Reiau, EL doreşte mai presus, deocamdată, de îndreptarea spirituală ce încă ne mai lasă cum ni-i voia, tolerîndu-i pe unii, dar doreşte o grabnică îndreptare morală, înfrînarea, echilibrul comportamental corect, cu bun-simţ între oameni, cerinţa aceast EL a transmis-o lumii, mai ales la noi, de cca. un secol, dar fără urmări cu toate că au trecut catastrofe mondiale şi de-atunci atîta amar de vreme, lumea nu se-ndreaptă.
Imoralitatea-i depăşită şi ne complacem mai rău : prostiei, "unei definiţii a prostiei ca alcătuită în părţi egale din a voi lucrurile, dar nu şi consecinţele lor fireşti, a-şi închipui că în cazul nostru personal legile generale ale realităţii obiective vor face o excepţie şi nu se vor aplica şi a da mai mare valoare plăsmuirilor închipuirilor noastre decît obsevaţiilor empirice, caracterul nefast al imaginaţiei şi rolul pe care-l joacă în pregătirea nenorocirilor" (Albert Camus) : "însă proştii de obicei nu se auto-elimină, ci tocmai pentru că răscolesc teluricul cel mai strict existenţial, provoacă relele elementare, echivalentul psiho-social al cutremurilor şi uraganelor. De aceea şi poate fi, cînd şi unde apare, prostia o forţă mai primejdioasă(şi mai statornică) decît mai versatila şi mai şmechera ei surată, răutatea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu