1245.Reculegîndu-te

   Foarte multă imaginaţie, omenească de altfel, bună şi frumoasă dar pe o cale greşită, complet greşită. Nu în slujba binelui ci a nedreptăţii hîde, moartea-n par cu fală dusă-n văzul tuturora ce-o adoră, dar nu ştiu că-i ea urîta, nedorita, hulita, dar acuma mult adorata de nedrepţi, fain feţită şi prezentată vouă s-o preamăriţi cu zgomot mare şi cuvioasă cinstire. Înşelătorie totală de sus pînă jos şi adevărul terfelit cu oarecare zgîrcenie arătat cîte un colţ, aşa să nu se zică că nu-i şi EL pe acolo, dar nu-L vor deloc, că i-ar pune pe nedrepţi rapid la punct şi nu vor, cine-şi doreşte înlăturarea din nedreapta funcţie fudulă şi urîtă, dar aparent corectă.
    Religiile în greşeală hîdă ştiu, simt că li se apropie funia de par, dar o mai dreg cum pot, o cîrpesc, auzi : trei în unul e divinitatea lor. O cacealma la drumul mare, alătură Divinităţii, părţi din EL, duhul SĂU, spiritualitatea şi în frunte gătit ca mire hîd un mort, ce-i sarea şi piperul întregii tărăşenii servite vouă ca marea salvare s-o înghiţiţi de mai staţi cu gura căscată mult în faţa nedreptăţii însăşi. Ce vă îndreaptă cu paşi siguri către părăsirea de către EL şi veţi suferi pedepsele meritate voi şi nedrepţii din fruntea răului şi urîtului în vogă încă.
    Totdeauna ne amintim cu plăcere şi nostalgie de perioada din viaţă cînd încă EL ne mai tolera să ne bucurăm de ea, deplin şi nu numai  noi ci şi cei din jur. Deci o întreagă propagandă a binelui şi utilului pentru noi în devenire în care-şi punea EL speranţe că-L vom şti şi îndreptaţi poate îL vom şi urma cum se cade. De nu urmează încercările, denivelările vieţii, poticnelile inerente unui rătăcit ce nu-L ştie corect şi nici moralizat nu-i.
    Orice neînţelegere cît de mică ori mai altfel întîlnită anormal nouă, imediat în loc să căutăm, să nu ne lăsăm pînă nu-i aflăm explicaţia firească, din lene o atribuim duşmanului din noi ce-i necunoaşterea sinelui, înfîptuirea răului şi urîtului fiind nedrepţi şi nu-L ştim bine ci-L aproximăm, bîjbîind în nedreapta lume.
    Religiile lumii îL tot caută dar fiind prea evident, nu-L ştiu, ca orice lucru uitat în timpul preocupărilor nu-l mai vezi, decît ştiind că-i prin apropiere şi reculegîndu-te îl vezi. Dar religiile îs din oameni formate şi nu din cei mai cei, ci din ce s-o nimeri la grămada nedreaptă LUI, şi nu-şi puşi pe fapte corecte ci pe interese meschine lumeşti şi nu-L află niciodată şi ne ademenesc şi pe noi în necunoaşterea lor.