Trăim cît trăim şi după un timp constatăm, numai de putem simţi asta, că am trăit degeaba, asta în urma unei dezmeticiri, ce tot Divinitatea ne-o face posibilă în timp. Sîntem sub observaţie şi cînd e timpul ne trezim la o realitate ce n-o ştiam, realitatea ce-i în raport cu EL şi noi în comuniunea ce ne trebuie şi nu o ştim atîta amar de timp.
Făcînd abstracţie de tematica noastră cu a LUI, continum : trăind în lumea noastră umană în timp ne dăm seama că am eşuat în demersul nostru într-o direcţie aleasă şi probată în timp dar nepotrivită nouă şi pierdem pe mîna noastră totul din ce ne-am pus în gînd cîndva. Şi simţim noi înşine înfrîngerea, o presimţim mai întîi şi în continuare în loc să ne retragem demn, ne continuăm mersul în direcţia înfrîngerii totale, nedorite, dar ca un făcut nu ne putem da deoparte şi suferim de toate cîte sînt oarecum date să le îndurăm şi chiar ratarea vieţii.
Răspunderea nereuşitei o purtăm noi întreagă şi nu putem să ne facem că nu-i aşa, o ştim dar laşitatea omenească de altfel, ne mai încurcă niţel şi putem încă să ne îngreunăm viaţa şi aşa înfrînţi fiind nu ni-i uşoară deloc. Aşa-i în firea omului să-şi ducă uneori sarcina înfrîngerii pînă la capăt, gustînd amarul întreg al nerealizării dorite şi poate nepotrivite atunci.
Asa e în termeni de obicei obişnuiţi, plăcîndu-ne numai treziri consolatoare, mai blînde, dar viaţa nu ne prea iartă, eşecul îl duci complet, duşul rece, ca să fie de învăţătură de minte nu numai ţie, care poate nu mai poţi continua, ci şi altora ca tine nedrepţi şi nechemaţi, dar tare dornici de afirmări pe nedrept, furate şi uneori plătesc pentru toţi, poate nu chiar toţi ci numai unii.
Nu toţi în istoria noastră mai de la mijlocul sec.XX şi ceva mai dinainte, ce au făurit o oarecare bună-stare naţională, deci nu au simţit decăderea ce va urma. Ei aflînd germenii dezastrului încă de timpuriu dezvoltîndu-se în societatea lor, binevoitoare şi au plătit cu vîrf şi îndesat lipsa de precauţiune. Puţini au reuţit să scape şi să mai respire în alte zări, cu dorul gliei şi al nostru fel de a fi nemaiîntîlnit nicăieri. Să fii gonit şi distrus de cei pe care i-ai tolerat e o lecţie de istorie a noastră, poate ne vom şi învăţa minte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu