3473.Punîndu-i cu botul pe labe pe nevolnici în rînd cu ordinarii

  Hazlii ni se par nouă ăști cu picioarele pe pămînt, că lor nedrepților LUI și ai noștri, nu. Ei sînt dați să fie potlogari pînă-n pînzele albe, umblînd cu fofîrlica și perversiuni. Imoralități și toate neghiobiile de ne imaginat la oameni corecți, ci demenți între ei mereu. Puși pe nefăcute, trufașe prostii ziua în amiaza mare cu felinarul aprins, ori alt mijloc de aburire.
  A destui ocazionali gură-cască, în timp aflîndu-și menirea trăsnăilor ce nu țin de EL și noi. Mergînd pînă acolo de îndrăznesc spurcăciunile să-și aloce de la sine putere, obrăznicii de ne închipuit normal. Titluri și firme de sfinți, preasfinți, ultra sfinți, prea curați..., netrebnici fără Dumnezeu. Ci-n virtutea necurățeniei lor nebune, prostindu-se între ei și noi aflîndu-ne neputincioși.
  De așa năzbîtii, doar EL punîndu-i cu botul pe labe pe nevolnici în rînd cu ordinarii. Ordinari în necazuri și pieiri pe capete nedemne de EL și noi, acei inconștienți obraznici.

3472.De nu-i preocupat EL măcar acolo neștiut de noi

   Sfinți nu se pot numi oamenii, decît cine știe în rare și deosebite trăiri, chiar nemaipomenite. Și totuși cred că-s și acelea sub imboldul CER-ului cumva din vremi poate ne știute de noi ăștialalți. Se vede că sîntem tare greu de dat la calea corectă și-n timp ne zburătăcim, sătui de bine. De o conlucrare ne satisfăcătoare pe deplin, tot mereu în căutări incorecte din varii motive.
  Educația, preocuparea mereu de împliniri și perfecțiuni și imposibilitatea pentru noi așa cum sîntem. Dați a fi imperfecți, Perfect E doar EL, Creatorul, noi așa dați și sîntem a-L privi de jos și mirați. În deveniri cît mai acătării, în timp și spațiu dumiriți să ne aflăm menirea oarecum la vreme. O vreme ce se va afla cîndva cum trebuie și la momentul dat încă din vechime, din facere.
  Că mai cred unii și alții în netrebnicii cu potențial de apropiere de SUS, aiureli ieftine și iluzii cel puțin hazlii. Că-n fața LUI nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-i preocupat EL măcar acolo, neștiut de noi.

3471..Îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă

  Nu-i corect și nu-i așa, nu răspundem fiecare pentru toți ci doar de ne cere de SUS. Altfel fiecare-i în fața SA luat, cum e și doar familia e cea care mai contează de contează?! Deci fiecare-i responsabil de sine stătător, cu luare aminte din străbuni și buni, poate și părinți. Și de EL se simte, de se simte doar, că-i o aflare în timp și spațiu mai altfel știută.
  Deci nu sîntem așa importanți, am vrea dar nu-i așa, fiecare să-și vadă de drumul său. Croit ori ba, în aflare ori așa deodată deschisă cale. Cît despre o legătură a noastră cu natura și ale ei vietăți și greșelile noastre. În fața SA și-ntre noi, nici o socoteală, nimica nu-i pe alții dată, oricine ar fi de pe Pămînt. Și încă neoameni, deci animale și altele ce-or fi.
  Comportările vietăților terestre, nu umane, îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă.

3470...Nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare

  Formulele, regulile îs garanția dreptului, cu o condiție însă, doar cu o condiție. Să respecte bunul-simț concomitent cu legile SALE, altfel îs aiureli de rîsul curcilor. Între oameni de altfel instruiți și demni, dar nu-n fața LUI și a noastră oamenii Pămîntului. Ci-n alte ere ce nu îs de nasul nostru, ci al nedrepților de tot felul cu ducere de rîpă a omenirii date pe aici.
  Nu că eu îs chit cu tine fiecare nerespectînd ce ni-i dat a fi, cumsecade între oameni. Chit sîntem doar atunci cînd ne admite doar EL și omenirea simțită cu adevărat. Nu de mîntuială ci sincer, sincer și-n timp dovedită aceasta ferm și clar. Nimica nu se pierde anapoda, ci se știe și-n timp aflăm, cu răbdare ne dumirim. Nu-n trăiri nedemne, ca urmarea aburirii cu nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare.

3469..Ci vrednici de omul ce încă sîntem

  Se zice că mai bine e să ne preocupăm de binele propriu ne avînd grija celorlați. Aiureli de nedrepți învechiți, înrăiți și urîțiți în alte vremi, ce nu se sfiau în nelegiuiri specifice. Să nu pe pese de binele ori răul ce-l fac alții, de dragul interesului propriu, e o pornire nedreaptă. Ce se ajunge azi cum am ajuns de ne recunoscuți ca oameni, ce nu reușim binele defel.
  Chiar de-i împămîntenită răceala în fața nenorocirilor altora, să ne căutăm a ne schimba. În așa fel fiind bucuroși de bucuriile altora și nu pizmași și-n suferință neroadă. Iar în fața necazului oricui să ne dovedim demni de oamenii ce sîntem. Imediat mobilizîndu-ne în aflări pricepute corect, cu fața spre EL și noi înșine. Știind ce-i de făcut și cum în continuare ne șchiopătînd în neștire, ci vrednici de omul ce încă sîntem.

3468.Construcție hodorogită de înnoiri semețe rele și urîte

  Să nu scape careva în bine din așa tărășenie de lume, nulă între oameni de omenie, ce nu se prea văd. Că ar trebui să ne bucurăm unii de alții într-o conlucrare demnă, adevărată și aflîndu-L cum trebuie cu toții. Beatitudinea tuturor să fie fără fisuri și intrigi de nici un fel, ci o desăvîrșire dezinteresată. Interesantă lume ar fi în deveniri ce nu s-au pomenit pe Pămînt, poate mă înșel?!
  Toată chichița-i EL și noi să fim pe aceiași lungime de undă cît ni-i dat a fi. În respect convenit și convenabil cît se poate pricepe mai acătării, bun și util, poate și frumos, ehei cine știe?!
  Că ne dorim, de-ar fi să fie a hălădui undeva retrași și aflînd ce se poate, cum se poate. Într-o lume de bine, decît în așa năstrușnică nelegiuire, aflați în centrul atenției și-n bătaia nevoilor. Dărăpănată viață în neștire, construcție hodorogită de înnoiri semețe rele și urîte.

3467.Așa sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică

  Nu reușim să ne iubim pe noi înșine cît de tare-i urîm pe ceilalți, sînt și excepții. Cînd pe noi înșine ne urîm din varii motive, nemulțumiți pe viață , pe tot și toate, ca o părăsire dată. Ție că nu-I ești pe plac și ai de tras pînă te dezmeticești ori ba și o ușchești din viață. Invidia e mult mai de hai (ceva) decît egoismul și egalitatea înrăirii și răul la toți la fel să fie.
  Asta-i înstrăinarea ce ne pîndește pe toți cîți sîntem în așa lume fără EL și anapoda în nedreptatea. Împămîntenită de foarte multă vreme pe Pămînt, cu acordul SĂU, din considerente oarecum zise pe aicea. Deoarece se cam gîndește să ne revenim a fi cum trebuie între noi și-n fața LUI.
  Nu ca acuma cînd ne pasă de careva se ridică deasupra celorlalți, mai bine toți sub osîndă. Toți în iadul pămîntean, așa ne sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică.