblige-n oarecum în diferite moduri. Ci aveam și avem mereu de ales, variante și variante ale unei existențe ce ne umple ori golește viața de conținut corect simțit, mulțumindu-ne.
  Ori ba, depindem și de foarte mulți factori nu numai din CER, ci și altele ce ne privesc cu interes chiar suversiv. De nu ne ținem tari pe piața vieții date nu oricum, că  nici EL la o adică nu ne știe chiar cu de-amănuntul în toate cele. Datul acesta-i ascuns și LUI cumva, știind dar nu chiar la centimă totul ce va fi și ce vom deveni fiecare, ci-s diverse înlănțuiri ce dau ce dau.
  Din noi alegîndu-se pleava ori cine știe ce ridicări pe culmi rîvnite-n secole ori neoni ce nu noi le simțim ci acele tării ce doar ni le imaginăm. Limitați de viața ce-o ducem ne la locul ei noi și înaintașii, păsuindu-ne întîrzieri ce ne privesc și ne obișnuim așa delăsători și neștiutori.

4309..Năzuim și nu știm.

  De fapt comportîndu-ne cum ne dorește EL nouă să-I fim alăturea la bine și la rău, mai ales cînd e cazul aflîndu-ne cum trebuie. Prin lume nu anapoda în raport de EL și noi, ci acătării, conform datului ce nu toți îl și conștientizăm corect, aflîndu-ne în derive diferite față de omenia. Ce ar trebui să ne caracterizeze cît mai bine, cu binele în față, drepți și cu bun-simț oriunde pe Pămînt și nu numai.
  Deci sprijinindu-L pe EL ne sprijinim pe noi toți, planeta Pămînt, sistemul solar, universul în care ființăm și sigur nici nu știm cu ce potențial. De viață încă neștiută complet, ci aproximată în mari erori din vini diferite, părăsiți și ne îndrumați normal încă. Dar nu-i un capăt de țară, se va reveni cît de curînd asupra noastră cu tot elanul CER-ului și ne vor reabilita cum trebuie cu toții.
  Numai să  fim pe fază cooperanți și să ne dăm pe brazdă, cum ni se va cere, nu de pomană, ci-n conformitate și cu ceea ce năzuim noi și nu știm complet.

4308..Așteptînd asta.

  Prin faptul că-L știm, că-L respectăm, că-I sîntem recunoscători într-un fel ori altul, avem credință, că I ne încredințăm cumva în mîinile SALE. EL Singurul Dumnezeu de pe Pămînt și de oriunde știm ori nu cîte ceva pe undeva poate nu chiar cum E realitatea SA. Și noi pe acolo, deocamdată în neștire corectă, ci destul de aproximativ necunoscîndu-ne cum trebuie cu EL și reciproca.
  Credem, dar nu-i chiar așa, ne știe îndeajuns de bine, dar e un dar, ar trebui să fim conștienți cu toții în mod cît mai acătării. De o realitate și o relație corespunzătoare cu EL pe față și EL de asemenea, fiindu-ne cum zicem apropiați cît se poate. Între om și Creatorul nostru și a tot ce știm ori nu, deocamdată și vom ști ce trebuie cu și mai mare rîvnă ori ba, depinzînd de foarte multe.
  Ce poate nu le știm corect încă dar ne vom edifica la o adică atunci cînd ni se vor deschide ochii, simțurile prin toți porii așteptînd asta.

4307..Oarecum știute.

  Sîntem cam inconștienți de noi, cine sîntem pe Pămînt și de ce? și mai ales despre EL și legătura cu noi, indestructibilă, orice am face ne rabdă și ne dă speranțe. De mai bine, doar să-L știm cumsecade și să ne purtăm omenește, cum ni-i datul prin lume cît sîntem, demonstrînd omenie și bine între noi toți, în  natură și cu EL. Nu-i lucru ușor dar nici greu, ne vrea acătării, oarecum neștiută încă cum trebuie legătura firească cu EL și-ntre noi și natură, din varii motive ce le vom desluși.
  Mai bine cînd va fi vremea aceea de dezmeticire generală în lumea noastră încă înstrăinată pe coclaurile neputințelor fără de EL și EL îndepărtat ne vrea îndreptați. E de muncă și potolirea convenită de EL cu noi încă din vechime și nici pînă azi reușită pe de-a-ntregul niciodată, ci frînturi și delăsări cît lumea, de nu mai știm mai nimica. Corect, ci însăilări mincinoase cît încape-s azi încă prim lumea fudule cu fundul gol și fără de cap și normal e vai de mama nostră de nevolnici, că nu ne iartă.
  Pînă nu ne vom demonstra obîrșia de oameni dați a-I fi de ai LUI și noi în alte trăiri conviețuind conform cerințelor SALE și de noi oarecum știute, dar încă ne urmate corect.