Unii o viaţă întreagă se tot pornesc într-o parte spirituală, fără prea mare curaj, înstrăinaţi fără porniri susţinute clar şi ferm de la apropiaţi responsabili şi familie, iar cînd dau de greu fără să ştie că aia-i cauza tuturor greutăţilor lor şi ale celor apropiaţi : lipsa legăturii nemijlocite cu Divinitatea. Se mobilizează, cam disperaţi că poate nu vor reuşi? Dar EL îi aşteaptă şi de vede o pornire înspre EL o ajută şi reuşeşti ce na-i reuşit o viaţă întreagă. Reuşita-i imensă şi bucuri pe măsură, ţi se dau fericiri cu duiumul, de nu-ţi mai aminteşti şi de cînd erai mai acătării să fi avut parte de aşa bine.
Deci Divinitatea nu-I pretenţioasă defel, trebuie doar să fii cu mare dorinţă de a-L şti şi respecta şi nu contează forma de credinţă ce-o îmbrăţişezi cu ardoare şi să te ţii sincer, contează, restu-s îndreptări, moralizări în societatea umană necesare. Se tot zice că-i necesară păstrarea credinţei părinteşti, EL pretinde şi acuma numai celor din poporul SĂU să şi-o păstreze, restu-s cum consideri tu sincer asta contează şi cînd iei legătura cu EL cum simţi atunci ca cerinţă intimă.
Cum afli legătura şi te familiarizezi încetul cu încetul cum simţi a o avea legătura cu Divinitatea, sincer ţi se va transmite, numai să te atragă, altfel e încă bîjbîială multă, dar cel mai mult contează să nu dai vriun pas îndărăt. Şi-n timp te vei lămuri cu de toate cele, doar răbdare sinceră şi de poţi permanent să fii atent, cît mai atent de poţi şi vrei să urmezi calea.
Mulţi ne pricepînd cît de cît o legătura sinceră şi intimă cu Divinitatea cum e în desfăşurare, cred chiar că-i aproape imposibilă, poate pentru ei, dar în timp te mai obişnuieşti şi El cu tine, e o negociere cu Divinitatea în termeni mai altfel, important să nu cedezi, dînd înapoi, chiar de te mai opreşti niţel, după aia vei continua. Sînt praguri, examene, schimbări de ritm şi cîte altele, ce le-nveţi în timp.
Cînd nu eşti în executarea unor ordine de SUS, ci terestre, omeneşti dar fiind cu bun-simţ, aici e aici de nu-l ai poţi foarte uşor să-I greşeşti şi plăteşti dacă ai adăugat de la tine ceva în nedreptatea ordonată. De nu poţi s-o diminuiezi măcar puţin, nu fii prea ferm ci obişnuit să nu întreci măsura cerută. De asta, ne cere acuma insistent să ne moralizăm cît mai bine să nu accentuăm nedreptatea şi aşa existentă în lume ci de se poate s-o tot diminuăm continuu, pînă va dispărea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu