1229.Imboldul

   În cursul istoriei preocupările în general ale umanităţii se schimbă, şi multe dintre acestea sînt dictate de religii ce fac bune şi rele în funcţie de interese omeneşti, cu toate că ar trebui să fie respectată dorinţa SA transmisă nouă prin cei aleşi de EL şi aflaţi prin lume cam permanent în existenţa noastră pe Pămînt. Dar religiile-s preocupate în nedreptatea omenească nu de EL, cu toate că-şi zic reprezentanţii SĂI de Pămînt, praf în ochii credulilor şi mulţimilor uşor de dus de nas. Interese meschine şi nu adevărul şi dreptatea le interesează şi nici azi nu-i altfel.
   Sîntem supuşi unor constrîngeri datorate părăsirii din partea LUI, vina noastră că nu-L ştim corect şi ne rătăcim pe drumurile vieţii. Şi deodată ne vine mintea la cap, ne luminăm întrucîtva şi atunci la greu ne mobilizăm uitînd cam de necazuri şi datorită înţelegerii SALE, ce ne ajută uşurîndu-ne nevoile cam cu cît îL ştim corect. Deci un fel de ajutor reciproc avanajos. Să nu-L ignorăm niciodată şi să ne simţim totdeauna datori LUI, că-I Creatorul nostru şi Singurul Responsabil din CER de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Şi cînd vieţuim normal într-o societate cum o merităm şi ne vedem de ale noastre, pentru a-L şti şi respecta cum ne pretinde, ni-i mai greu decît atunci cînd sîntem constrînşi de diverse forme de nevoi datorată neascultării noastre faţă de EL. De-L ştim corect îL vom simţi, învăţîndu-ne să-L şi respectăm şi altfel de viaţă vom avea noi şi ai noştri. Cînd sîntem la necaz şi EL e mai îndurător cu noi, dar şi noi cu sabia lui Damocle deasupra capului sîntem mai ascultători. Ştim numai de frică, la o adică, de ce nu ne putem învăţa să-L respectăm în mod curent, oare aşa ni-i dat să coexistăm într-o negociere continuă, cîntărindu-ne reciproc acţiunile?
    Se impune o preocupare şi atunci cînd nu mai simţim ameninţarea SA, să ne cătăm de calea ce ne-o doreşte CEL de SUS, şi să nu mai călcăm în străchini, că-i bai. Numai SUS imboldul Divin e continuu, aici pe Pămînt de regulă e cu întreruperi, din varii motive ce ne scapă momentan nouă. Poate ne încearcă, doar, doar nu-L mai vrem a recunoaşte şi-o încurcăm electric. Încercările toate ni-s programate în timp şi de nu ne descurcăm cum vrea EL, cădem şi nevoile-s pe noi buluc şi putem rata exispenţa, de nu ne revenim la timp. Ne mai sprijină şi EL, de mai mişcăm în frontul nedrept şi ne mai ajută ferm înspre EL.