Ne doreşte

   Ne uităm adevăruri ce ne privesc şi ne aducem aminte nimicuri. În plină zi imaginile trecutului, ce ne-au marcat şi sigur aveau însemnătatea lor pentru noi azi şi mîine, le uităm foarte uşor, dar fleacuri nesemnificative ne tot bîrîe la cap şi ca un laitmotiv de care nu scăpăm, ne zugrăvesc nimicuri, care poate nu-s aşa dar aşa le percepem noi acuma, derutîndu-ne.
   Se consideră, zicîndu-se că acţionăm imoral, nedrept şi ne la locul nostru uneori, că aplicăm, comportîndu-ne ca-n legea pădurii, a junglei, ca o amintire nefastă din trecutul nostru necunoscut dar bănuit, mai apropiat naturii sălbatice, necunoscute omului modern, foarte rafinat crede el şi civilizat cu perspective strălucite-n viitor.
   Vai de noi, nu ştim că natura asta aşa blamată, face parte dintr-un întreg universal, necunoscut nouă, deorece ne-am îndepărtat, devenind pe zi ce trecem tot mai distanţaţi, considerîndu-ne invers, sîntem pe dos în modernitatea noastră, o cunoaştere incompletă şi greşit pricepută, mai demult.
   Acel demers paralel unii din noi îl simt, îl află şi încearcă să ne sensibilizeze, de se va putea să primim, cine ştie de nu se vrea SUS, nu-l vom afla şi cu urmări încă necunoscute lumii. Se mişcă ceva din totdeauna ce nu-l mai simţim demult, un sens universal şi terestru nepriceput încă, uitat, înstrăinat de noi din varii motive.
   În altă ordine de concepte şi porniri, Divinitatea doreşte în fruntea maselor, a popoarelor lumii destoinici reprezentanţi elite, ce-L ştiu şi chiar respectîndu-L corect cum se doreşte SUS şi care să fie exemple corecte, integre, demne de urmat pentru naţii de oriunde or fi. Şi astfel cu toţii îndreptaţi şi ştiindu-L deocamdată corect să ne vedem de ale noastre treburi în convieţuire cu bun simţ şi în înfăptuirea binelui cît vom exista, pentru a ne fi şi nouă bine şi să ne bucurăm de viaţă, dar Divin.
   De se-ntîmplă din greşeală o conducere, o elită de ţară ce-o ia pe alăturea ne ştiindu-L şi purtîndu-se despotic cu naţia ce-o conduce, imediat să fie înlocuiă corespunzător cerinţelor bunei convieţuiri în acord cu Divinitatea ce ne-a creat şi pe a căru-I Pămînt existăm de cînd ne ştim evoluînd cam fără ştirea şi nerspectîndu-L cum se dorea SUS, dar de acum să ne îndreptăm cum se cuvine şi El ne doreşte să existăm.