2515.Ce ți-o alegeai în deplină libertate, cît era

  Să cunoaștem lumea, era o practică veche în care-ți dovedeai iscusința de a trăi pe piciorele tale. În cadrul profesiei ce ți-o alegeai în deplină libertate, cît se putea în familie și între apropiații tăi. Porneai, de capul tău, liber, după o oarecare pricepere a unei îndeletniciri, să-ți demonstrezi ție însăși și altora de ce știi. Luptîndu-te cu nefirescul, nedreptatea, neîncrederea, autosuficiența.
  Întărindu-te ca om în primul rînd și era determinantă învățătură, că azi nu-i așa. Și o primim în barbă de la niște netrebnici cu diplomă falsă, cumpărată, niște impostori. Bineînțeles avem de învățat libertatea cu marele și micile ei carențe, capcane. Și pentru unii și pentru alții lipsindu-ne omenia și poate și profesia, dar fuduli de nedreptatea la modă.
  Că a fi azi om e lucru mare, e nedreptatea tare, fără EL și între noi în disperare. Că oricine profesional demonstrează pricepere e și ceva omenește în el îmbunătățit. Că sînt și excepții, sigur în lumea de azi cu așa cusururi multe întîlnite mai oriunde. Nedreptatea face rele cît vrei, înrăind buni profesioniști, înlesnindu-le să se dezumanizeze.

2514.Îndepărtează de omenescul din noi românii

  Nu putem fi reci și sceptici, imparțiali, ci mai realiști oarecum și cu umane însușiri. De pe la noi, mila, grija de cîte și mai cîte și detestarea nefirescului nedrept. Nefiresc nedrept ce ne îndepărtează de omenescul din noi românii, ce sîntem . Mai aplecați către naturalul mediului înconjurător, și al omului cu toate ale lui. Înțelegînd multe, ce la alții s-au estompat în timp, la noi încă persistă.
   De nu acuma cu așa debandadă și spirit de înstrăinare, ce ne tot încearcă. Să nu ne molipsim oarecum, uitînd firescul nostru, omenia ce ne-o știm. De asta EL ne dorește îndreptarea în limitele încă ne înrăite definitiv, irecuperabile. Ci cu oarecare moșteniri de bun-simț și dreptate strămoșească ne disipată de lumescul actual.
  În expansiune obraznică și cu cîte nelegiuiri specifice în care nedreptatea predomină. Fără EL și noi cum sîntem ne stricați încă de tot. Dar e de muncă pînă vom fi cum trebuie în fața SA și a oamenilor în general.

2513.Cu toate că ai aflat gustul vieții împlinite cîndva

   Sceptic desăvîrșit, neîncrezător în viață, deoarece dezamăgirile, ni se țin lanț. Uneori în viață, avem parte încă din fragedă copilărie nemulțumiri, nerealizări. Dorințe mereu neîmplinite, cu toate că ai aflat gustul vieții împlinite, așa cum o fost cîndva la începuturile tale. Dar a înțărcat prea de timpuriu, și-i așa în continuare, nu se mai oprește.
  Cenușiul oarecum al unei vieți, cu ici și colo, cu unele și altele, ce te mai scot din nefirescul, ce-l știi. Nemulțumirea e în alții de aflat, ce-s oglinda ta, le-ai inoculat și lor, poate involuntar trăirile tale. Nu, totuși mai e un licăr de speranță undeva, dar îi prea greu de scos la lumină. Te-ai învățat așa, cum e așa-i în dreptul tău viața, ceilalți mai nemulțumiți decît tine.
  Cel puțin așa-i văzîndu-i, ei zic că din vina ta, că nu te înțeleg, nici tu nu știi prea multe despre tine însăși. Ești încă de aflat de va fi posibil, doar printr-o schimbare majoră, cine știe cum și cînd?!

2512.Devenim mai omenoși prin trecerea vremii

  Necazurile, nevoile ne îndreaptă în timp, suportîndu-ne mai ușor unii pe alții. Ranchiuna se uită se tocește cu anii, devenim așa mai omenoși prin trecerea vremii. Și nu printr-o îndreptare firească modelîndu-ne oarecum spre bine. Ci sătui de nedreptatea din noi ne redresăm încet, încet ne îmbunăm oare? Dar de EL oare știm? Sigur încă-i departe acea recunoștere corectă a LUI și plătim.
  Că nimeni ni-i prea nedrept și înrăit, dar pornirile-l acuză și e timp de potolire. Acordîndu-i mai ceva încredere cu răbdare mai multă, nu așa exigenți. Cu toate că încă nedreptatea lucrează urîțîndu-ne în comportări nedrepte. Crezînd că dacă avem ceva realizări în spate din orice domeniu, e firesc să fim distanți. Cu nasul pe sus, nerecunoscători și cîte și mai cîte neajunsuri de nu-i nițică bunătate.
  Și noutatea ne sperie, nu o dorim, teama de necunoscut, de neașteptat, surpriza ne destabilizează. Și e nevoie să ne învățăm, pentru a merge mai departe în viață. Unii așteptă o viață lucruri ce nu le știu, învață în orice perioadă a vieții. Să se bucure de noi și noi experiențe ale existenței umane și ale naturii ce-i cu noi.

2511.Curățenia omenească și ca să fii liber

  Adevărului i se cade libertate, dar dacă nu o întrezărește, nici el adevărul nu-I de găsit. Libertatea-i luptă cu nedreptatea, de ți se cade ție s-o duci și cu tine însăși. Îmbuibat de nedreptate ai uitat firescul, curățenia omenească și ca să fii liber. E de a te întoarce în timp și schimba în bine, frumos și util ție și celorlalți. Întoarcerea-i așa o figură de stil, că tot aici rămîi om, doar înțelegînd că nu mai merge.
  Și-ți trebuie îmbunătățiri aduse comportării tale în societatea umană. Mai întîi tu însuți să devii îndreptat, moralizat, în familie și-ntre ceilalți. Și E vorba de Adevărul SĂU, că adevăruri sînt multe și după al SĂU. Toate-s de aflat corect în spiritul dreptății, reîntoarse printre noi, nu ca acuma, dosită de minciună. Și binele de înfăptuit în locul răului, tot mereu.
  Ne purtăm cumsecade între oameni, după porniri învolburate, în lumea asta neclară. Fugărită din fața SA și urmărită de nefiresc și încă tare nedreaptă între oameni. Și cu excepțiile de rigoare, că se mai poate să fim și oameni adevărați.

2510.Cu munca de cunoașterea a binelui

  Ne tot dă ocazii de a ne revanșa înspre EL, îmbunătățindu-ne simțirile vieții. Aprecierile celor din jur, direct proporționale cu munca de cunoaștere a binelui. Doar vom fi cum trebuie și-n fața SA, că între oameni e destul de bine. Că-i loc de mai bine mereu, dar să-L echilibrăm și-n partea SA, traiul nostru firesc. Căutîndu-L cum trebuie, că minte avem și știm minciuna, fărădelegea în fața SA și a nostră.
  Nu sîntem așa de neștiutori și să-I dovedim. Dar se vede treaba că încă-i grea aflarea SA corectă, nedreptatea încă învinge. Pornirile corecte de aflare a LUI și a noastre cum trebuie să fim în lume. Și părăsiți plătim cu toții în neștire, dezamăgirea LUI, față de noi așa cum încă sîntem. De tot rîsul, neputincioși și mincinoși între noi și-n fața SA.
    Ne conduce nedreptatea în felul cum trăim și arătăm, nu putem să mișcăm în frontul neroziei. Ne ține sub papuc de cînd facem ochi pînă datorită ei, EL ni-i închide grabnic. Că-L tot nemulțumim, fără EL și între noi nedrepți, înrăiți și urîțiți de-a binelea.

2509.Merg mînă-n mînă conlucrările pe ambele planuri

  Schimbîndu-ne în timp, ne facem mai bine înțeleși, de noi înșine și cîștigînd încrederea și a altora. Ne îmbunătățim, cum la fel e de adevărat că ne-am fi putut înrăutăți în fața SA și a oamenilor. Merg mînă în mînă conlucrările pe ambele planuri, între oameni și-n fața LUI. Temeliile-s puse din copilărie de părinți și apropiații noștri corespunzători.
  Sînt destule inflențe nedrepte și risipitoare de bine și util, dezbinînd creația corectă. Și înfiripînd relele și urîtele apucături, deturnînd adevărata menire a copilărie de aflare a LUI corectă și a cumsecădeniei între oameni. Dezbinînd omul în formare adevărată, corectă, înspre nedreptatea atot-dominatoarea lumii acesteia.
  Depărtată de EL și firescul uman, e demnă de părăsiri repetate sub pedepse. Nerealizînd omul menirea sa în lumea pămînteană, de cunoaștere a SA, conlucrînd corect cu ceilalți și natura înconjurătoare. Înspre aflarea vieții cît mai demne de creația Divină în spirit și gîndire bună.