Hurduca viaţa

   Ca să alcătuieşti o societate, un colectiv de oameni uniţi, asta se obţine doar cu fiinţe ce-s nelipsite de valori umane ce le caracterizează prin ceea ce sînt în elementele binelui şi utilului neapărat, altfel nu, nu se poate compune cu elementele răului şi urîtului. În definitiv răul nu se poate învoi în elemente vii, ca şi orice realitate organică în anumite condiţii spre viaţă, nu cu ariditatea absolută să lucrezi.
    Sînt totuşi şi-n seceta asta de oameni adevăraţi, integri şi unii ce nu pot ieşi din ei, cinstiţi cu ei şi cu alţii, oameni dintr-o bucată, cam rare asemenea persoane, dar în cadrul poporului acesta, destule, ca să ne putem redresa de se vrea, de nu vom mai aştepta, vremuri mai bune. Cînd trezirea dezmeticirea va fi modă.
    Înfăptuirea ideilor, e ceea ce trebuie totdeauna să avem în vedere pentru a reuşi ceva mai acătării. Să nu vorbim în vînt după idei ce nu-s puse imediat în practică. Că-s goale atunci şi ideile şi vorbele zise să derutăm lumea, aşa-i azi la noi, pe unde te-ntorci tot goliciune şi risipă de ce mai este, e sacul gol şi se tot scutură ca un stindard al nevoi noastre.
    Se ştie Divinitatea nu-i pusă pe rodiri întîmplătoare, ci totul e riguros ştiut dinainte, cu mult timp programat de înfăptuit şi de-i în legătură cu noi oamenii ni se lasă o toleranţă de mişcare în sus şi jos, ori în stînga sau dreapta, înainte ori înapoi, pe un traseu cunoscut de SUS, dar şi de noi depind destule, de vrem binele ori răul, sau nehotărîţi a o hurduca viaţa în neştire adevărată, nu ne trezim încă.
    Se confundă estetica, care-i o ştiinţă a frumosului, cu morala care-i o regulă ce dăinue de veacuri în societatea umană bazată pe bun-simţ şi ce ţie nu-ţi place altuia nu face, deci să respecţi libertatea celuilalt în orice condiţii. Deci două absolut deosebite concepte şi reguli, ambele cu referinţă la om, ca fiinţă raţională, sociabilă în evoluţie continuă spre cunoaşterea sa, a lumii, a naturii şi de se poate şi nu-i prea greu şi a Divinităţii cu universul în extindere.
    Viaţa n-o putem înţelege raţional deocamdată, fiind dar de SUS spre folosinţă în comuniune cu natura Pămîntului SĂU, sîntem datori şi la altele ce nu ne pricepem încă, o luptă pentru înţelegerea Totului şi a Netotului, cu respectarea regulilor.