2883.Însoțire pentru noi oamenii, nu de comparare

  Să nu o întoarcem ca la Ploiești, prinși pe picior greșit nedreptatea ce I se face LUI. Să se retragă, corect demascată, autocritica de-i cazul, fiecare judecă și se îndreptă. Și la munca de reparare a celor stricate în veacuri multe, urmînd îndreptarea bună. Că ni se promite încunoștințarea mult dorită de cînd sîntem pe Pămînt și EL e nerăbdător să ne aflăm cum trebuie să fim.
  Într-un fel care nici nu-l intuim defel azi, nedrepți suficient între noi și nu știm de EL. Mai nimic corect, ascunși încă de obstacolul neputință de a fi corecți în fața SA. Nici cînd comparativ cu animalele naturii, care-s doar mediu de dezvoltare. Și însoțire pentru noi oamenii, nu de comparare, că încă nedreptatea cunoașterii. Ne tot încearcă îndepărtarea de EL și aflarea noastră corectă, e posibil doar atîta.
  Fiind cu spirit și gîndire de SUS, am zis totul despre noi și natura înconjurătoare. Natura doar cu-n fel de viață în parametri fără spirit și gîndire individuală. Ci undeva centralizată ființă Pămîntul în conlucrare cu EL și noi pe ascuns deocamdată.

2882.Îmbrobodit, îndoctrinat, strunit, vai de tine

  Să nu ne compromitem conștiința, s-o ținem mereu trează înspre ceea ce simțim drept. Trup și suflet devenind ceea ce ni se cere, nu de tare multă vreme. Că am fost lăsați în voia sorții, vitrege cu adevărul și dreptatea, cam lipsă din lume. Nici azi nu-i ca lumea treaba cu omenirea încă derutată de nedreptatea încă la putere. Și se va mai ține o vreme, pînă EL va interveni, stopînd-o, vom vedea cum atunci.
  Să nu lăsăm conștienți forma nedreaptă să ne îmbrace fondul bun, naiv, încă drept. Și cu gînduri curate, ne mîzgălite de neputința de a fi oameni adevărați. Că ni se întind capcanele minciunii, doar om pica nevinovați, dar o dată căzut. De-a lor ești, revenirea-i foarte grea, îmbrobodit, îndoctrinat, strunit, vai de tine. EL nu te înșfacă la dezmeticirea corectă, te lasă pe tine să-ți dai seama de greșeli.
  Te vrea, răbdător să-ți recapeți integritatea de om adevărat, că se poate. Condiția e să și vrei, lămurit de EL, că-I Cine E și de tine că trebuie să te refaci om.

2881.Sufletul și trupul să-l aveți salvate cum se vrea

  Părinți nu-i siliți de mici pe copii să-I greșească LUI Însuși LUI Dumnezeu. Angajîndu-vă mai mult de formă prin acte nedrepte, ce vă costă și pe voi și pe ei. De nu vă îndreptați în primul rînd în fața LUI și-n lume să fiți cumsecade, cum pretindeți viață decentă? Am primit totul de la EL într-o existență ce trebuie să ne-o formăm mai acătării, demnă de oamenii ce sîntem.
  Nu-i botezați în cîte nedrepte religii și chiar voi îndreptați-vă părinți spre EL. Să nu-I mai greșim, responsabili ne mai lăsați duși cu sorcova de nedreptatea ce I se face și nouă mințindu-ne. Lăsați-i în lumea lor de neisprăviți cu ale lor închinări greșite în fața LUI, ignorîndu-L cu nerușinare. Închinîndu-se la necurați morți străvechi și gașca lor din NT, feriți-vă de ei!
  Și sufletul și trupul să-l aveți salvat conform cerințelor SALE, nu-L puteți uita pe Însuși Dumnezeu. Creatorul a tot ce este și ceea ce nu știm de este ori ba. Ce ne dorește îndreptarea între oameni și să-L știm cît mai bine.

2880.Să fim cu adevărat oameni între oamenii toți

  Dumnezeu ne lasă o vreme cînd începem viața să ne dăm seama de ea și apoi să ne pornim. În direcția bună, gîndită ferm și clar, experimentată de înaintașii noștri ori de alții. Să nu ne angajăm niciodată de formă, păcăliți de cîte nedreptăți ce ne tot încearcă cît trăim. Că părăsiți plătim cît sîntem și practicăm acea greșeală LUI și nouă, să fim vigilenți mereu în viață.
  Că trăim vremuri repezite, șmecherești, cumplite transformări rele și urîte omenirii. În ansamblu și individual, luați de cîte mode strîmbe, ne la locul lor și ne înstrăinăm. De EL și de menirea noastră pe Pămînt, bună și tot cu binele în față între oameni. Cu bun-simț, cu dreptatea și adevărul de aflat corect, nu minciuna că ne costă amarnic.
  Oameni ai lumii ați luat minciuna drept adevăr și-n părăsire de multă vreme tot plătim. Dezmeticiți-vă în primul rînd în cazul SĂU și al nostru să nu-I mai greșim. Îndreptîndu-ne și-ntre noi cumsecade să fim cu adevărat oameni între oamenii toți.

2879.Dar tot cu capul spart, că n-o fost și nu-i încă

  Să nu fim naivi niciodată în viață de putem, părinți nu vă angajați voi și mai ales copii! În ceea ce nu știți bine, că-i bine, da știu obișnuința de a fi cum sîntem. Și să vă urmeze, că de fapt nu au încotro, nici voi altă alternativă, mai corectă. Limitați nici pentru binele copiilor voștri nu-l știți, cu toate că v-ați fi dorit. Cine nu ar vrea, dar așa o fost și încă e nedreptatea cu toți pe care-i prinde în mrejele ei neroade.
  Ați pornit o aliniere după alții, că vi s-o zis și pare că-i mai bine și așa mergeți, nu știți binele. Îl aflați în timp de vă săturați, dar ieșirea demnă n-o dibuiți și așa sfîrșiți. O viață întreagă tot căutăm ce nu știm, binele nostru și al copiilor noștri și nu numai. Și eșuăm lamentabil cu toții, fără EL, e degeaba osteneala, nici EL nu ne-o vrut. Așa în timp pînă nu de mult, cînd s-o început dezmeticirea a se înfiripa ici și colo.
  Dar tot cu capul spart, că n-o fost cum trebuie și nu-i, ci doar EL curat de abordat. O fost chiar EL refuzat, în timp pe față chiar de s-o arătat, au luat greșit calea respectivii și au plătit oarecum ca tot omul nedrept LUI și nouă.

2878.Așa pățesc de multă, de prea multă vreme

  Cînd te simți viteaz de ne oprit, ești și nu-ți dai seama, nițel nebun, dacă nu mai mult. Că-i zic unii și înțelepciune la o astfel de abordare a vieții. Avîntați prea lesne în întreprinderi de orice fel, cu vorba și fapta. E de avut grijă de bun-simț, bine și util cu dreptate, deci cu judecată demnă. Îi cam greu fără Dumnezeu, cum e azi lumea și-n derivă nedreaptă, oriunde te întorci.
  Deci e nevoie saltul, spre aflarea a ceea ce sîntem dați a fi, nu oricum, la nimereală. Ci într-un fel anumea, nu de la început aflat, că-i o maturizare în timp pentru fiecare. Cînd îi vine timpul e în fața deciziei vieții, mai devreme ori mai tîrziu, e de luat, să nu care cumva. Să credem că scăpăm, nu-i de luat în ușor, că nu-i ușoară hotărîrea, poate fi unică în viață.
  Să te călăuzească cu bine cît trăiești și-n final să clachezi, neinspirat bine ai fost. Ai pierdut pe mîna ta, toți cam așa pățesc de multă, de prea multă vreme, reveniți-vă! Par depășit, poate în gîndirea multora, dar fără EL Cel Adevărat, nu-i bine cum sînteți încă.

2877.Că vedem că tot pățim, dar așa-i de cînd lumea

  Că iertarea-i umană și CER-ască, dar să aibă loc doar, că de nu ne ia la vale. Plata cînd vine sorocul neiertător, de care depindem vrem nu vrem și știm. Dar nu ni-i mintea cum trebuie de așa nedreaptă lume, ci înstrăinată  mai de mult. Neînțelegînd bunăvoința a tot ce ne înconjoară din timpuri, luînd-o razna. Făcînd abstracție de povețile bune străvechi și acuma ne azvîrle ca pe o zdreanță.
  Nefolositoare nimănui în toate mințile, ci fără folosință am rămas singuri cu toții. Părăsirile se țin lanț, plățile nu mai contenesc, aprige și cînd ți-i lumea mai dragă. Nu-i de glumit cu ponderalele LUI axiome, aplicabile oricînd și oricui, fără tăgadă. Întocmai, doar explicate în timp de așteptări bogate, dar cine să se-ncline în fața lor?
  Noi, nu că-s depășite, avem alte îndemnuri la ordinea zilei, ce ni-s potrivite după ale nedreptei ere. Că vedem ce tot pățim, dar așa-i de cînd lumea, și nu știm de ce, oare e în legătură cu EL, Cine E?