1251.Să ne reabilităm

   Suferinţe şi necazuri sociale în ansamblul unor teritorii şi ţări, grupate ori nu pe glob, nu chiar ca-n timpul unor războaie ori calamităţi naturale aprige, dar tot pedepsiţi-s respectivii oameni pentru că I-au greşit. Şi de se-ndreaptă şi-L ştiu, le trece cazna, de nu doar EL, să-i mai păsuiască oarecum cu-n gînd de-al SĂU în timp. 
   Orice credinţă ce nu-L cuprinde în totalitate pe EL, cum E, nu-i prevăzătoare, ne ştiind cum vom evolua. Nu i se permite decît să aproximeze, ne respectîndu-L cum se doreşte SUS.
   Sîntem în lume azvîrliţi să ne refacem cum se doreşte SUS, în bine şi moralizaţi ştiindu-L corect. Şi de nu reuşim aceste cerinţe să I le îndeplinim, degeaba ne irosim în cîte şi mai cîte pierderi de vreme, aparent folositoare nouă, dar nu-s, de ne lipseşte baza SA. Toate-s ruine înainte de a se construi. Îs dărîmante pentru noi şi-s fără vreun folos în viaţa ce-o vom urma nedreaptă, din lipsa bazei corecte. EL Divinitatea Creatoare în toate ni-i necesară de la A la Z, cît vom exista pe planeta SA, Pămîntul.
   Totdeauna să ne adăugăm preocupare în plus înspre îndreptarea cerută, cînd lumea nedreptă şi străină LUI, nu ne-o sădeşte în noi. Să căutăm prin familia corectă, ne înstrîmbată de nedreptatea lumească, cam greu azi totul e cam molipsit de rău şi urît, lipsindu-i baza SA corectă.
    S-au creat diverse înlesniri socio-culturale, peste tot în lume cu plusuri şi minusuri, ce se completează reciproc înspre lumescul civilizat cît s-o putut îndrepta, limitat de lipsa SA din lume corect înţeles. Dar încă nepricepîndu-se că, fără EL corect înţeles, nimic nu-i ca lumea în lume.
    Ne sînt date diverse încercări ce le trecem ori nu rămînînd în ele încorsetaţi pe viaţă, toate-s după cum îL pricepem şi ne răspunde EL încercărilor noastre, reuşite ori nu de noi în faţa SA. Să ne învăţăm că orice necaz, suferinţă ni-i pricinuită de o neînţelegere a SA, o încălcare a unor principii date nouă de EL şi care nu le mai ştim şi le nesocotim. Să nu admitem suferinţa, necazul între noi familia şi apropiaţii noştri, ci imediat să ne dezmeticim, căutîndu-L şi moralizaţi făcînd numai binele şi recuperînd greşelile posibile, să ne reabilităm în faţa Sa, pentru a ne fi bine pe Pămîntul SĂU.
    În lume din sînul poporului SĂU, cîţi au păşit spre bine şi respectîndu-L, I-au dus cu cinste faima SA în lume , dar de asemenea unii inşi tot de acolo, înstrăinaţi în rele şi urîte apucături au fost mai drastici  infuienţi în rele în lume, fără EL complet, ca un exemplu foarte negativ faţă de celelalte neamuri.

1250.Încredinţează-te LUI

   Vă zic, de cumva observaţi o înrăutăţire a unui necaz ce vă paşte mai de mult, căutaţi urgent, cel suferind în special să te îndrepţi şi mai şi, moralizat deplin şi fără cel mai mic rău ci numai binele înfăptuit cu mare grijă şi priinţă.
   Şi iar la fel de important, de nu mai important, să-L ştii corect şi de te ţin puterile apelează la EL direct cum poţi sincer şi nu te lăsa şi fii şi răbdător şi clar şi ferm hotărît. De asemenea, foarte important sensibilizează-i pe ai tăi pe toţi să te ajute cum poate fiecare îndreptîndu-se şi aflîndu-L cît mai bine ei însăşi. Şi o astfel de conlucrate mobilizare sinceră în familie şi apropiaţii corecţi, sigur va da rezultate şi-n cazul celei mai grave boli, ori necaz.
   De ştii motivul, greşeala, mare ce te-a adus în pragul suferinţei, îndreapt-o! Urgent mobilizează-te tu de reuşeşti şi poate nu vrei să ştie şi alţii şi repar-o cît mai bine şi corect, rupea-o cu nedreptatea deodată şi cu încredere în EL, deplină sigur îţi va prii, şi continuă tot aşa pînă te corectezi deplin, tu şi ai tăi cît mai bine şi cîţi mai mulţi.
   Sînt cazuri cînd unu-i vinovat şi cade măgăreaţa pe altul ce sufleteşte tot pe tine te doboară, atenţionîndu-te să te îndrepţi şi să-L ştii corect, cu atenţie la EL, deoarece ţi-o pus în vedere, că ori are un gînd cu tine ori să nu-I mai greşeşti că-L superi, avînd aşteptări de la tine şi poate de la familia ta în ansamblul ei e vizată de SUS.
   Se mai poate ca să nedreptăţeşti un ins oarecare, ori mai mulţi, în timp începe ţie şi familiei să nu-ţi mai meargă bine şi ai unele necazuri, suferinţe ce se accentuiază. Imediat i-a legătura cu EL cum poţi şi de eşti informat că de te îndrepţi, toate pot înceta, procedează aşa. Cere-i iertare respectivului ori şi celorlanţi cărora le-ai greşit şi îndreptă greşeala, ori greşelile cît mai bine, şi vezi-ţi de o viaţă cu bun-simţ cum n-ai avut tu şi ai tăi. Şi caută să-L afli corect şi de poţi pentru a fi pe deplin respectă-L, măcar de nu-L şi încredinţează-te LUI cît mai bine, şi-n timp eşti salvat şi tu şi ai tăi.

1249.Zăhăială degeaba

   Da, aiureli (continui ideia din postarea anterioară), nu sîntem încă conştienţi corect de necesitatea unei conlucrări  cum trebuie cu EL, să zic pe plan mondial, undeva, cum se va dori. Nu actualele demersuri ce-s de ochii lumii în folosul unor şmecheri ce au prins cheag (papalitatea, patriahiile şi altele închipuiri nedrepte). Între cele două mari conflagraţii mondiale EL ne-o vizitat pe pămînt românesc, doar dorind o dezmeticire la nivel mondial, de eram niţel mai atenţi.
   Nu s-a putut şi nici acuma nu se vrea corect încă. Atunci văzînd, cam în cîteva zile cum E perceput şi dorit chiar şi de o ţară mică, dar scuturată fest de prima conflagraţie. Nu ne-a mai iertat de a nu ne mai părăsi din nou pentru o scuturătură şi mai şi a doua oară, deci la foarte scurt timp. Lăsîndu-ne să ne cam păruim la potenţiale maxime de distrugere ale omenirii, doar, doar ne vom dumiri ce-i de capul nostru şi de ce ni se întîmplă toate acestea? Nu s-a putut atunci imediat, implicîndu-i şi pe aI SĂI în mod categoric pedepsiţi, tot degeaba, însă.
   Acum traversăm un interval de aparentă acalmie, cam prin lume în general ici şi colo se mai întreţine izul pedepselor aprige cu pierderi de multe vieţi omeneşti. De care omenirea nedreaptă în esenţa ei nu se prea sinchiseşte tare, nu i-o ajuns focul la degetele răsfirate pe glob. Se poate într-o oarecare măsură să fim mai altfel atenţionaţi, doar vom pricepe nevoia aflării SALE cum trebuie. Asta cînd şi cum va dori numai EL şi Lumea SA. Bine ar fi să ne prindem la timp şi să nu-L ratăm din nou amarnic.
   EL ne doreşte să-L ştim corect, concomitent cu moralizarea relaţiilor în familie, societate şi între ţările lumii. Da făcînd numai binele, e greu, dar nu avem de ales, EL aşa doreşte. Şi fiecare în parte simte pe propria piele cînd făcînd nedreptăţi e părăsit de Divinitate şi încep greutăţile pe capul său, suferinţele şi cîte şi mai cîte. Şi de regulă nu numai pe el ci şi familia şi la cine ţine el, au necazuri, pentru al sensibiliza înspre aflarea SA corectă şi să se îndrepte firesc.
   Ni se cere şi de către doctrinarii societăţilor în general să fim moralizaţi deplin de sus pînă jos şi în toate direcţiile socio-culturale, indiferent de poziţia politică adoptată, ne contînd decît realizarea, efectul obţinut numai în bine. Altfel e zăhăială degeaba totul şi o putem lua de la început iar şi iar, schimbîndu-ne de dragul schimbării ca la noi de peste două decenii, pierdem şi-o barem pe loc, de sar scîntei din gură.

1248.Aiureli!

   Se considera greşit, zic, că de  sîntem tare religioşi pe faţă în public, ni se rezolvă mai altfel trecerea prin societatea timpului, deci un fel de fudulie, fără sens practic, ci de ochii lumii, un fel de lumesc religios. O şi mai mare gafă nedreaptă, nu contează de eşti un nemernic, important de eşti văzut ce mare scofală faci în preajma bisericilor şi a tuturor obiceiurilor religioase, numai să figurezi în primele rînduri cît mai în faţă posibil. Dă bine la public, chiar de eşti o lichea. Aşa şi azi, tonţii şi netoţi, buluc ca la pomană, şi la pomană altă şleatcă dau năvală, ca ăi oropsiţi să nu mai ajungă defel.
   Deci nu contează şi azi cam la fel, de eşti un credincios autentic, ceea ce numai Divinitate poate confirma ori nu, de fapt în timp se află, de-ţi merge în viaţă şi nu ai necazuri înseamnă că-I faci pe plac, de nu, nu-ţi merge mult aşa în nedreptatea lumii şi te va părăsi EL şi-n urmă încep problemele şi necazurile să te destabilizeze. Şi de nu te îndrepţi curînd, poţi s-o sfecleşti tu şi ai tăi. Tot aşa era concepţia nedreaptă şi-n sînul poporului SĂU. Să nu ne afirmăm bunele relaţii cu EL în văzul lumii, ci în sinea noastră neştiută de nimeni cum e normal pentru oamenii cumsecade, fireşti.
   Cînd se adună în contul lumii destulă nedreptate şi i se umple paharul răbdării SALE, EL îşi ridică mîna de pe toţi şi un timp datorat nedreptăţilor toate ce ni-s în cîrcă, e o teroare aprigă în lume cam peste tot. Şi de nu ne dăm seama grabnic de greşelile făcute, îndreptîndu-ne, ori de nu consideră EL că ne va ajunge pentru a ne mai lăsa să ne revenim la o normalitate dorită-n lume, urgiile mai ţin. Se impune deci o modalitate de ţinere a legăturilor cu Lumea SA şi chiar cu EL prin diverşi aleşi ce-şi dovedesc utilitatea în timp de ambele părţi interesate.
    Pe de o parte EL, Divinitatea Însăşi Creatorul şi noi lumea umană creaţia SA ce trebuie să-L ascultăm ca pe un părinte nu numai al nostru ci al Totului Universal ce-L reprezintă. O imensitate ce ne copleşeşte, dar noi prin nedrepţii din fruntea lumii şi urmîndu-i, îL nesocotim iresponsabili şi plătim toţi. E bine?  Cred că nu. Bineînţeles imediat încep studiile de caz pentru fiecare nevoie ce ne-a lovit în parte, că datorită cutăru-i fapt ne ţinut în frîu am încurcat-o aşa şi ca urmare a felului cum nu a anticipat respectiva nerozie am tras cutare şi cutare ponoase. Aiureli!

1247.Ofsaid de mult

   Progresul e o programare de SUS, ce noi încă n-o ştim, o aflăm doar cînd se împlineşte în timpul ce-l trăim nemijlocit. Numai morala-i staţionară, de cînd lumea cunoscută să gestioneze relaţiile interumane înspre bine şi util tuturora. Şi asta şi EL ne doreşte a ne obişnui şi reobişnui cu ea respectînd-o cum ne-a dat-o din vechime s-o moştenim corect, ţinîndu-ne după ea încontinuu.
   Într-adevăr regulile moralei în devenirile omenirii tot mai civilizate şi înaintate ştiinţifico-cultural, trebuieşte să ne luăm după ele, adaptîndu-le să învingă timpul, staţionare în principiile de bază tot aceleaşi de mii de ani. Numai noi am involuat, cu trecerea anilor ne-am înstrăinat, înrăindu-ne, urîţindu-ne comportările needucate ferm la timp.
   Ne-o dat în lume şi minuni sociale între noi oamenii, prietenia cînd se înfiripă şi-i de durată şi-i corectă legînd fiinţe diferite şi dezinteresate, sincere şi altruiste în devenire fermă în timp, dovedindu-şi trăinicia de te miri şi tu ce-o trăieşti. Sînt culmi şi mai şi în camaraderie atinse cu persoane şi mai aprig călite în viaţă în deplină morală ce-s capabile şi-ntre sexe opuse, oameni deosebiţi ce-i leagă un ţel comun ce-i cuprinde peste timp îndelungat ce nu-l observă deloc, îs mai altfel şi de asta atît de rare deocamdată acest gen de relaţii umane totuşi, nu numai între sfinţi LUI.
   Demnitatea de a-L şti corect e ceva ce-n lumea veche era ceva concret întîlnit, nu ca azi cînd s-a dezobişnuit lumea de spiritualitatea SA, deosebită. Luîndu-se cu lumescul nedrept tot mai accentuat, ajungîndu-se azi la înstrăinarea completă faţă de bunul-simţ şi cunoaşterea SA adevărată, ce-o aproximăm. greşindu-I şi pătim greu preţ noi şi ai noştri, de nu ne dăm seama de ce oare? Şi încă nu-i totul putem şi rata viaţa noi şi ai noştri pe degeaba, că simplu nu-L ştim corect şi ne moralizati coexităm în neştire.
   În sînul poporului SĂU e şi mai drastică percepţia SA şi îndreptarea morală şi mai şi. De se înţelege, de nu-s sortiţi problemelor ce le au de înfruntat mai aprig în viaţă ei şi ai lor cît vor fi. De la ei se cere mai mult, ca de la un orecare om din naţiile astealalte. Îs mai cu moţ în faţa SA, trebuie să-L ştie cît mai bine faţă de noi, îs în ofsaid de mult tare. Şi-s tare fluieraţi nu numai de EL.

1246.Ce-i numai cu EL

   De nu sîntem cumva în stare să ne moralizăm şi să ştim cine E cum doreşte acuma, s-ar putea, cred că nu va fi cazul venindu-ne şi-n ultimul moment mintea la cap, să se repete istoria cu Noe la alte proporţii, mai aproape de priceperea noastră mult mai avansată, dar tot tributară priceperii SALE, ca şi atunci, amintită în VT (Vechiul Testament) din BI (Biblie).
   EL e scîrbit cam în general de lumea asta, de cum se compotă fără bun-simţ şi nu-L ştie corect, ci doar de faţadă, făţarnici şi şmecheri, egoişti şi imorali cît încape. Tari în clanţă şi ioc în fapte corecte, adevărate. Iresponsabili în general îşi păzesc micimea lor, nu văd mai departe de lungul nasului. Numai la o adică se mai cutremură niţel, dar de nu pricep nimic, tot aşa continuă în nedreptate şi fără să-L ştie, dispărînd.
   În loc să facă cercetări preocupante în aflarea SA corectă, advărată şi astfel să-L ştie clar, ferindu-se de aI mai încălca dorinţele-legi pentru noi şi astfel să nu ne mai părăsească în necazuri, ei se preocupă de a-L înfrunta. Cum, prin nepăsarea faţă de tot ce înseamnă EL în lume, adica Totul, dispreţuind natura şi atunci cînd e ceva demn curat se propagă imediat nedreptatea peste tot. Se fac cercetări în domeniile apărării, sănătăţii, ştiinţelor în general şi cîte altele, ce dacă ar fi să-I fim alăturea nu ne-ar mai trebui, decît în acord cu EL.
   Nu-L supraevaluez, aşa e EL, şi nu-L ştiţi defel, încercaţi să-L contactaţi cu răbdare şi să-L aflaţi cum trebuie şi vă veţi convinge, că-i adevărat cum vă zic. Nu-L modificaţi prin false presupuneri, ci lăsaţi-L cum E, Dumnezeu şi spiritualitate şi Lumea LUI. Fără să-I atîrnaţi morţi şi false închipuiri străine LUI. Lăsaţi-L să fie cunoscut cum se doreşte de EL şi omenire fără interpuşii nedrepţi, ce-L înstrăinează de Creaţia SA, să şi-i aleagă EL şi ascultaţii atunci.
   Unii se-ncred în binele lumii şi-şi dedică totul pentru ea, chiar şi viaţa nu face doi bani pentru ceea ce crede el la un moment dat, atîta-i de avîntat şi ferm. Nu-i destul de copt pentru viaţă, e moral şi cu binele şi utilul în faţă, nu-i egoist ci darnic dar e şi ateu şi-şi strică totul, baza nu-i, EL e baza de n-o avem totul e zero. Şi de asta respectivul dispare fără urmă lăsînd doar părei de rău, că n-a priceput existenţa ce-i numai cu EL.

1245.Reculegîndu-te

   Foarte multă imaginaţie, omenească de altfel, bună şi frumoasă dar pe o cale greşită, complet greşită. Nu în slujba binelui ci a nedreptăţii hîde, moartea-n par cu fală dusă-n văzul tuturora ce-o adoră, dar nu ştiu că-i ea urîta, nedorita, hulita, dar acuma mult adorata de nedrepţi, fain feţită şi prezentată vouă s-o preamăriţi cu zgomot mare şi cuvioasă cinstire. Înşelătorie totală de sus pînă jos şi adevărul terfelit cu oarecare zgîrcenie arătat cîte un colţ, aşa să nu se zică că nu-i şi EL pe acolo, dar nu-L vor deloc, că i-ar pune pe nedrepţi rapid la punct şi nu vor, cine-şi doreşte înlăturarea din nedreapta funcţie fudulă şi urîtă, dar aparent corectă.
    Religiile în greşeală hîdă ştiu, simt că li se apropie funia de par, dar o mai dreg cum pot, o cîrpesc, auzi : trei în unul e divinitatea lor. O cacealma la drumul mare, alătură Divinităţii, părţi din EL, duhul SĂU, spiritualitatea şi în frunte gătit ca mire hîd un mort, ce-i sarea şi piperul întregii tărăşenii servite vouă ca marea salvare s-o înghiţiţi de mai staţi cu gura căscată mult în faţa nedreptăţii însăşi. Ce vă îndreaptă cu paşi siguri către părăsirea de către EL şi veţi suferi pedepsele meritate voi şi nedrepţii din fruntea răului şi urîtului în vogă încă.
    Totdeauna ne amintim cu plăcere şi nostalgie de perioada din viaţă cînd încă EL ne mai tolera să ne bucurăm de ea, deplin şi nu numai  noi ci şi cei din jur. Deci o întreagă propagandă a binelui şi utilului pentru noi în devenire în care-şi punea EL speranţe că-L vom şti şi îndreptaţi poate îL vom şi urma cum se cade. De nu urmează încercările, denivelările vieţii, poticnelile inerente unui rătăcit ce nu-L ştie corect şi nici moralizat nu-i.
    Orice neînţelegere cît de mică ori mai altfel întîlnită anormal nouă, imediat în loc să căutăm, să nu ne lăsăm pînă nu-i aflăm explicaţia firească, din lene o atribuim duşmanului din noi ce-i necunoaşterea sinelui, înfîptuirea răului şi urîtului fiind nedrepţi şi nu-L ştim bine ci-L aproximăm, bîjbîind în nedreapta lume.
    Religiile lumii îL tot caută dar fiind prea evident, nu-L ştiu, ca orice lucru uitat în timpul preocupărilor nu-l mai vezi, decît ştiind că-i prin apropiere şi reculegîndu-te îl vezi. Dar religiile îs din oameni formate şi nu din cei mai cei, ci din ce s-o nimeri la grămada nedreaptă LUI, şi nu-şi puşi pe fapte corecte ci pe interese meschine lumeşti şi nu-L află niciodată şi ne ademenesc şi pe noi în necunoaşterea lor.

1244.Însuşi

    Se spune că-n corpul nostru coexistă conservaţi şi inactivi o droaie de microbi şi alte boli în letargie, aşteptănd momentul să ne pună la punct. Asta cît timp nu-L supărăm, că se schimbă foia şi-o încurcăm amarnic şi de ne cuminţim ştiindu-L ne revenim imediat la forma iniţială demnă LUI şi nouă. EL ne lasă un timp să ne facem de cap, pricepînd lumea, cu bune şi rele şi-n spiritualitatea ce-o înţelegem cum vrem. Şi dipă aceea ne caută a îndrepta spre o aflare corectă a rolului nostru în lume şi-n priceperea SA.
    Nu ne considerăm Domne fereşte, noi vinovaţi de ceva, călcînd în străchini, din răutate şi nedrepte apucături ci duşmanul inventat de nedrepţii ce prostesc la greu multă lume, e vinovat de toate şi încă şi-n plus, dar nu se cunoaşte încă. Aiureli de copii mici şi răzgîiaţi, ajunşi mari şi tot cu minte ce nu-L ştie cum ar fi normal, că doar EL E Totul. Dar încă ne mai rabdă oarecum.
    Noi prin greşelile noastre îL amărîm, ne mai iartă numeroase, dar totuşi ne mai şi rămîn multe în contul nostru de SUS şi de nu-L abordăm corect şi de nu ne moralizăm în societate e grav ne pasc pericole multe şi imense pe noi şi ai noştri. Aşa că reflectaţi oameni buni la toate variantele ce vă stau în faţă şi luaţi cea mai bună decizie. Întorceţi-vă la EL şi lăsaţi nedreptatea şi luaţi binele în tot ce gîndiţi, vorbiţi şi faceţi, ca unic aliat.
    Foarte frumos în timp nedrepţii şi aliaţii lor duşi de nas, i-au făurit nt şi bineînţeles lui isus, ce îngoaşă mulţimea de novici ce-l cred cu ardoare, prostită de-o minciună ce cît de curînd va cădea cu zgomot mare, mulţi se vor mira şi zburli între ei prostiţii lumii nedrepte contra Singurului Dumnezeu Adevărat. Mai mare lovitură dată spiritualităţii de doi bani nici că se va fi putut închipui cineva atît de curînd, veţi vedea!
    Şi foarte multă propagandă a binelui dar în slujba răului, a minciunii, a adevărului SĂU ascuns cu băgare de seamă de nedreţii lumii în cîrdăşie hîdă cu voi toţi ce-i urmaţi. Pentru că la drept vorbind anticristul e EL, Divinitatea ce nu-l conţine pe isus, ce-i un mort ca oricare vechi de cca. 2000 de ani. Ce voi opunîndu-l LUI Dumnezeu, ori alăturînd un mort închipuit de voi, un necurat (aşa-i văzut în VT orice mort), LUI Însuşi Divinitatea, Singura Responsabilă de noi cei vii de planeta SA, Pămîntul.

1243.În definitiv

   EL dorea şi încă doreşte să ne vindece de nedreptate şi proasta înţelegere a SA, prin diverse acţiuni în timp, s-a priceput oarecum că EL doreşte ceva, dar nu s-a vrut să-L pricepem bine, ci am tras hăisa şi credeam şi acuma la fel, că-i cale dreaptă, aiureli de nedrepţi şi încăpăţinaţi nevoie mare. Unii dintre ei mai întrevăd îndreptarea corectă, dar îs reduşi la tăcere de grosul absurd şi nedrept ce-l formează încă nefericita noastră societate.
   Nu prea cred dar văd că omenirii i s-a dat voie să-şi croiască cam cum vroia o spiritualitate cam pe alăturea de a SA adevărata. Cred din cauză că nu se pricepea corect adevărul SĂU şi ne mai permitea o deviere pe coclauri şi nedrepte, ne aflări adevărate. Dar de cca. 77 de ani a cam schimbat macazul înspre aflarea SA corectă şi dorinţa de a ne îndrepta. În definitiv numai EL e responsabil de noi cei vii de pe Planeta SA, Pămîntul.
   În preumblarea lor prin lume unii din poporul SĂU, se înstrăinau în aşa hal de calea lor şi asocierile corecte lor, încît  uneori se rătăceau într-atîta, c-o luau pe partea duşmanului lor din acea împrejurare şi cu toate că erau avertizaţi şi chiar sufereau, nu se potoleau defel un timp dat. Neînţelegeri şi răsturnări de situaţii ce nu au nici cap nici coadă în lumescul nostru dezlînat, dezordonat îi imoral, fără EL. Altă făină s-ar fi măcinat de-L ştiam corect de mult timp în lume.
   Cînd te expui cu credinţa ta lumii încă fest nedreaptă, te-ncolţesc toţi, nepricepîndu-te defel, aşa că stai încă un timp cu capul al cutie, nu-l expune nedreptei lumi. Vei şti cînd va veni acel timp şi-ţi vei putea afla locul corect şi tu în rînd cu lumea aceea în înnoire corectă.
   De tăcea-i filozof rămîneai, e o zicere cu ceva adevăr în ea şi-n ce ne priveşte situaţia noastră în raport cu Divinitatea, astfel de cînd ne naştem pînă la un timp de afirmare conştientă, responsabilă, ne lasă în pace. Să vadă ce-i de capul nostru, de ne încadrăm în ceea ce vrea de la noi, ori nu, după care încep preocupările SALE de a ne îndrepta cum s-ar cade LUI.

1242.Fără tertipuri

   Nu-i adevărat! Dumnezeu nu-I în lume pentru rele ci pentru bine, frumos şi util nu numai nouă, ci tuturora înspre bine şi să-L ştim cum ne doreşte, fiindu-I dator, E Creatorul lumii cunoscute şi necunoscute. Dar s-au petrecut fapte reprobabile înspre EL şi noi, nerecunoscîndu-L secole de-a rîndul şi se propaga nedreptatea, relele şi urîtele gînduri, vorbe şi fapte ne la locul lor, şi astfel EL era nevoit să ne părăsească. În vederea trezirii la realitatea SA.
   Ce nu se ştia bine şi nici acuma, încă-i nedreptate multă în lume şi nici în privinţa SA nu-s lucrurile cum trebuie, se încearcă să se împace bunele cu relele şi nu-i posibil. Binele e bine şi răul e rău şi cine se ţine altfel trebuie să renunţe repede că-i bai mare pentru el , n-o va mai putea scălda în neclaritate mult timp, vine scadenţa. Şi răul va fi rărit pînă va dispărea şi binele va triumfa deplin numai binele,frumosul şi utilul pentru omenire. Nedreptatea se va furişa ca o nedorită din lume şi dusă va fi pe veci de pe Pămînt.
   Nu trebuie să ne jertfim viaţa, cum se propagă în nedreptatea încă la putere în unele religii hîde, ce-s şi pe aici la noi încă, neîndreptate ci-o scaldă ca la Ploieşti, nu ştiu cei cu ele, ferm, clar, corect şi adevărat. Se vor îndrepta nu vor avea încotro, vine vremea SA şi numai a SA şi restul bazaconiilor să dispară, nu cît ai bate din palme, c-or ameţi, dar oricum cît mai curînd posibil. Nu-i de şagă "stimaţi" nedrepţi, vine vremea schimbărilor drastice şi-n armonie cu Divinitatea şi Lumea SA.
   Trebuie să ne îndreptăm, moralizăm şi să-L cunoaştem corect, nu chipurele să ne jertfim, ci să ne schimbăm numai în bine şi util. Să lăsăm lozincaraia deochiată strîmbă, neadevărată, toată lumea fără excepţii şi să ne prezentăm făţiş corect, înspre bine şi numai spre bine şi util. Aşa ne doreşte şi aşa să fim cît mai corect în continuare, că-i cam greu să schimbăm macazul de la rău la bine, nu-i încotro, asta e şi basta. Fără tertipuri că nu ţine, de la început va fi clar ce-i de făcut şi ferm fiecare va pricepe calea adevărată pentru toţi.

1241.Înspre bine

   Teama e firească, normală fiecăruia din noi, frica de ceva anumea ori de necunoscut, există teama de Dumnezeu, să nu-I greşim că ne părăseşte şi ne cuprind nevoile, de nu ne îndreptăm cum doreşte şi noi ştim. Aici e problema, cît nu ştii cine-I EL şi ce-nseamnă să I te supui, respectîndu-L, ori măcar ştiindu-L corect să nu-I facem în ciudă, ori cîte altele ce vi le comunică în timp, ce încet, încet le vom pricepe şi va urma o conlucrare de doreşti, de nu, nu.
   Cînd conlucrezi cu Divinitatea, conştient şi-L simţi şi cauţi să-L asculţi cum poţi şi simţi că-I mulţumit, ca o primă constatare îţi dispar fricile, teama. Nu mai are de ce să-ţi fie teamă cît vei exista, de te menţii cu EL alăturea, EL e Suprema Divinitate Unica ce răspunde de noi cei vii de pe Planeta SA, Pămîntul. Eşti pe Pămînt dar nu te mai comporţi ca ceilalţi, ai şi altfel de îndatoriri, ce le afli în timp, căutînd să le îndeplineşti cît mai bine ca să fie bine, te ve-i învăţa în timp.
   Ceilalţi o duc în continuare cum au dus-o şi pînă atunci, cu ale lor, nu te vor înţelege defel, aşa că vezi-ţi de ale tale, cu ale LUI cum poţi mai bine, şi-ţi cere EL. EI cu relele şi urîtele lor apucături, tu doar îi vezi în acţuine şi nu te implici, n-ai cum, numai binele ţi-i în dreptul tău posibil de înfăptuit, de rău şi urăt, nici vorbă nu poate fi, că-i foarte de rău pentru tine, ce-L ştii acuma corect şi nu te mai poţi încurca în iţele încîlcite ale existenţei umane. Pentru tine în timp se clarifică multe, înainte ne ştiute, dar acuma te trezeşti, altfel existînd prin lume.
   Restul oamenilor trebuie ca EL să nu-i părăsească şi să sufere, să înceapă să se moralizeze cum pot mai corespunzător şi să-L afle cum doreşte pentru început e sufucient. Să nu fie laşi şi răutăcioşi, ci făcînd numai binele, în orice împrejurare a vieţii. Să nu intrăm în cîrdăşie cu nemernicii, ce dacă le permiţi ţi se urcă în cap, dominîndu-te pînă te anihilează ca om. Deci nu colaborezi cu nedreptatea orice ar fi, te retragi, şi de-i greu cere-I LUI ajutor şi te va ajuta, dar să nu-L uiţi defel, niciodată.
   Răutatea şi prostia cînd îs în acelaşi ins, îi o combinaţie foarte distrugătoare şi de evitat, să nu ai de a face cu asemenea inşi netrebnici şi oricînd clenţi a-i pedepselor, deoarece EL le întoarce spatele, de nu se dezmeticesc îndreptîndu-se corect, de să nu-i mai cunoşti, decît înspre bine.

1240.Liniştindu-ne

   S-a făurit minciuna pe nefericirea întregii lumii prin ascunderea LUI peste o mie de ani, mai exact 1687 de ani de fariseism, mai altfel numit, dar nu contează, se va îndrepta lumea, asta contează cel mai mult şi vor dispare nedrepţii toţi. Se vor schimba pe bune, dispărîndu-le falsa faţă, va avea EL grijă să ne înoim în toate, altfel nu se mai poate exista pe planeta SA.
   Şi-n sînul poporului SĂU s-a învrednicit minciuna şi fudula împotrivire LUI, cu tot cortegiul ei de urmări nedrepte lor. EL întorcîndu-şi faţa de la ai SĂI, promişi dar neputincioşi din fire şi acuma în grele încercări neterminate încă.
   Ne mai dorim, de atîta nedreptate să ne refugiem oarecum în iluzii artistice ori altele asemenea să mai scăpăm de nefirescul rău şi urît ce l-am tot tolerat, de se crede şi acuma îndreptăţit la nerozii, acceptîndu-le încă prin constrîngere nedreaptă nouă. Ce va fi înlăturată în curînd, uitînd-o definitiv. Şi alte trăiri vom cunoaşte împreună îndreptaţi cum doreşte Divinitatea şi-O vom afla cum n-am avut acces atăta vreme.
   Avem uneori un apetit nedrept de a ne înstrăina de ce-i drept şi firesc îndreptării, înrăindu-ne, urîţîndu-ne în toate cele, devenind de ne recunoscut, aşa de rău ajungem în ultimă instanţă. Şi EL ne părăseşte şi încep necazurile şi plătim cu suferinţe de nu mai ştim de noi. Şi de nu ne dezmeticim la timp, putem rata viaţa şi nu numai noi ci şi familia ce ţine de noi. Moralizarea imediată şi fără întoarcere ci cu îndărătnică voinţă înspre bine şi util, cunoscînd cît mai cu voinţă Divinitatea ce ne aşteaptă s-o abordăm corect, nu superficial ci cu mare curaj şi răbdare multă.
   EL ne dă de toate să-L cunoaştem de merităm, fiind îndreptaţi şi cît mai corect informaţi de ce E EL în noi şi-n lume şi universul SĂU. Nu numai cît cerem ci mult mai mult, ca nicăieri pe Pămîntul SĂU, între noi oamenii întîlnit. Aşa de darnic E doar să fim cum doreşte EL să fim. Şi lucru cel mai bine, niciodată să nu-L mai facem să ne aştepte, toate-s nimicuri pe lîngă slujirea LUI. Dar nu prea cunoaştem, ni-i greu a pricepe uneori sîntem zăpăciţi de diverse influienţe anormale, de care trebuie să scăpăm, liniştindu-ne şi de-i mai greu, cerîndu-I LUI ajutorul. Şi-L vom afla dar să nu-L mai uităm nicidată.

1239.Şi noi LUI

   Omenescul din noi, EL ni la cultivat în timpul facerii noastre, ce poate o fi durat mii de ani aici, şi-n zări străine Terei în atemporale laboratoare Divine în cine ştie ce necunoscute nouă, vreodată de le vom merita a le afla cîndva. Spiritualitate, datoria şi nefirescul firesc uman cu ale sale porniri sentimentale şi altele asemenea în neştirea vieţii ascunse vederii pudice, nevoia de simţire.
   Să ne civilizăm cu precădere unde nu-i şi unde este bun-simţ să-l lăsăm aşa cum şi l-o făcut acea societate că-i mult mai de calitate. E apă de izvor limpede-cristal-pur şi curat din firea naturii nu coca-cola chimizată de te năuceşte pierzînd firul ce te ducea cînd vroiai îndărăt să te purifici şi să rămîi cum se vrea de SUS acuma şi noi să ne cunoaştem cine şi ce sîntem, nu ce-am ajuns.
   Ne apropiem cu paşi repezi de finalul împărăţiei înnegurate ce de multe secole şi chiar peste o mie de ani ne-o tot sortit pieirii, şi n-am pierit, ci dornici să ne renaştem cu chef de nouă viaţă cu EL, Divinitatea ce-n grea cumpănă ne-o lăsat atîta amar de timp, uitaţi de bine şi de frumos şi chiar util. Ci doar cunoaşterii cu minciuna şi falsa faţă a dreptăţii şi nedreptatea atotputernica zilelor trecute ce încă se scurg spre ceva ce nu-l vom mai vrea nici amintit de cineva, ori ceva, aşa de hîd am îndurat totul, spurcata vreme.
   Singuri ne-am făcut-o cu răul şi urîtul din noi în desfăşurarea deochiată şi cu ceva influienţe extrapămîntene, spirite moarte reinfiripate de patimi nedrepte în timp potrivnic nouă. Un hîd spaţiu a fost Pămîntul dat uitării şi prăpădului neînchipuit pentru noi ce nu L-am avut a şti atîta timp, decît ici şi colo înstrăinate spirite adevărate ne mai curăţau de mizerie un pic de timp, doar să se ştie că-i ceva trecător şi va veni, mai e ceva şi am scăpat la EL şi aşa vom curma cea-ndurat omnirea SA
    Se zice de sacrificiu, da sacrificiul omenirii în numele unui sacrificiu mincinos, nefiind sacrificat nimeni ci acel isus era bine mersi cu ai săi trăind pînă s-a sfîrşit normal la timpul său, ne contabilizat de nedrepţi ci doar o minciună răspîndită cu nerozie şi pe acorduri nedemne nouă omenirii ce ne-au înstrăinat de EL, Dumnezeul adevărat. Ce-L vom afla de acum încolo cum trebuie şi nimeni nu ni-L va mai lua prin minciuni, EL va avea grijă de noi să ne îndreptăm să să-L aflăm cum ne trebuie şi noi LUI.

1238.De-n gheaţă apele

   Se spune că împărăţia LUI Dumnezeu este înlăuntrul nostru, nu-i aşa, în noi avem acces de se vrea la informaţia despre EL şi din noi pleacă spre EL informaţia despre absolut totul ce-i în legătură cu noi. Împărăţia SA şi Lumea SA e şi în altă parte şi pretutindenea de necuprins nici cu gîndul, nu cu privirea şi de cunoaşterea noastră limitată şi nemeritorie.
   Nedrepţii ce cred în nt şi unii din poporul SĂU, ce vor să creadă într-un mesia chipurile cea fost, ceilalţi în unul viitor ce va veni cîndva, cine ştie cînd, poate niciodată şi sigur aşa. Deoarece EL a fost în urmă cu cca. 77 de ani pe Pămînt şi va reveni, numai să ne îndreptăm cum doreşte şi să-L cunoaştem corect . Şi de-i cazul va mai reveni şi-n alte date cu îndrumări şi ce va mai dori pentru a şti noi ce trebuie. Să facem cum trebuie în această lume Creaţia SA şi de care e interesat Responsabil Unic din partea CER-ului numai de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   De ne interesează viaţa noastră şi să nu avem necazuri noi şi familia, trebuie să-L abordăm cu răbdare şi voinţă continuă şi concomitent să ne moralizăm în societatea asta nedreaptă şi să ne vedem de ale noastre bune şi utile. Restul treaba lor, de vor să ne urmeze înspre EL bine de bine, de nu, nu. Fiecare e liber să-L afle cum vor, nu-i oprit nimeni de la EL.
   Să ştim să ne ferim de rău şi urît, să le ştim că-s nedorite în viaţa noastră permanent numai cu binele şi utilul în toate cele ce ne privesc oriunde, şi de-i cazul apelăm la EL şi ne va ajuta şi îndruma de-I cerem, cum ne pricepem, nu contează. De cei nedrepţi să ne ferim cît putem mai mult, chiar de sînt pe undeva, să nu-i vedem, ca şi cînd nu-s. Nu le răspundem, să nu conlucrăm cu ei niciodată.
    Nedrepţii, n-au cuvînt, mint de-n gheaţă apele, îs şmecheri şi puturoşi, lipsiţi de cele mai elementare reguli ale bunului-simţ, îs dezmăţaţi, dezordonaţi, nedemni şi mizerabili. Nu ştiu ce-i dreptatea şi adevărul, binele şi utilul. Şi nu-L ştiu defel, deocamdată. Şi EL pe ei îi lasă la voia nevoilor permanent pînă îşi vor reveni, de-şi vor reveni? Îs în plata LUI şi aşa vor fi de nu se schimbă, tot aşa, în plata SA.

1237.Isprava

   Ne bucură şi aflările mai pe alăturea LUI, cînd îL ştim mai altfel în bine şi-i o luptă surdă să împăcăm şi Divinitatea şi iluziile, ce EL ne înţelege că nu le înţelegem corect ci încă-s neclare-n noi indecişii dar îndreptaţi, moralizaţi şi-n aflare cum putem, cît putem, să nu supărăm pe nimeni. Dar nu se prea poate cu EL. Fericiri cu măsură ne încearcă cu gîndul la viitoare foloase altora ce-L pricep mai corect, ajutîndu-te şi pe tine indirect la îndreptarea cerută poate pe ansamblu, de-i posibil cumva, nu Doamne?
   Încet, încet ne cam prindem de ce-I şi cu Divinitatea şi cum trebuie să ne comportăm în relaţiile cu EL. Nu ne prea lasă din mîna SA, dar nici prea clar pentru noi nu-i absolut totul în ceea ce ne priveşte la un moment dat, am observat acestea şi cu alţii ce-L ştiu cam la fel ca mine. Aflîndu-ne între nedrepţii de azi, şi-n încîlcita spiritualitate ce-o propagă religiile astea nedrepte LUI şi nouă. E o toleranţă de ambele părţi în devenire spre un ceva ce încă nu-l întrezăresc clar, dar mă lupt şi caut cît doreşte şi EL cu mine să aflu.
   E o aşteptare dar satisfăcut şi chiar bucuros de multele realizări la care EL îşi aduce contribuţia în ceea ce fac eu şi familia mea şi-mi dă posibilităţi şi chiar mă încurajează să-mi continui munca de informare şi lămurire a voastră în direcţia cea bună ce-o doreşte EL şi eu datorită LUI.
   EL ne încearcă mereu şi ne dă şi posibilităţi să ne încercăm puterile în diverse porniri mai mult ori mai puţin corecte şi pe plan mondial cunoscute, ca francmasonii şi altele asemenea lor diverse şi negîndite bine, dar ne lasă încă, ca şi cu restul cîte or fi.
   EL e peste tot, şi-n noi sub forme ne identificate de om, spiritual şi supertehnologizat ce încă ne avînd acces, nu merităm, ori poate cine ştie de vom reuşi să ne ridicăm la cerinţele SALE. Şi EL a fost printre noi de cca. 77 de ani în urmă, încă în cîteva rînduri, chiar pe aici pe la noi, încurajîndu-ne în a ne îndrepta şi să-L urmăm spiritual cît mai corect, dar nu ne-am sinchisit cine ştie ce. Iar acuma isprava deosebită a SA nici nu cred că-i mai cunoscută cu adevărat la justa ei valuare locală, mondială şi nu numai.

1236.A ne corecta

   Nu-i putem învinui de tot, EL şi chiar ei ştiind mai bine, că în timp şi chiar acuma poporul SĂU nu se căzneşte a se îndrepta cum se pricepe, cam în neştirea normală, pretinsă de EL. E o luptă surdă cu stihiile necunoaşterii corecte lor, nu-s luminaţi destul de către o nevoie adevărată ce-o caută mai de mult. Şi am mai aflat ceva recent din sînul lor : îs tare divizaşi şi neîncrezători unii în alţii şi puşi pe harţă continuă, un balamuc cu deştepţii şi încrezuţii ce-L ştiu dar nu-L pot înţelege deplin nici pe ei însăşi. O dezbinate concertată şi regizată în neştire.
   Ei nu ascultă de nimeni, nici de ei însăşi şi nici de EL, distanţîndu-se în timp şi nu-şi găsesc timp să-L caute corect şi să se înţeleagă cum se doreşte de albele părţi, cred. EL îi mai aşteaptă, dar se şi preocupă şi de alţii să-i îndrepte cum trebuie, înspre aflarea lumii. Tot se mai descoperă cîte ceva nou şi neaştept ce ne apropie de ceva încă ne dezvăluit. E ceva ce e în aşteptare în lume, nu toţi, dar se întrevede ceva ca o schimbare spre binele tuturora cînd va fi.
   Multe religii îL ascund vederii noastre, altele nici nu-L ştiu decît ca ceva nedefinit ori nici nu-şi pun problema existenţei SALE. Majoritatea-s aeriene LUI şi nouă, nu ne înţeleg. Şi se ignoră reciproc, duşmănindu-se la fel ca-ntotdeauna. E un haos în spiritualitatea lumii, e nevoie deosebită de aflarea Adevărului SĂU în întreaga omenire, o dată pentru totdeauna. Şi astfel să ne liniştim pe deplin.
   Şi natura SA înconjurătoare participă la cunoaşterea SA de către noi, cum se pricepe, numai că noi n-o ştim a descifra corect şi încă o nesocotim şi plătim oalele-i sparte şi tot degeaba. Se adună tot mai multe de aflat, se mai află cîte ceva şi de către om, dar foarte mici şi nesemnificative progrese contabilizează. De I-ar trece de partea SA, ce salt al cunoaşterii ar face, de ne închipuit defel încă pînă atunci.
   E atît de simplu şi la îndemîna tuturor de a-L şti, mai ales că există temeiuri din cînd în cînd exacte despre EL şi Lumea SA şi-n VT şi în diverse apariţii de SUS şi mai recente ce ne îndrumă spre a-L şti cum vrea. Şi a ne corecta în viaţă şi-n spiritualitate.

1235.De cît cu nedreptăţi

   Moderaţi şi potoliţi dar nu inactivi ci implicaţi în tot ce-i bine şi util cît-or mai mulţi şi mai mult avem de folos. Şi sîntem mai bine văzuţi SUS decît de ne abţinem de frică să nu-I greşim cumva. Aşa-I greşim mai uşor că nu ştim ce-i de făcut nu încercăm nimic bun şi mai grabnic greşim, tot trebuie să ne străduim să fim morali şi bine intenţionaţi şi restul vine de la sine. Ne-nvăţăm din mers cu de toate cele necesare convieţuirii cu bun-simţ, doar să ne dorim ferm şi clar, fără aproximări şi bîjbîieli inutile ce ne întorc de unde am plecat în nedreptatea rea şi urîtă tuturora.
   Sînt situaţii cînd trebuie să ne asumăm şi-un risc oarecare, cu Dumnezeu înainte, zicem şi ne croim drum prin necunoscutul vieţii, pînă vom fi cum trebuie şi ne vom prinde cum e nevoie de SUS. Şi să fim corecţi şi să ne ferima a face prostii, că-s tare greu de îndreptat şi cu mai riscuri asumate ce ne pot da înapoi, pierzînd un timp preţios şi se poate să fim nevoiţi la un efort suplimentar de recuperare.
   Ne ia valul vieţii, lumescul şi o fire năbădăioasă şi-I greşim pînă la un timp ce-l socotim de întoarcere bună, adica îi loc de întors, că de încep scuturăturile, nevoile cam nu prea mai poţi fi decît foarte pe fază ca să mai reuşeşti cumva şi-i sens unic strict pînă afli îndreptarea corectă şi pe EL cum trebuie. După care totul e pe normalul acela neştiut toată viaţa, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată, să te împlineşti cum trebuie în viaţa dată. Nu în irosire nefolositoare, constatînd la final ca-i trăit degeaba, fără folos bine simţit.
   EL ne ştie ce vom face şi ce reacţii vom avea, dar nu intervine, ne aşteaptă noi să ne dezmeticim singuri, să ne dăm seama de nedreptate şi imoralitatea simţită. Şi-n ce noroi ne ducem existenţa hîdă, noi şi ai noştri în neştirea corectă, clară, adevărată ce n-o întrezărim de nu ne scuturăm. Ştiu e foarte greu de a te vedea singur şi să te trezeşti, dar sînt cazuri cunoscute ce au rupt-o cu trecutul şi s-au îndreptat în timp corect, de la un declic al vieţii, ce ni se pare normal şi nu e. Aşa că fii pe fază totdeauna gata să te îndrepţi la o adică.
   Să ne învăţăm minte a nu ne aştepta la mulţumiri în urma facerii de bine, că şi EL ne-o dat viaţă şi de toate cele şi nu-L răsplătim de cît cu nedreptăţi. Şi de cîte mii de ani?

1234.Cu capul pe umeri

   Ştiu de ce nu vrea, pentru că EL nu vrea oameni competenţi şi cît mai desăvîrşiţi în religiile lumii, pentru a nu trezi nevoi de cunoaştere mai sîcîitoare pentru EL. Omul nu s-ar mulţumi cu cît ştie din Lumea SA şi ar tot scormoni la nesfîrşit şi n-ar mai avea linişte. Şi EL ţine la pace şi linişte şi să fie liber în toate cele ale SALE numai de EL ştiute. Noi nici nu bănuim, ne-o scos din cap aflări netrebuincioase nouă, după EL, şi ne vehiculăm cu ce putem avea în ceaţa deasă de nedreptate şi asta cred tot să ne încurce, ori cine ştie ce provocare încă neştiută.
   Unii au reuşit şi demonstrează de vor o putere de concentrare deosebită, conlucrînd cu forţe extraterestre ce nu-s simţite ci doar cu influiemţe asupra fenomenelor şi a unor acţiuni ce ne depăşesc înţelegerea nouă normalilor. Ce nu pricepem multe din lumea asta încă străină nouă, fiind totuşi din ea, dar nu ni se dezvăluie toată, n-o merităm toţi cunoaşterea sa. Lumescul ne inundă mai ales cînd sîntem tineri şi de capul nostru, cam ne supraveghiaţi de cei în drept ce-s delăsători şi poate şi neinformaţi de ce atribuţii îs lăsate de SUS şi care timpul le-o fi estompat, asta e şi pierdem în finat toţi de nu ne vine mintea la cap la toţi.
   Simţim acele termene de dezmeticire date de SUS, pentru că-n scurt timp încep atenţionările pe mai departe de noi, nu ne ating ci le vedem altora în nevoi şi noi doar martori să ne învăţăm minte şi să ne îndreptăm. Că de nu intrăm noi la mijloc, în arena pedepselor şi suferim pentru început poate mai superficial şi din ce în ce mai abitir se strînge şurubul constrîngerilor ce ne pot aduce în pragul disperării de nu ne trezim la realitatea SA şi să ne îndreptăm grabnic şi ferm. Că nu ne va mai lăsa.
   Eu vă zic şi din experienţa mea proprie de pînă SĂ-mi vină alăturea. De atunci viaţa mea a luat o altă întorsătură diferită de cea dinainte, mulţi n-o pricep încă, eu o trăiesc şi-i de lucru. Vă zic : ca mine or mai fi mulţi. Din lipsa celor ce-I şteaptă încă din sînul poporului SĂU, sîntem buni şi noi mai feţîţi pe ici pe colo prin locurile esenţiale LUI, noi doar executăm cum putem, nu sîntem cine ştie ce superoameni ci normali, normali dar cu capul pe umeri. Nu subsuoară, să nu ni-l pierdem cumva, nu ni-i frică. EL ni-i garanţia desăvîşită.

1233.Păguboasă

   EL pe cei pe care contează, mai ales că-s din poporul SĂU de rătăciţi prin lumea nedreaptă şi ostilă lor, deci pe ei îi tot invită prin bune şi aspre căi să-L tot afle cum trebuie, un timp. După care-i mai lasă din mînă. Dar şi unii din ei descurcăreţi nevoie mare tot ţin nedreptatea pe aproape, de EL nu-i mai caută ai apropia, debarasîndu-se de ei nedrepţii înstrăinaţi, din a lor SĂI.
   Cînd vede că-i degeaba strădania SA, Divinitatea ne lasă să vadă ce-i de capul nostru. Ne mai atenţionează un timp cu diverse întîmplări, cu necazuri de dezmeticire şi de vede şi vede că-I tot refuzat, nepricepîndu-L deloc. Se împacă cu ce pornire spirituală apuci a urma, chiar de-i cam străină de dorinţa SA. Chiar de-i bine ambalată strălucitor şi afişare demnă, e-o minciună curată ce trebuie să fii foarte moralizat.
    Şi EL are grijă de asta în timp, chiar să nu te pedepsească de tot, că nu ţi-ai găsit calea prea ascunsă de nedreptatea lumii actuale şi de cînd e ea, nefiresc de ostilă unora.
    Ne agăţăm în necunoştinţă de cauza SA, de tot ce-i pe aproape, credem noi şi nu-i, dar asta-i altă treabă în alt timp se va şti. Bună povestea şi pentru alţii mai altfel atraşi înspre EL, să se-nveţe în timp mai acătării.
    Peregrinări în bîjbîiala timpului ostil îndreptării, dar tot cu speranţe de mai bine într-o spiritualitate pîrîtă, dar tot mai bine decît nimicul nefirescului rău şi imoral. Speranţa moare ultima şi de-i cu urme de spiritualitate şi mai greu se sfîrşeşte, e mereu o intrezărire de mai bine, nu ne lasă chiar de tot în părăsire cu toate că-I dezamăgit de calea aleasă.
    Sînt porniri în care omul îşi pune multe speranţe de mai bine şi util, de ce nu şi de fericire. Numai EL ştie de ne dă voie, de merităm, asta-i condiţia principală să-L mulţumim pentru a ne da voie la bucurie s-o cunoaştem, ca o împlinire în ceva, ce EL ne admite să înfăptuim. Se poate să nu merităm şi nu reuşim nimic de folos, dezumflaţi, ne potolim încet, încet şi cu greu ne apucăm de altceva poate cu oarecare osteneală şi poate şi sătui de eşecuri.
    Dar nu am auzit la ştiri că omenirea se mobilizează, ori are de gînd, cumva să-L afle mai competent cine-I Divinitatea ce ne conduce de cînd sîntem, nu Doamne fereşte de aşa dezmeticire mai bine în neştirea asta rea şi păguboasă.

1232.Ne va îndruma

   Tot despre intinarea corpului uman, ce EL ne-o inerzice, tare aspru pedepsind-o, că sîntem oameni, creaţia SA, deosebit de cea a animalelor de tot felul, ce-s tot creaţia SA în alte condiţii şi cerinţe. La ele funcţia sexuală e programată foarte precis şi delimitată în timp şi spaţiu. De-ar fi şi la oameni tot aşa, n-ar mai greşi atăta de grav şi li s-ar uşura pedepsele mult, asta e. Sîntem mai ceva dar şi avem de furcă şi mai ceva.
   Înstrăinîndu-ne de Divinitate în timp şi conlucrînd la nedreptul nt, am inventat multe închipuiri neadevărate, ce ne duc  în eroare şi pe cei mai pregătiţi nu pe masele largi ce-s în găleată cu totul în privinţa neregulilor la tot pasul în nt. Astfel diavolul, Satana şi alte minciuni te zăpăcesc. Satana şi cu ai lui îs supuşii CER-ului şi acuma şi nu-s cum se prezintă în nt.
   Căile de alfare a Divinităţii îs multiple şi diverse, oricum EL ne aşteaptă să ne îndreptăm în societatea umană şi să-L ştim corect şi mai vedem ulterior de mai putem şi progresa într-acestea e şi mai bine. Sînt persoane ce ne îndrumă paşii, întîmplări ce ne deschid ochii spre EL şi chiar minuni ce EL ni le pune la dispoziţie să-L aflăm cum trebuie.
   Ne şi pune la încercări teribile în convieţuirea de zi cu zi pe mai toţi, venindu-ne rîndul la caznele timpului de nedreptate ce ne va înstrăina şi mai mult de EL şi căile SALE. Ce se împuţinează pe zi ce trece prin grija răilor şi nechibzuiţilor în bine şi util, ci numai a intereselor străine LUI din toate părţile existenţei la un moment dat nouă să ne întărim de ştim, de nu vom putea eşua în viaţa.
   Trebuie să ne alegem cu atenţie traseul de urmat printre informaţiile ce ne sînt la dispoziţie în fiecare moment şi ce ne asaltează din toate părţile acuma cu agresivitate şi foarte puţine-s utile şi bune. Şi mai puţine ne duc spre EL, L-au dosit nedrepţii bine să nu-L ştim măcar corect, nu încă să-L abordăm nu ştim defel. Ni se pare ca ceva imposibil aşa de departe-I şi totuşi printre noi mereu, aşteptîndu-ne cu înţelegere. Trebuie doar să ne mişcăm bine din frontul ăsta nedrept şi EL ne va îndruma în continuare cum trebuie să ne salvăm din netrebnicia actuală ce-i în lume.

1231.De la a la z

   Se întîmplă din varii motive nedrepţii să se transforme în "drepţi" doar să-şi joace nişte roluri de ademenire a unor oameni de treabă în capcane mîrşave pentru foloase necuvenite. Aşa-i de derutantă fărădelegea în lumea de azi, dar toate-s cu scopul pedepsirii noastre prin părăsirea de către EL că nu-L ştim bine şi imorali fiind o păţim şi unii şi alţii la o adică şi-i posibil să ne ratăm existenţa.
   Ne sînt contabilizate SUS diverse şi numeroase greşeli ce ne vor duce într-un final la ridicarea mîinii SALE protectoare de pe noi şi ne vor năpădi nevoile de nu vom mai şti cum să ne salvăm cu viaţă, nu numai noi ci şi familia de se ţine de noi, nedrepţii ei. Şi mai şi e suferinţa şi părăsirea SA mai grăbită de nu ne ocrotim fiinţa, întinînd corpul fizic, ce-i templul sufletului, a gîndirii şi spiritului provenite din EL. La care Divinitatea ţine foarte tare şi ne părăseşte şi suferim exemplare corecţii în timp de nu ne dezmeticim la timp.
   În toate cele, şi-n greşeli la fel, ni se dau timpi de probă, ne mai rabdă pentru a ne da seama, că-I greşit ce facem şi să ne lecuim singuri după un timp de rătăcire specific fiecăruia pînă la o adică. Ce ne-o impune de SUS şi-o simţim cumva noi şi cei apropiaţi ca un pîrleaz de ne trecut şi să ne revenim în fire şi în continuare să nu-I mai greşim în acel sens deosebit de sensibil LUI. Faţă de alte porniri nedrepte ce ni le mai trece cu vedera un timp mai îndelungat decît acestea ce implică intinarea corpului.
   La fel şi vărsarea de sînge e teribil de sancţionatoare de SUS pentru cei ce-I greşesc, luînd viaţa, cînd numai EL ne-o dă. Deci numai EL are drepturi de viaţă şi de moarte asupra noastră, cît existăm pe Pămîntul SĂU.
   Cel ce-şi înfrînează gura, îşi poate opri de la nereguli întreaga fiinţă şi-ntr-adevăr e un ins deosebit de capabil de multe bune şi utile de doreşte, de nu, nu.
    Păgînii (cei ce sînt de altă religie decît cea creştină) sînt şi ei oameni ce-L cred, şi poate-I gresesc mai puţin ca noi şi atunci cine-i păgîn?                                      
    EL se uită cu mai multe speranţe şi aşteptări la unul ce-L ştie bine, decît la unul ce nu-L cunoaşte defel şi nici nu şi-L închipuie corect ci-o bîjbîie în lumea asta nedreptă de la a la z, ne aflîndu-şi locul.                                                                                                                                         

1230. Nemijlocit

   Uneori sîntem programaţi cîte o ţară ori un grup, de pe un teritoriu pe glob, s-o încurcăm tare, că nu-L ştim corect, sîntem într-un experiment comun mai larg. Şi de ne mai dezmeticim corect, ne mai scoate pe rînd de sub influieţa nedreaptă. De nu, mai strînge şurubul prin acei nedrepţi aduşi pe capul nostru, asta e. Sînt astfel de exemple cu duiumul în lume şi-n timp foarte diversificate şi cu ramificaţii care mai de care, de numai de SUS li se mai dă de capăt. Cînd intervine aflarea SA corectă, se poate scutura nedreptatea ori care ar fi şi respectiva societate se va schimba în bine şi util ei, de-L va respecta cum s-a angajat.
   Cînd nu-i posibilă corectarea în faţa SA, vezi cazul Istrael, hora demenţială a necazurilor nu-i părăseşte cam de loc, tot mai apar noi şi noi necazuri mai mari ori mai mici, şi-s tot treziţi la realitatea SA, dar n-o întrezăresc din varii motive de-ale lor ştiute, cu EL în dispută de mii de ani. Nu ne băgăm prea hotărît decît de sîntem solicitaţi cu acordul şi numai cu acordul SĂU, expres, de altfel e prea delicată chestinea şi unică pe Pămînt. Pot să se puie de acord cu cine vor şi cu cine nu vor de pe Pămînt, de nu-s de acord cu EL, e degeaba.
    Nici ONU-l nici SUA nu fac cît o ceapă degerată în faţa SA, de nu se dezmeticesc urmaşii celor care s-au angajat în faţa SA cîndva, cei lucru sfînt şi de neînţeles pentru noi ăştealalţi, neamurile cîte om fi, nu contează în faţa SA. EL e Unicul şi Suprema Energie Totală Spirituală din Universul cunoscut şi necunoscut! Şi-I gelos şi posesiv dar şi bun, răbdător, fidel, prevăzător şi la bine şi la rău  şi darnic cu cei ce ştiu ce vor şi-L respectă corect şi fără tăgadă în timp., orice ar fi, EL e Totul. Odată prinsă o legătură cu EL n-o mai abandonezi ca pe-o buleandră c-o încurci iremediabil pe veci, EL te aşteaptă nemijlocit.
    În istorie au fost cazuri cînd diverse popoare I s-au împotrivit, vezi romanii cu imperiul lor cu tot fastul şi civilizaţia cît o ţinut cam fără probleme, cu toate că nu-L ştiau şi nici nu-l respectau, dar aveau un drum de făcut în timp. Dar ce-au avut cu a se amesteca în spiritualitatea SA, creind creştinismul şi dosindu-L tocmai pe EL din fruntea tuturor religiilor. Şi-au dispărut fără urmă, urmaşii nu le ştiu limba decăt aşa la o şezătoare de babe şi moşnegi, unicaţi ici şi colo să se afle ce păţesc cei ce-L dezmint pe faţă.

1229.Imboldul

   În cursul istoriei preocupările în general ale umanităţii se schimbă, şi multe dintre acestea sînt dictate de religii ce fac bune şi rele în funcţie de interese omeneşti, cu toate că ar trebui să fie respectată dorinţa SA transmisă nouă prin cei aleşi de EL şi aflaţi prin lume cam permanent în existenţa noastră pe Pămînt. Dar religiile-s preocupate în nedreptatea omenească nu de EL, cu toate că-şi zic reprezentanţii SĂI de Pămînt, praf în ochii credulilor şi mulţimilor uşor de dus de nas. Interese meschine şi nu adevărul şi dreptatea le interesează şi nici azi nu-i altfel.
   Sîntem supuşi unor constrîngeri datorate părăsirii din partea LUI, vina noastră că nu-L ştim corect şi ne rătăcim pe drumurile vieţii. Şi deodată ne vine mintea la cap, ne luminăm întrucîtva şi atunci la greu ne mobilizăm uitînd cam de necazuri şi datorită înţelegerii SALE, ce ne ajută uşurîndu-ne nevoile cam cu cît îL ştim corect. Deci un fel de ajutor reciproc avanajos. Să nu-L ignorăm niciodată şi să ne simţim totdeauna datori LUI, că-I Creatorul nostru şi Singurul Responsabil din CER de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Şi cînd vieţuim normal într-o societate cum o merităm şi ne vedem de ale noastre, pentru a-L şti şi respecta cum ne pretinde, ni-i mai greu decît atunci cînd sîntem constrînşi de diverse forme de nevoi datorată neascultării noastre faţă de EL. De-L ştim corect îL vom simţi, învăţîndu-ne să-L şi respectăm şi altfel de viaţă vom avea noi şi ai noştri. Cînd sîntem la necaz şi EL e mai îndurător cu noi, dar şi noi cu sabia lui Damocle deasupra capului sîntem mai ascultători. Ştim numai de frică, la o adică, de ce nu ne putem învăţa să-L respectăm în mod curent, oare aşa ni-i dat să coexistăm într-o negociere continuă, cîntărindu-ne reciproc acţiunile?
    Se impune o preocupare şi atunci cînd nu mai simţim ameninţarea SA, să ne cătăm de calea ce ne-o doreşte CEL de SUS, şi să nu mai călcăm în străchini, că-i bai. Numai SUS imboldul Divin e continuu, aici pe Pămînt de regulă e cu întreruperi, din varii motive ce ne scapă momentan nouă. Poate ne încearcă, doar, doar nu-L mai vrem a recunoaşte şi-o încurcăm electric. Încercările toate ni-s programate în timp şi de nu ne descurcăm cum vrea EL, cădem şi nevoile-s pe noi buluc şi putem rata exispenţa, de nu ne revenim la timp. Ne mai sprijină şi EL, de mai mişcăm în frontul nedrept şi ne mai ajută ferm înspre EL.

1228.O merităm

   Se caută o înţelegere cît mai de neînţeles, cît mai greu de priceput, vorbit în parabole, ca nu toţi să priceapă. Începem să ne dăm rotunzi şi să nu ne mai încapem în pene de aşa importanţă, ce singuri ne-o acordăm. Dar în faţa SA nu facem doi bani de nu ne revenim şi să fim pe înţelesul fiecăruia, cît poate duce fiecare în felul său. Ajută-ne Doamne pe noi necredincioşii TĂI să-ŢI devenim cum doreşti, pentru a nu ne mai expune supărării şi părăsirii de către TINE şi lăsîndu-ne în voia necazurilor cum am fost de cînd e lumea, ce nu TE-am ştiut şi nu TE-am vrut bine Domane!
   I s-o pus în cîrcă multe şi mărunte LUI Dumnezeu CEL Adevărat, minciuni ce au clădit nt în nemernicia sa, ignorînd pe Însăşi Creatorul în privilegiul unui nimeni de om obişnuit ca fiecare din acea epocă, cu nimic mai presus de alţii. Părăsindu-ne că nu-L ştim bine şi ne luăm după minciuni, ne dau tîrcoale necazurile sub semnul batjocurei  ori a suferinţei, ori şi una şi alta, doar, doar îI vom recunoaşte Adevărul şi supremaţia Divină.
   Din necredinţă îl tot inventăm pe diavol acolo unde nu-i, ne minţim singuri nerecunoscîndu-ne neputinţele, limitele înţelegerii legilor SALE, printre care e Ordinea de SUS ce n-o ştim şi unde Satana şi slugile sale îs în subordinea Divinităţii Supreme dintotdeauna şi pînă acuma. Şi unde nu încap dezordini şi neascultate ca pe Pămîntul acesta îngăduitor cu noi nedrepţii din fire şi fără EL, ci în nule închipuiri şi deşarte nouă.
   Să ne învrednicim a fi curajoşi în a ne îndrepta cum ne pretinde Divinitatea şi răbdători în tot ce ne încearcă şi să urmăm numai binele a-l înfăptui cît vom exista, pentru a ne fi bine nouă şi familiei. Cunoaşterea ni-i limitată de îngăduinţa SA faţă de noi în funcţie de cît îI recunoaştem din EL, noi lumea asta nerecunoscătoare şi nedreaptă într-o existenţă pe minciună şi fals mai ales în domeniul SĂU, baza noastră.
   Nu ne preocupă pe noi oamenii în general cosmologia şi altele ce-s îndepărtate de ceea ce trăim zilnic, şi de problematica cotidiană ca : ce e omul? -Un experiment Divin pe Pămîntul SĂU în mediul natural adecvat ; ce e viaţa? -O formă de energie transmisă nouă de EL, spiritul, împreună cu gîndirea ce ne formează sufletul în trăirea pe Pămînt-biografia ; de ce există durerea? -E pedeapsa ce-o suferim cînd ne părăseşte EL, pentru că-L nesocotim ; cum e cu fericirea? -Ni-i dată de SUS, cînd o merităm, ca şi libertatea.

1227. Interesaţi sincer

   Se caută o mediere între religiile creştine a unor state, un fel de ecumenism egal distant, statul ne implicîndu-se partizan. Ori din contra foarte subiectiv ia partea unuia poate majoritare stricînd un ecilibru şi aşa în afara legii SALE. Deoarece pentru EL contează doar credinţa în EL şi numai în EL, nu bazaconiile astea ce-L trec pe planul doi pe singurul Dumnezeu şi un mort vechi, schelet acuma cum l-au găsit arhiologii istraeliţi de mult timp, în faţă poponeţ fardat, îi va cade fardul şi nu-l veţi mai vrea.
   Dar viaţa minciunii susţinute de netrebnici e lungă într-o lume deja prostită rău de tot şi care plăteşte şi nu ştie. Inconştientă total şi-n suferinţă din cauza asta. E bine pentru nedrepţi acolo cocoţaţi, chiar de EL îi părăseşte şi-o iau pe cocoaşă des şi suferă de mama focului şi tot nu le vine mintea la cap. Ar fi bine să luptăm pentru dreptatea SA, dar se vede că EL doreşte ca fructele mîniei SALE să fie coapte bine, şi încă nu-s, mai e de aşteptat. Pentru EL e mai uşor, şi cu răbdarea stă mai bine, faţă de noi în general nerăbdători şi repeziţi nevoie mare, dar şi timpul la EL e mult, mult mai lung perceput decît la noi.
   De nu ne implicăm cei ce-L ştim corect şi îndreptaţi, cît am reuşit, EL ştie, şi sîntem delăsători ori colaborăm cu nedreptatea. ÎL vom sili să ne părăsească pentru a fi puşi la punct şi să-L susţinem, cum se va vrea, vom afla la o adică sigur, nu ne va lăsa în părăsire, ca noi pe EL, de-atîta timp. Totdeauna să-L consultăm în problemele importante ale noastre şi cele ce-I implică cunoşterea SA şi celelate în legătură cu EL şi Lumea LUI.
   Fiecare e liber între anumite limite în credinţa în EL şi ceea ce are de făcut va şti, cred în funcţie de specificul fiecăruia. Cred că nu există un tipar anumea ci avem o libertate de opinii şi acţiuni în acord cu EL, vom şti la timp.Fiecare simţim cît putem duce înspre credinţa în EL şi în îndreptatea cerută şi EL ne va aprecia şi vom afla ce-i de făcut în continuare. Chiar de unii nu ne privsc bine, nu-i luăm în considerare un timp şi ne izolăm de lume cît va hotărî EL.
   Contrariul greşelii ce-o săvîrşim în faţa SA e că ne expunem părăsirii din partea SA şi nu vom mai fi liberi nici sănătoşi şi încă cine ştie cîte altele necazuri simţite ori nu. Mai bine să-L ştim şi să-I intrăm în voie, cît vom putea corect şi interesaţi sincer.

1226. Nu ne dezmeticim

   Cînd nu sîntem siguri pe noi şi pe ce-i în jur, plutim în nefirescul nedrept al zilelor, vrem să fim măcar liberi să ne facem de cap, că nu ştim a aprecia avîntul fără oprelişti înspre cunoaştere. Ne-am dezvăţat de bine de-atîta nedreptate şi minciună continuă şi rea urîtă. Am confundat adevărul cu minciuna atîta de aburiţi am fost, ni s-a arătat minciuna ca certitudine şi-am urmat-o ignorîndu-L pe nedrept şi nevoile-s pe noi toţi şi vinovaţi şi nevinovaţi, doar că n-am ştiut adevărul, adevărat atîtea veacuri.
    Şi binele şi răul îs de la EL să ne pricepem a-i deosebi şi cu ochii închişi, pe întunericul acestei nedrepte lumi, nedemne de EL, pentru că nu-l folosim numai binele cum ar trebui şi nu-I mai pasă de noi. Se uită cu mare părere de rău la noi netrebnicii creaţiei SALE şi nu ştim cum e de făcut, EL ne-o zis de toate cele cum să le urmăm dar ne-am rătăcit de tot şi parcă sîntem deochiaţi de nu-L mai ştim corect şi nici nu ştim cum e bunul-simţ cu care am coexista mult timp, dar acuma nu ştim nimic folositor nouă.
    Să ne facem datoriile pămîntene în conlucrare firească şi cu datoriile faţă de EL, cum putem cum nu putem, pentru a înainta în viaţă cu folos de pricepere, să ne alegem cu ceva bun şi util nouă şi celorlanţi, dar şi familiei noastre. Ce-i baza societăţii şi EL e baza tuturora dintre noi şi natura SA, cuprinzîndu-ne într-o aflare necesară pe cît trăim bine, ca să ne realizăm şi pentru dincolo, să nu-L ratăm, că-I degeaba.
    Necuraţi îs doar morţii, şi-i privesc doar pe ce-i din familia acelora decedaţi, pe restul nu. Numai familiei Divinitatea le acordă timp de auto curăţire, restul de se bagă îI greşesc şi vor plăti. Nu e corect să te bagi unde nu-ţi fierbe oala că te opăreşti şi vei suferi degeaba. Nu asculta pe cei ce nu se pricep, ci doar pe EL. Ştiu e greu dacă atîta amar de ani nu L-am ştiut deloc ori aproape deloc, puşi de alţii să-I greşim, au plătit aceea dar şi noi că nu ne-am dat seama că plătim şi suferim necazuri, nu degeaba ci pentru că I-am greşit.
    Deci de 1687 de ani latinii ne-au obligat şi alţi nedrepţi au continuat pînă azi şi azi tot aşa cu nedreptatea faţă de EL, Divinitatea noastră adevărată. Şi-I plătim nerecunoştinţa, minciuna noi şi ai noştri de atîţea ani, nu ne revenim singuri la linia de plutire ci tot luăm apă şi ne mîlim, eşuăm în părăsirea hîdă şi din vina noastră că nu ne dezmeticim deloc.

1225.Prisos

   Sînt curaţi la suflet şi-n tot ce fac cu precădere în bun-simţ, atît de rar văzuţi printre noi lumeştii, nu ne evită ci nu-s pe aicea, îs în lumea asta dar în depărtări restrînse nouă. Nu-i preocupă vederea noastră ci-I caută LUI voia şi de nu ne rupem din viaţă să-i ştim măcar din amintirile celor cu ei odată, mai demult, nici nu vom şti c-au fost pe Pămîntul LUI ce-l populăm acuma noi cu de-ale noastre pozne ce nu-L privesc şi nu, nu-i bine de nu-L vom şti cum vrea şi să fim cu binele în faţă şi-n spate, tot timpul de mai vrem să avem timp.
   Cînd nu mai sînt îi preţuim mereu şi ni-i dor de ei, dar nu-s pe-aici ci-n tăriile altor neexistenţe nouă, ce le-om afla şi noi de-om fi ca ei, de nu cu părere de rău ne vom mai căzni şi prin locuri neprietene spre lumina. Ce-o puteam avea de nu eram orbiţi de răul şi urîtul întunericului lumii pămîntene în dezmăţ cumplit dîndu-ne pe spate un timp degeaba.
    Fiind nefiind de fapt, ci ni s-a părut doar, oare am fost pe aici ori ba? Aşa de rău ne pare că nu L-am ştiut deloc, nu era loc de EL. De asta nu avem loc acuma unde-am vrea, defel nu-i bine ce-am făcut, că n-am făcut ce trebuia.
    Mai bine un ateu încăpăţinat cu bun-simţ şi dur necredincios, decît în zbaterea suferinţei pedepsit c-am luat-o pe mirişte şi ne dor tălpile înţepate de atîta înţînată credinţă în morţii străvechii lumi, nedreptăţindu-L cu  rîvnă de nebun. Supunîndu-ne erorii hîde şi fantomei în ceaţa neagră a ignoranţei LUI, Adevăratul dar nu-I scria pe frunte că nici nu-L vedeam de loc de-atîta fals împrejur am avut parte aşa să ne aflăm în treabă degeaba am trăit cu minciuna alăturea mereu.
    Mîndrii de ei. plini pînă la refuz de refuză binele şi-şi iau porţia de picioare în fund să-nainteze cumva şi ei că prea erau în staţionate şi istoria cerea înaintarea şi cu spatele cum i-a găsit nevoia lor mare pe capul înfumurat de binele în bătaie de joc. Arătau bine dar goi pe dinăuntru fără avîntul ce-l ziceau altora, ei pierzînd startul pe tuşă cu capul subsuoară să-l ştie că nu l-au pierdut, îi pe inventar, nu-l mai ştiu a folosi, degeaba-l au e de prisos în inventar.

1224. Binele şi utilul

   De nu sîntem egoişti ca fiecare specie vie de pe aici, sîntem duşmănoşi şi invidioşi unii pe alţii, nu chiar toţi dar marea majoritate sîntem roşi de astfel de sentimente urîte şi rele ce de nu ne lecuim cum vrea de SUS, ratăm existenţa şi am trăit degeaba, fără folos bun şi util.
   Să nu ne căutăm a ne perfecţiona deplin într-un domeniu ori altul, pentru că nu reuşim decît nereguli, ci mai bine mai ponderaţi în idealuri mai puţin semeţe, cu luare aminte, pentru a nu-i greşi cuiva. Şi cînd o încurcăm năpraznic să nu desnădăjduim ci să ne gîndim cu ce I-am greşit oarecum, să-I cerem iertare imediat în general, că nu de florile mărului ne-o părăsit la greu şi suferim şi să ne căznim a îndrepta, moraliza chiar din acea clipă de trezire la realitatea SA, de care din greşeală n-am ţinut cont.
   Sînt convins că de-i întrebi pe majoritatea credincioşilor din religiile de pe aici nu ştiu cine-I Dumnezeu, o dau pe alăturea, greşindu-I şi-i părăseşte la greu şi suferă nu numai ei ci şi cei ce-i îndrumă greşit, vai de ei nedrepţii lumii şi de pe aici. Şi nu-i de glumă cu Divinitatea că nu-i cunoscută, nu încă respecată cum doreşte. Cred în toate invenţiile religiilor dar în ce trebuie, sigur nu.
   Şi ne mai mirăm că-i atîta lume necăjită, nemulţumită, săracă, suferindă ca vai de ei şi cei bogaţi suferă nevoi pe măsura lor. Fiecare după cît poate duce pînă-şi ratează viaţa, de nu-L ştie şi a se îndrepta corect cum se doreşte de SUS. Nu-i mare scofală, dar e ceva de lucru cu voinţă dreaptă de îndreptare, moralizare şi să-L dibuim bine pe EL singurul Adevăratul din CER, ce ne-o făcut şi ne ştie doar pe noi ce vii de pe aicea.
   Să ne supunem LUI în ceea ce priveşte condiţia păstrării curate a templului spiritului dat în păstrare corect şi avem grijă de urmaşii noştri pînă cît vom mai fi să nu-I greşescă defel, moralizaţi şi la fel templul-corp corect pînă la finat să Il predăm, pentru a fi mulţumiţi cu EL alăturea pînă atunci şi de atunci.
   Cu EL, Divinitatea Însăşi Creatorul nostru şi al Totului din Universul SĂU ce-I EL, Domnul Dumnezeul nostru, deci cu EL ne dispare frica de orice, orice teamă se evaporă, nici supărări şi nici suferinţe de-L ştim şi nu-I greşim în viaţă cît sîntem, fiind cu bun-simţ în binele şi utilul tururor.

1223.Rata cu succes

   Da, am aflat ce încă mare greşeală a făcut Cromwell atunci, pe lîngă straşnică vărsare de sînge, cînd poate se putea evita cumva, şi ceea ce i-a pus capac, soarta fiindu-i pecetluită din timp, e faptul că nu era sigur pe VT luînd în considerare şi nt, ca porniri nedrepte însă, umbla după doi iepuri cum s-ar zice şi LUI nu-i place astfel de abordări nedrepte spiritual. Chiar de din punct de vedere al dreptăţii, era integru, Oliver Cromwell avea o credinţă ce îmbina VT cu nt, ceea ce SUS nu se acceptă fiind un sadic ce a vărsat mult sînge, luînd viaţa la prea mulţi.
   Şi de nu ia-i dat tu viaţă ci CEL de SUS, abţinete, ori cerei permisiunea. El permisiuni a cerut şi a avut, după el, dar cine ştie cui o cerea avînd credinţă în Divinitate dar şi-n mortul vechi isus. Deci un talmeş-balmeş ca şi azi în multe părţi ale lumii şi la noi chiar. Şi mai era ceva, nici cu morala la acea perioadă nu se sta prea bine şi în treburi de stat ca şi acuma, morala şi cu politica nu se cunosc. Curva şi cu fata mare, figurativ, în ceeaşi persoană politică nu-ncap?!
   Deci în viaţă se-ntîlnesc tipurile, sobru şi ferm cu el şi cu ceilalţi, cel ce-i place să fie în faţă tot timpul vedetă, laşul şi neputinciosul puturos plîngăcios nevoie mare şi cel ce se dă cineva şi-i un vacs mare fandosit şi închipuit dar un zero.
   EL se preocupă ca cei din sînul Poporului SĂU ce-s rătăciţi într-ale credinţei, să-i aducă unde li-i locul şi-i încurcă cam cu de toate cele doar, doar s-or răzgîndi, de nu cînd timpul aproape expiră îi lasă-n calea lor cea necorespunzătoare LUI, vindecîndu-i de nedreptăţile lumeşti şi nu-i prea mai dojeneşte des, fiind moralizaţi şi-şi duc viaţa ce-o mai au liniştiţi şi-n desăvîrşiri corecte în bine şi util cîtor mai mulţi, oriunde or fi.
    Cei care habar nu au de vreo credinţă corectă, demnă şi-s rătăcitori în lumescul nedrept li se năzare că-i întîmplătăr totul în existenţa lor, se-nşală dar nu-i interesează, treaba lor, îs în afară şi de-s corecţi în restul existenţei cu bun-simţ, scapă mai uşor de rigorile vieţii, de nu, pot rata cu succes trăirea pe acest Pămînt aL SĂU.

1222.De noi cei vii

    Unii îl consideră pe Cromwell un nenorocit, treaba lor, eu nu, pentru mine, şi-n acest moment ce scriu aceste rînduri simt şi acordul SĂU, chiar mă încurajează, deci şi EL a fost de acord şi l-a susţinut pe Oliver Cromwell atunci în Anglia acelor vremi tulburi. De a reuşit ce a reuşit în viaţa societăţii civile, dar sprijinindu-se aprig şi pe o credinţă de ne tăgăduit în Dumnezeu şi pe dreptatea ce-o înfăptuia atunci, ce l-a sprijinit, dar e şi un dar care-l consider eu acuma, de ce a căzut totuşi Cromwell? După ani de succese răsunătoare ce au schimbat o naţie ca Anglia în acel secol răscolitor pentru ei.
    Prea multă cruzime, prea multă vărsare de sînge, în lupte care atunci se justificau, dar poate de se încerca şi o altfel de abordare, cînd se putea mai cu blîndeţe fermă, sigur republica în Anglia ar fi dăinuit poate şi pînă azi. Mi se confirmă acum de SUS, că da, dar cu unele semne de întrebare, cu prelungirea peste poate a perioadelor tulburi şi sîngeroase fără un spirit al civilizaşiei şi toleranţei necesate într-o societate cu bun-simţ, moralizată cum o doreşte EL încă de mult timp şi atunci încă nu se putea din varii moptive.
    Nici azi lumea nu-i convinsă că-i necesar să se schimbe înspre bine şi suferim atîtea încă. Nu pe la mijlocul sec.XVII în Europa  aceea feudală şi necivilizată încă, nici azi suficient, ca EL să fie mulţumit de noi. Dar tare ne doreşte acea îndreptare, moralizare şi spirit spiritual dominant în dreptatea acelor vremuri tulburi mai sus amintite, ce doar credinţă aveau dar nu şi civilizaţie corectă, cum se doreşte SUS, pentru noi şi azi.
    Şi azi ştim locuri în lume unde vărsarea de sînge e la ordinea zilei, fără discernămînt, cum e acum prin locuri din Africa şi-n Siria, stat mai aşezat. Dar cînd e să te pedepsească EL îţi ia minţile şi nu la unul doi, ci cum se vede la un întreg glob de omenire care nu consideră necesară oprirea ostilităţilor din Siria, ONU, nu se opune încă hotărît, ci-o bîjbîie încă. Şi acolo în Siria întreaga populaţie a înnebunit şi se sfîrtică între ei, ca animalele. Îi pedepseşte amarnic din motivele SALE şi ei sigur ştiu cu ce I-au greşit de-i lasă să se auto pedepsească aşa.
    Acolo-i un avertisment, pe viu, pentru întreaga lume de nu-şi bagă minţile-n cap şi să se îndrepte cum doreşte EL, ce-i paşte. Deci să ne cuminţim, moralizîndu-ne responsabil şi să-L ştim corect pe Unicul, Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.

Oportun

   E destul de inventivă orice religie pentru aş atrage adepţi, chiar unele-s destul de reuşite scenarii şi regii ce înduplecă pe multă lume. Sînt şi minuni ce-s posibile de te implici oarecum şi-n timp devii un credincios corect, în urma lor, ce te-au marcat inexplicabil, dar nu le pui al îndoială ci te schimbă în bine şi util. Altfel nu se întrezărea nimic corespunzător şi te-ai fi pierdut între ceilalţi. Eşti un ales, de peseverezi cine ştie vei deveni ce trebuie, nici nu ştii ce. Numai EL ştie şi tu în timp cît te ve-i implica sincer.
    Deci pentru aflarea căi de urmat pentru fiecare se impune o căutare şi de-L găseşti şi te mulţumeşte cum ai ajuns tu şi ai tăi, urmîndu-vă existenţa corect, e bine şi de urmat şi de alţii, de vor la fel, de nu oriunde consideră că li se vor îndeplini planurile spirituale. Nu numai spiritual te împlineşti ci şi în celelate ce-s legate de viaţa ta şi ale familiei tale, de-s şi ei de acord.
    EL are o mulţime de căi de aflare a SA cu bune rezultate de te implici şi doreşti în lumea de azi, dar mai e cale lungă pînă să fie mulţumit de noi toţi, sau de un număr cît mai corespunzător. În timp poate ne vom dovedi capabili să-L pricepem din ce în ce mai bine şi util. Ţinerea unor percepte religioase stricte, de ţi-s de folos, simţindu-le utile, îs bune, de nu, nu. Dar asta stabileşte fiecare singur pentru el şi ai lui.
    De ce zic, de ţi-i de folos bun credinţa şi de nu ai necazuri, cu toate că eşti religios corect, se-ntîmplă des şi-i de reflectat şi de aflat ce-i de făcut. Că EL de-I eşti alăturea cu bine nu suferi niciodată de nimic tu şi ai tăi, şi de-L superi ai încurcat-o, mai mult tu, fiind în raporturi mai strînse cu Divinitatea şi le simţi mai altfel ca ceilalţi. Deci e de ştiut clar şi corect, de ai necazuri şi eşti totuşi credincios, e ceva în neregulă, ori eşti imoral, nu respecţi binele numai pe el înfăptuindu-l, că-i degeaba astfel toată credinţa ta, de nu ai fapte.
    Să nu credem că de sîntem doar credincios corect, nu mai avem nevoie să fim cu judecata corectă, înţelept pe cît putem, iscusit în tot ce se cere. Într-adevăr EL te ajută de-I ceri în multe probleme, nu în toate ci cîte se cuvin pe drept şi le merităm fiecare în dreptul nostru, nu toţi la fel de regulă. Se zice, dar eu am alte percepţii de cînd am legătura cu EL, şi am constatat că m-a ajutat în mod deosebit, ca şi cînd mi-ar fi băgat în traistă ceva util şi bine în timpul oportun.

Rămînem

   În postarea anterioară am zis despre Siria şi nevoia rezolvării prin contactarea Divinităţii, şi-o rezolvă, de se vrea cu adevărat responsabil. Nu hodoronc-tronc, că nu-i posibil ci calm, cu răbdare EL aşteptă din  acea ţară cineva, ori mai mulţi cu trecere în faţa SA să se implice, şi nu există. Totul se poate rezolva EL e cheia şi lăcata a tot ce-i în lumea oamenilor. Doar EL e Singurul Responsabil din partea CERULUI de noi cei vii de pe aicea. La necaz EL aşteaptă şi mai abitir să fie contactat, motivaţia existînd, e firesc, dar nu va veni EL, ci tu ce I-ai greşit şi acuma suferi că te-a părăsit că nu-L respecţi cum doreşte EL Creatorul tuturora.
   Înfiinţează-te cu tupeu, fiind năcăjit tare, şi roagă-L să te ajute, şi de eşti sincer şi responsabil, ferm nu există te va contacta cu soluţia, ce-i de făcut. Doar răbdare şi solicitare continuă sinceră şi cu mare ardoare ca la mare necaz. Şi nu renunţa deloc şi află ce-i de făcut. Direct cu EL, Divinitatea de discutat, te va ajuta de eşti cum trebuie în faţa SA. Şi nu numai tu, ci cîţi mai mulţi şi pe aceiaşi lungime de undă, că-i groasă tare. Rezolvaţi-o că se poate, voi I-aţi greşit, voi scoteţi-o la capăt! Poate de-o rezolvaţi aşa, se vor molipsi şi alţii.
   Că-n lume-s multe necazuri, ce EL le-o dezlegat să ne atenţioneze, să ne preseze pentru a-I fi alăturea cum doreşte ca de cînd lumea, dar parcă acuma mai altfel. Informaţia circulă mai bine şi poate sîntem mai receptivi la îndreptarea cerută de SUS, EL ştie sigur noi vom vedea, doar să ne implicăm cu folos bun.
   Şi-n cazul teroristului din Franţa şi omorîrea celor 4 evrei şi alţii mai înainte, e o presiune pusă pe omenire şi pe popoarele acelea în special doar, doar I se vor adresa cu mai multă solicitudine corectă, şi-L vor afla cum trebuie şi unii şi alţii, respectîndu-L cum doreşte. Nu-i la spartul tîrgului dar e un freamăt de neregulă generală în lume şi EL ne aşteaptă să-L aflăm cît mai corect şi cîţi mai mulţi, îndreptîndu-ne în societate, cu gîndul la EL şi Lumea LUI.
   Să I ne întoarcem firesc şi corect la EL, Divinitatea Însăşi ce ne aşteaptă cu braţele deschise pe cîţi mai mulţi înspre îndreptarea solicitată ferm de EL Însuşi în urmă cu ceva timp. Şi să nu-L mai dezamăgim niciodată ci pe veci să rămînem în relaţii bune şi corecte cum vrea EL de cînd e lumea asta făcută de EL.

Siria şi soluţia

   Pentru a ne pedepsi că nu-L percepem cum doreşte EL, Divinitatea şi pentru că nu-L ascultăm, ne dă voie să ne facem unii altora greutăţi diverse şi necazuri cît încape, de dau şi pe afară, şi nu avem cui ne plînge. Ci tot noi între noi ne considerăm vinovaţi de comportamente necivilizate, urîte şi intolerabile. Şi ne căznim într-o justiţie ce-i coruptă la fel ca noi de vinovată, ca cercul să se închidă, tot pe noi oamenii nedrepţi şi răi, imorali şi mai cum vrem să ne zicem.
   Dar lucru cel mai important nu-l zicem, l-am şi uitat de mult : nu-L ştim corect cine-I şi ce-i pentru noi şi noi pentru EL, absolut corect şi să-L ascultăm pentru a ne fi bine, de nu asta e, ne chinuim unii pe alţii la nesfîrşit. Şi nu de azi ori de ieri ci de milenii, ni se dă frîu liber, la supărarea SA că sîntem nişte nerecunoscători obraznici ce-I întoarcem spatele, frîu liber nedreptăţilor ce ne domină distrugîndu-ne reciproc existenţa.
   Ar fi simplu de rezolvat : de luat legătura responsabilă cu EL, aşteptînd un timp, că şi EL ne aşteaptă de atîta amar de vreme doar, doar ne vom cuminţi. Şi să ajungem la un compromis bun pentru ambele părţi, noi oamenii creaţia SA de pe Pămîntul SĂU şi EL Divinitatea, Unicul Responsabil de noi cei vii din natura SA. Nu se va putea face totul repede, că-i distanţă ca de la CER la Pămînt între noi şi EL, dar e un început, zic, va fi un început.
   Azi cam peste tot în lume sînt probleme, nemulţumiri diverse minore şi majore ca-n Siria, de nu ştii de unde s-o iei şi unde s-o pui, anume atît de încurcată şi stringentă a devenit şi se amplifică de la un moment la altul. De-ar fi înţelegere cu EL, toate-ar fi bune şi utile, dar aşa EL şi-a ridicat mîna de pe acea ţară şi vedeţi ce-s în stare musulmanii între ei, nu destul de moralizaţi de sus pînă jos şi nici suficient, cred, de respectuoşi faţă de EL, numai EL şi ei ştiu cum stă problema de s-a ajuns aicea acuma.
    Nu există din sînul sirienilor să nu fie careva cu credinţă în EL corectă şi să nu fi ştiut dinainte tot şi să fi prevenit cumva, dar se poate să nu se fi ţinut cont, numai ei şi EL ştiu adevărul adevărat. Ce-i de făcut? Imediat, dintre ei beligeranţii, ori cineva interesat, justificat să i-a legătura cu Divinitatea cît mai repede şi de aflat ce-i de făcut, că EL are soluţia.

Nu altfel!

   Binele e un domeniu în care EL ne doreşte permanent cît vieţuim în el să fim încorporaţi şi pe deasupra să-L ştim cum E. De rău să nu ne molipsim niciodată că-i bai mare şi EL ne părăseşte la o adică şi suferim pentru a ne reveni în fire, înspre bine pînă cît vom mai fi. Şi să nu fim încruntaţi şi înăcriţi, ci bucuroşi că putem fi buni şi de folos cui trebuie, viaţa trebuie să fie veselă nu cenuşie. Să fim demni în tot cursul vieţii, înfăptuind binele ferm şi mîndri fără a ne înjosi niciodată degeaba. EL e impresionat de tot ce înfăptuim noi, cum vrea EL şi nu oamenii, ce nu contează.
   Complicîndu-ne existenţa degeaba, crezînd în bazaconii sofisticate, care par superioare, doar închipuiri ce ne îndepărtează de la adevărul simplu şi de cînd lumea al SĂU. Totul e riguros programat de la facerea lumii cu toate etapele şi problemele specifice, nimic nu-i întîmplător ori pierdere de timp. În lumea noastră a oamenilor, ne complicăm în toate cele, aşa sîntem şi pierdem timpi, şi aşa viaţa ni-i cum e şi de nu ne-o chibzuim bine o pierdem din mînă şi la final I ne prezentăm cu mîinile goale.
    Fără bine şi util şi mai ales fără a-L fi căutat şi găsit şi cum EL nu ne ştie, de nu am făcut cunoştinţă cînd trăiam, încercam să fim în putere. Deci ocazia e cînd ni-i timpul prielnic şi cu folos nu la spartul tîrgului, putem rata viaţa şi a celorlanţi cu noi. Dezmeticiţi-vă din timp şi îndreptaţi, căutaţi-L cu folos pentru voi şi familia voastră ! Aveţi grijă la imoralitatea ce-o susţineţi nemijlocit, debărăsaţi-vă de ea, vă spurcă iremediabil viaţa şi EL nu vă primeşte aşa, curăţiţi-vă!
    Ne învăţăm şi cu răul şi cu binele, dar numai cu binele doar să convieţuim, de rău să scăpăm imediat că-i ca rîia te umple pe tine şi ai tăi şi e greu tratamentul şi costă, se poate să nu-l poţi susţine şi te compromiţi tu şi ai tăi pe viaţă, eşuînd iremediabil, degeaba te-ai născut tu şi ai tăi. E timpul să ne revizuim felul de a fi, societatea întreagă să-şi tragă pe seamă cu bun-simţ responsabil, adănc implicat în tot ce înseamnă viaţă, de la mic la mare şi să nu mai uite nimic niciodată şi fără grabă să-şi cate calea corectă cu EL alăturea. Nu altfel!

Descopere

    Viaţa cumsecade, asta ne pretinde EL s-o înfăptuim cît vom exista pe Pămîntul SĂU şi să-L ştim corect. Chiar de ne preocupă diverse munci şi feluri de existenţă umană, să nu-L supărăm deloc respectîndu-I cerinţele de mai SUS deocamdată.
    Şi să nu ne facem griji, supusul SĂU Satana e în CER cu EL şi-L ascultă-n toate cîte i se cer fără crîcnire, E un înger de-al SĂU, din suita LUI, Divinitatea Însăşi Responsabil Unic de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Amintirea celor ce nu mai sînt, ne doboară uneori, simţindu-le deodată atroce lipsa ce ne doboară pe moment şi nu prea ştim de noi un timp, e bine să fie bine. De asta să nu-L ignorăm niciodată cît vom mai trăi noi şi ai noştri şi îndreptaţi, cînd vom pleca altfel ne vom simţi şi cei din jur la fel, mai liniştiţi cu toţii şi pe urmă.
    Cînd nu-L respectăm o droaie de lume, de naţii rătăcite-n neputinţa priceperii SALE corecte şi imorali pe deasupra, EL îşi întoarce faţa de la noi şi ne năvălesc nevoile toate de ne toropesc un timp de pedepsă cumplită, cum am cunoscut şi fără folos, se vede, că tot nu-L ştim corect şi nici îndreptaţi, moralizaţi nu sîntem cum vrea. Deci nu v-o ajuns? Ce mai vreţi ? Încă-I îndurător tare cu nedrepţii ce sîntem, să nu-ntindem coarda prea tare, s-ar cădea luare-aminte!
    Natura pe ici pe colo EL a mai lăsa-o să ne mai răspundă nelegiuirilor noastre prea obraznice şi am încasat-o urît de tot, dar tot fără vreun folos se vede. Ne continuăm munca nedreaptă incorpore cam toţi, nedezmeticiţi încă, nici pentru EL şi nici pentru mediul Pămîntului, e un întreg. După marele prăpăduri mondiale un timp a mai ridicat vizeta şi ne-o mai privit cum ne mai prindem ori nu, prin ce încercau unii de-ai LUI şi aleşi umani să ne mai trezească oarecum. I-o mai strîns, alta-i tactica acuma, om vedea ce va urma, nu se va lăsa!
    De-L ştim bine şi corect, ne e foarte greu să ne abţinem a nu-I face propagandă pozitivă între ceilalţi la hurtă, cu ori fără religii, e mai bine să nu ne băgăm defel încă un timp, să răbdăm, bune şi rele, că nu-i timpul. Lasă-i pe religioşi să se descarce de tot ce le prisoseşte simţind ceva, ceva neclar şi cînd va fi timpul SĂU, să se descopere toţi absolut în faţa SA, definitiv.
 

Celelalte

   Tare se propagă în nt (noul testament) ideia coexistenţei noastre pe Pămînt cu demonii, aiureli, de nu ne îndreptăm, moralizăm corect şi ne supunem instinctualităţii înnăscute şi ne educate, pornirilor spre rele şi urăte influienţe ce-s oriunde puse în calea noastră de SUS să ne încerce, îI greşim Divinităţii. Şi ne va părăsi aflîndu-ne necazurile, noi sîntem răi şi urăţii, fiind unii mai slabi, nedrepţi dintre noi.
   În nt la apocalipsa lui ioan (e un mort oarecare din nt nu-i un sfînt din VT), se zice la început că tot ce-i cuprins în acea închipuire va fi cîndva încă nu-s petrecute acele fapte ci în viitor, poate peste un secol, un mileniu, ori în alte lumi viitoare cîndva, ce ne priveşte pe noi de-L respectăm cum vrea EL, asta contează acum şi-n viitorul nostru cu EL.
   Ne este dat să ne bucurăm de viaţă ca de un cadou de împlinit în trăirile existenţei pe Pămîntul SĂU, cu bune şi rele, să le cunoaştem şi înfăptuind numai binele şi utilul şi să-L cunoaştem cum ne pretinde şi viaţa ne va fi corectă. Dar mai bine ar fi de-L vom şi respecta, iar de ne vom învrednici să-L credem cu ardoare aici, în lumea de dincolo o vom duce bine. EL, Divinitatea ne-a creeat să şi-L preamărim, bucurîndu-ne de viaţă şi respectînd dorinţele LUI în ceea ce ne priveşte în convieţuirea noastră umană împreună.
   EL într-adevăr ne-a pretins în VT să nu mîncăm unele şi altele decît  în anumite condiţii pămîntene şi cîte altele ce-s stipulate acolo bine de urmat, pentru a nu-L supăra ori din prea multă obrăznicie, înfrunta. De ne mai dă voie ăstorlanţi din neamuri, simţind aceasta, e corect deocamdată şi vom şti la o adică altfel, cînd ne va fi timpul acela.
   Nu sîntem din poporul SĂU, dar ne vrea acuma alăturea să-I fim, E însingurat în lumea asta creaţia SA şi nu ne pretinde multe şi grele, decît moralizare între noi şi să-L ştim corect deocamdată, recunoscîndu-L cine E cu adevărat. Ca să vedeţi cît E de îndurător ne dă voie să ţinem Duminica în loc de Sîmbăta din VT, dar cum am zis să ne îndreptăm în celelalte cerute mai sus.

Voi le simţiţi

   EL ne pedepseşte dîndu-ne voie pornirilor nedrepte să ne domine viaţa şi să ne păruim la propriu din cauza necunoaşterii SALE corecte şi neîndreptării corespunzătoare a societăţii. Şi se vede, un mic procent de spurcăciune ne dezechilibrează de nu ştim ce-i de făcut, cu aşa dezordini şi necivilizate vremi, ce-s cam peste tot şi mocnesc şi altele de oriunde. Nu-i timpul de pe urmă, ci-s încercările SALE date nouă să ne dezmeticim, cum e nevoie a-L afla corect şi să ne vedem de bunul-simţ uitat şi să ni-l reamintim bine.
    Să nu ne dorim a părăsi viaţa oricum, e un dar Divin şi să-o păstrăm cît mai corectă, curată cu bun-simţ cît vom exista. Să nu deznădăjduim niciodată ci să luptăm a fi cum trebuie în faţa noastră, a familiei, a societăţii şi a LUI. Divinitatea are dintre toţi cei enumeraţi cele mai mari aşteptări şi cea mai mare răbdare ce poate fi de ani, decenii şi de-o viaţă pentru ins. Ori chiar de secole pentru familie ori naţii şi chiar de milenii pentru naţii şi societăţi umane în deveniri umane, ce numai EL le poate cuprinde şi evalua corect.
    Să nu ne dorim a trăi oricum, ci numai moralizaţi şi făcînd numai binele cum trebuie şi chiar de nu putem fi cum vrem să nu ne dorim moartea, ce oricum vine cînd socoteşte numai EL, noi trebuie doar să ne învăţăm minte a fi cum doreşte doar EL. Primim şi noi destule veşti de cum trebuie să fim cît existăm de mici şi chiar mai tîrziu, dar şi răul ne tot dă tîrcoale şi de nu-l evităm o încurcăm în viaţă.
    Se mai află un comportament cam printre toţi de a ne agăţa de viaţă cu disperare şi noi nu avem grijă cam deloc a ne respecta ca oameni cu bun-simţ şi de-I şi greşim LUI şi prin altele ce numai EL şi fiecrae din noi intim şi sincer le ştim, ce pretenţii mai avem să ne prelungească existenţa de n-o merităm. Se impune deci o corectă conlucrarea simţită cu Divinitatea şi doar făcînd binele în viaţă, mai putem spera noi şi pentru ai noştri.
    E o mare greşeală făcută direct către Divinitate, întorcîndu-I spatele, tu ca urmaş din poporul SĂU, deci fără nici o obligaţie faţă de creştinism în general, ce te creştinezi în oricare confesiune, ignorîndu-I dorinţa SA de ai rămîne veşnici obligaţi-datori LUI şi numai LUI. Nu înţeleg ce vă împiedică de a-L urma, EL fiind un Gelos ştiut din VT şi riscul e uriaş în faţa SA încălcînd un legămînt de milenii ce nu-i expirat nici azi. Şi EL îL respectă încă între anumite limite, ce voi le simţiţi

Majoritatea

   Timpul e un factor ce nu trebuie să ne preocupe, deoarece pînă mîine e foarte mult şi nu ştim ce va fi, nu mai departe. Da, vrem să ştim foarte multe şi mărunte şi ce va fi în viitor şi mai departe în timp, de toate cele, dar EL nu ne permite, nu merităm şi cu asta basta. Nu avem încotro, încercări se fac dar degeaba, de nu ajungem într-un consens cu Divinitatea, acestea nu ne privesc.
   Nu avem acces la o clauză esenţială a vieţii, punîndu-i în domeniul spiritualităţii,  ce-I al SĂU prin definiţie, să ne reprezinte pe majoritatea nechemaţii lumii, nevolnici, neputincioşi şi delăsători, puturoşii ce mai încolo şi încoace, în loc să  fie cei mai cei dintre noi fiind vorba de legătura cu Supreama Entitate Creatoare de tot ce sîntem şi este în jur, deci o deşteptăciune inteligenţă deosebită şi ne-am trimis la înaintare cu EL, pe nereprezentanţii societăţii, unii voluntari mai buni nu se oferă, ar trebui trezirea la realitatea SA numaidecît şi responsabilă, că-I viitorul nostru şi prezentul în joc, nu vă daţi seama?
   Ştiu în privinţa asta încă dormiţi bine, s-au ocupat nedrepţii de ocuparea locurilor din faţă, să poată dormi liniştiţi şi noi suferim cîte şi mai cîte şi ei se umflă şi-i dezumflă EL, din cînd în cînd, că prea o fac de oaie de mii de ani. Ne reprezentîndu-ne ci pe ei însăşi nedrepţii lumii. Recunosc îs aspru în acest demers întru îndreptarea noastră spre aflarea spirituală sau oricum a CELUI ce ne conduce prin viaţă fără să-L simţim. Nu ne mobilizăm destul de corespunzător a-L afla cum se cuvine şi ne ratăm de cele mai multe ori însăşi existenţa, de aşa nepăsare, necunoaştere, lăsată pe cei ce n-o pot face normal, corect, ei însăşi fiind nişte nedrepţi oarecare.
    Ne trebuie cît de repede se poate o dezbatere mondială pentru dezmeticirea corectă asupra problemelor noastre toate ce-s în legătură doar cu Divinitatea şi cei de făcut? Ştiu mulţi vor da din umeri neputincioşi, dezinteresaţi, străini pe Pămîntul SĂU, tot creaţi de EL, dar pierzîndu-se legătura corectă în timp, acuma ne e greu fiecăruia să spargem gheaţa către EL şi Lumea SA, dar trebuie. Ne dăm seama majoritatea, că aşa nu se mai poate şi ne va fi din ce în ce mai greu străini de EL să fim în viaţă, darul, pe Pămîntul SĂU.

Foarte greu

   Sînt cazuri cînd oameni-s solidari şi la greu, dar aceia îs adevăraţi şi greu încercaţi de viaţă, de altfel amjoritatea-s laşi, puturoşi, pizmaşi şi incapabili să fie morali şi buni, fermi. De asta nici EL nu se poate baza pe noi aşa cum sîntem, ca sălbaticii într-o lume cu destule cunoştinţe de morală, dar incapabili să ni le însuşim corect, ci făţarnici şi egoişti. Am vrea de toate cele dar sîntem incapabili la ele. Mai e de mers.
   Mila ni se pare derizorie, o slăbiciune, o neputinţă de copil, dar nu e şi marii oameni o au şi cei mai aprigi luptători o dovedesc în sinea lor la o adică. Şi mai e ceva omeneşte şi tare ascuns de ntrebnici, parcă i-ar înjosi, darul lacrimilor, că-i un dar de uşurate, de dezmeticire din vraja neputinţei josnice, ce ne încalecă de nu ştim a o evita. Răutatea, urîţenia, dezmăţul, de toate ne eliberează cînd lăcrimăm, redevenim oameni cu picioarele pe pămînt şi ştim a judeca corect în lumea asta nedreaptă.
   Nebunia o stare ce se instaleaţă la unii, permanentă de la un timp, şi nu te mai poţi înţelege cu ei deloc corect, îs pe-o dungă, într-o ureche, cei ne atinşi de tot ci mai domoliţi oarecum. Au o logică ce te înlătură şi rapizi în anumite decizii corecte, dar şi netrebnici ca orice nebun sadea.
   E în fiecare om normal cîteodată o doză de nebunie ce ne-o ţinem în frîu la o adică şi altfel ne putem înţelege cu cei de ne înţeles şi ne exprimăm mai altfel pe înţelesul a mai multora. Deţinem o proprietatea în plus faţă de ceilalţi, ursuzi, încuiaţi, limitaţi în nedreptatea lor şi alţii ce-s printre noi şi nu ne înviorează viaţa ci din contra, vrînd-o cenuşie ca ei, asta e să fim cum ni-i dat a exista. Mare-i grădina Ta Doamne!
   Mîndria că sîntem cineva, nu le ajungi nici cu prăjina la nas şi mai mult, nu le trebuie nici Divinitatea-n viaţa lor, îs prea plini de ei şi de regulă li se dă să aibă ce duce, necazuri şi suferinţe cît încape. Că EL suportă cît suportă dat îi ajunge şi LUI, mai puţin ca la noi oamenii, mult mai răbdător, chiar pe generaţii uneori şi secole de răbdare.
   La EL timpul e altfel rînduit, cam o zi la EL e, cred, cîţiva ani la noi, şi nu puţini, destul să te rupi de o realitate ştiută, simţită, de te afli un timp scurt pe ACOLO şi revii, ştiu cazuri ce-s greu recuperabili, readaptabili şi crezuţi foarte greu.

Aşa de înţînaţi

   E extraordinara putere de creeativitate pusă în slujba răului, a minciunii în detrimentul SĂU şi a cunoaşterii corecte din partea noastră. Ne înpiedicăm noi înşine pe noi de la ce-i corect şi de urmat şi ne repezim ca apucaţii la nedreptăţile specifice răului şi urîtului în expansiune în lumea de azi. Am împînzit religiile cu toţi nechemaţii, se mai răzleţeşte cîte-un vrednic ce-o ia înainte, cu porniri corecte, dîndu-şi seama de adevărurile SALE, repede-i pus la colţ. Şi-i smomniţi cîinii nedreptăţii voastre pe ei, singurii, din acel timp capabili să ne mai tragă de mînecă înspre direcţia bună, vouă nearătată, nevrednicilor LUI!
   Ne tragem singuri îndărăt din faţa cunoaşterii demne adevărate şi ne-nproşcăm cu noroiul urîţeniei şi răului ce-l agonisim cu ardoarea nedrepţilor dintotdeauna în lume. Aşa sîntem încă un timp de păsuire să ne mai întrămăm în ceea ce urmăreşte Divinitatea cu experimentul, noi oamenii de pe planeta SA albastră Pămîntul, a treia planetă de la steua ce ne fascinează viaţa. Din constelaţia asta, ce ne-a repartizat-o nouă înspre aflare, deocamdată nu merităm multe, timpul şi iar timpul rezolvă prin noi toate cele, cu acordul SĂU.
   Ne plîngem uneori de milă, de cum am ajuns de căpiaţi, unii pe alţii îi nedreptăţim ori chiar distrugem aşa de nerozi ne putem afla în experimentul SĂU, deocamdată, nu sîntem mai buni şi corecţi în ceea ce trebuie să fim. Mai avem paşi de aflat înspre moralizarea noastră a tuturora, mai e mult pînă departe, cine ştie ce se mai află şi se modifică planul SĂU şi noi cu el odată.
   Ne-o mai domolit cumva de la relele acelea ce le întrezăream în locul la altele ce ne zgîrmă acum mai de hai şi le vom afla, îndura, de trebuie, cu plăcere Doamne! Dacă ăsta-i drumul de aflat cum ne vom comporta şi aşa în condiţiile acestea noi şi mai altfel decît pînă acuma, noi mai vechi şi mai noi. Cum ne vrei aşa vom fi şi de adus tot ne vei aduce unde doreşti chiar de noi tragem hăisa în toate părţile numai înainte cum vrei TU, nu. Înaintele TĂU, nu-i şi al nostru nu-l ştim, nu-l pricepem încă. Învaţă-ne Domane!
   Nu promitem nimic, aşa de înţînaţi (încăpăţînaţi) ne ştim şi TU mai bine pe noi, decît noi înşine.

Cît putem

   Nu ştim nimic, nu sîntem înştiinţaţi decît cîţiva, cum e viaţa şi pînă cînd, nu merităm a şti, plătind pentru că nu ne implicăm defel în ceea ce doreşte EL să-I facem pe plac. I ne opunem din necunoaşterea SA corectă, doar îL dibuim cît mai ştim din alţii şi aceia de la alţii, şi tot aşa. Ne pierdem în amănunte ce nu-L cuprind şi nici pe noi cu bune, e nevoie de îndreptarea cerută SUS. Ne preocupă viaţa asta cum e ea, uitînd marele adevăruri ce-L cuprind dintotdeauna numai pe EL şi noi ca o experienţă a SA pe Pămîntul LUI.
   Din experienţa aceasta avem toţi de cîştigat de reuşeşte, dar să nu I ne mai împotrivim cu atîta înverşunare. Că EL tot va face ce-i de făcut şi noi nu ştim ignorîndu-L sistematic. Ia să-L aprecim corect, de azi şi să ne dăm mîna să-L urmăm cum doreşte de ceva timp, pentru că ne-a cerut insistent şi nu L-am ascultat pînă acuma defel. Să ne schimbăm în bine cît mai mulţi, recunoscîndu-I dreptatea SA în toate cele şi să vedem ce e de mai făcut cu EL alăturea nu în opoziţie de cînd lumea.
   Unii foarte cinstiţi, cad în plasa nedrepţilor uşor şi plătesc de nu se văd un timp de îndreptare cerut de SUS, să se desăvîrşească şi să-L cuprindă a înţelege măcar puţin şi din ceva în ceva cîştig bun înspre aflarea SA. Ştiu nu ne vine a crede decît ce nu-I EL, ci neantul, nedreptatea, nefirescul poleit şi căte ce nu ne duc la bine şi tot suferim, dar pînă cînd, tot neştiutori să fim? Şi să plătim oalele sparte de alţii tot noi, că sîntem acuma la rînd, să ne dezmeticim o dată!
   Sîntem cuprinşi uneori de spiritul aprig al cunoaşterii cu orice preţ, exaltaţi înspre bine şi util, fericiţi dar să nu ne oprim pînă nu-L aflăm corect şi am termina odată pentru totdeauna povestea asta neterminată vreodată încă. Se foloseşte de noi să lovească în noi, asta e de nu ne duce mintea decît la greşeli ce nu le pricepem, ar fi bine un timp cît mai redus şi să ne revenim îndreptînd nedretăţile făcute altora şi nouă înşine, că nu-i cine ştie ce de noi fără bun-simţ şi potolirea necesară cunoaşterii.
    Cu răbdarea se trece marea, de n-o avem să ne învăţăm a o dobîndi, nu deodată ci treptat, cum ne vine bine şi aşa să existăm pentru a ne cuminţi şi în timp, cine ştie poate-L vom mai şi afla cît putem.

Te va lăsa

   Dobîndim cel mai mult în viaţă de facem binele şi să nu ne pese de alţii fac altfel, EL şi numai EL îi ştie şi-I va judeca la o adică, ca şi pe noi cînd ne vine rîndul doar SUS ştiut cu precizie, dar noi nu. Va fi şi mai şi decît ce-i azi în lume aşa cunoscut dar derutant de nedrept în toate şi ne vom lămuri atunci pe loc, de vom mai fi şi EL de ne va tot aştepta cum ne aşteaptă de cînd lumea. Să batem fierul cît e cald, încă ne aşteaptă să ne moralizăm şi să-L ştim măcar pentru început.
   Să nu ne reţinem a da celor ce cer, că-s necăjiţi, fie ce-o fi, doar de-s prea obraznici, dar cel mai bine să nu-i judecăm, are cine. Decît să le spunem vrute şi nevrute, mai bine tăcerea şi evitarea de nu ne putem îndura, şi ar fi bine de bine. Cei în suferinţă ce se consideră şi nedretăţiţi între nedretpăţiţi, îs mai atenţi la multe altele ce în mod curent nu-s de văzut, ori să ne supere, întrec măsura răbdării, aşa că e nevoie de înţelegere de eşti acolo.
   Chiar de sîntem oropsiţi de viaţă, puşi la punct şi ne tînguim mult, cînd se-ntîmplă minuni şi le simţim bune, bucuria ne cuprinde pe noi şi noi bucurăm şi pe alţii cu ale noastre firave frumuseţi, utilîndu-le nefirescul momentului, înspre bine cît poate cuprinde. Trebuie să recunosc că ortodoxia noastră şi cu firea românului, oarecum s-au potrivit într-o perioadă grea nouă şi ei, ajutîndu-se reciproc. Dar şi înainte de ea, credinţa era alta şi se va potrivi cu ce ne doreşte EL acuma şi nu numai nouă.
   Sînt unii demni în viaţă pînă-n ultimul moment, chiar de greşesc nu renunţă, fermi în tot cursul existenţei, de-i admiri şi nu-i pricepi. Şi presupun cu cîştig SUS, pentru că au avut şi dreptate, învingînd neînvinsul momentului.Tînăr şi nepăsător, viaţa-i în faţă, chiar de n-o dibuieşti, i te-ncrezi fără probleme şi cînd trece de-o păţeşti nu ştii, inconştient pînă la capăt eşti.
   Bătrînii-s mai reţinuţi şi răi. E luptă aprigă cu sinele să schimbi ceva măcar cît de cît în faţa SA de te-ntîmpli, nu-i întîmplare, dar ţi-i greu şi vezi ce poţi să nu te faci de rîs! E lucru pe sîrmă, te susţine şi-naintezi cumva, bine-I că-I de partea ta, aflîndu-L cît mai mult te va lăsa, nu numai pentru tine-s astea.

A singurei

   Sîntem unii în căutarea îndreptării, că vedem altfel nu dovedim în viaţă să ajungem ce trebuie, cum ni se cere, simţim şi nu putem îndeplini. Se cere voinţă,caznă, chiar, îndărătnicie, chiar de nu prea pricepi multe, dar în timp treci peste praguri, examene în cunoaşterea dorită, impusă s-o afli cum trebuie, tu un nimeni, doar în timp adaugi aflarea celor vrednice momentului ce EL îl ştie că trebuie să ne ajungă şi să-L ştim cît mai corect înspre bine şi util multora aşa.
    Toate-s bune şi frumoase cînd îL ştim cît mai bine şi să-L respectăm cum vrea şi între noi oamenii cu bun-simţ, dar şi LUI respectul cuvenit, cum îL cunoaştem mai corespunzător fiecare după ale sale învăţături demne de EL şi Lumea LUI. Să-i tolerăm pe cei încă înstrăinaţi, derutaţi în căutarea adevărului SĂU, unic şi să-i îndrumăm cu binele în faţă şi cunoaşterea imedita adevărată, demnă şi fermă. Claritatea aflării corecte a LUI cum ne pretinde acuma EL şi Lumea SA.
    Să nu obligăm pe nimeni, fiecare-i în paza SA şi-L vor afla cînd vine timpul, de nu pricep aste cuprinderi noi lor şi multora încă nedrepţi şi pe căi imorale şi urăt voitoare din omenirea asta derutată. Natura multe ne prieşte a afla şi urmînd-o ca ea pe EL şi noi la fel, înstrăinîndu-ne de lumescul nedrept şi rău voitor şi să-L cătăm sincer de nu putem după îndelugate şi răbdătoare căutări, să nu ne lăsăm ci apelînd la cei ce-i credem capabili de îndrumarea cerută nouă azi.
    Să căutăm pînă una alta să fim modeşti, cît mai potoliţi posibil, fără rîvnă înspre rele şi urîte pornici cu toate că ele-s cam peste tot în cale. Să le evităm, retrăgîndu-ne, reţinîndu-ne cît mai mult posibil şi chiar de nu dovedim înspre bine şi util ne oprim un timp de reflecţii. Şi după aia cu răbdare şi oarece curaj sigur vom fi cum trebuie, atenţi să nu-I greşim dorinţa SA pentru noi.  
    Sînt multe forme spirituale în lumea asta, unele greşindu-I mai puţina altele din contra şi oamenii la fel de le urmează, apropiindu-se ori îndepărtîndu-se de Lumea SA şi de Diviniatea adevărată, a singurei responsabile corect de cei vii de pe Pămînt.