1233.Păguboasă

   EL pe cei pe care contează, mai ales că-s din poporul SĂU de rătăciţi prin lumea nedreaptă şi ostilă lor, deci pe ei îi tot invită prin bune şi aspre căi să-L tot afle cum trebuie, un timp. După care-i mai lasă din mînă. Dar şi unii din ei descurcăreţi nevoie mare tot ţin nedreptatea pe aproape, de EL nu-i mai caută ai apropia, debarasîndu-se de ei nedrepţii înstrăinaţi, din a lor SĂI.
   Cînd vede că-i degeaba strădania SA, Divinitatea ne lasă să vadă ce-i de capul nostru. Ne mai atenţionează un timp cu diverse întîmplări, cu necazuri de dezmeticire şi de vede şi vede că-I tot refuzat, nepricepîndu-L deloc. Se împacă cu ce pornire spirituală apuci a urma, chiar de-i cam străină de dorinţa SA. Chiar de-i bine ambalată strălucitor şi afişare demnă, e-o minciună curată ce trebuie să fii foarte moralizat.
    Şi EL are grijă de asta în timp, chiar să nu te pedepsească de tot, că nu ţi-ai găsit calea prea ascunsă de nedreptatea lumii actuale şi de cînd e ea, nefiresc de ostilă unora.
    Ne agăţăm în necunoştinţă de cauza SA, de tot ce-i pe aproape, credem noi şi nu-i, dar asta-i altă treabă în alt timp se va şti. Bună povestea şi pentru alţii mai altfel atraşi înspre EL, să se-nveţe în timp mai acătării.
    Peregrinări în bîjbîiala timpului ostil îndreptării, dar tot cu speranţe de mai bine într-o spiritualitate pîrîtă, dar tot mai bine decît nimicul nefirescului rău şi imoral. Speranţa moare ultima şi de-i cu urme de spiritualitate şi mai greu se sfîrşeşte, e mereu o intrezărire de mai bine, nu ne lasă chiar de tot în părăsire cu toate că-I dezamăgit de calea aleasă.
    Sînt porniri în care omul îşi pune multe speranţe de mai bine şi util, de ce nu şi de fericire. Numai EL ştie de ne dă voie, de merităm, asta-i condiţia principală să-L mulţumim pentru a ne da voie la bucurie s-o cunoaştem, ca o împlinire în ceva, ce EL ne admite să înfăptuim. Se poate să nu merităm şi nu reuşim nimic de folos, dezumflaţi, ne potolim încet, încet şi cu greu ne apucăm de altceva poate cu oarecare osteneală şi poate şi sătui de eşecuri.
    Dar nu am auzit la ştiri că omenirea se mobilizează, ori are de gînd, cumva să-L afle mai competent cine-I Divinitatea ce ne conduce de cînd sîntem, nu Doamne fereşte de aşa dezmeticire mai bine în neştirea asta rea şi păguboasă.