"Necesitatea oricărui om de a căuta să oprească timpul stîrnit de mai SUS şi fără voia lui. Dorinţa există de cînd lumea şi e adînc umană. Prins în vîrtejul timpului, omul vrea totuşi să i se sustragă. Să iasă din cotidian şi mărunţiş ; din el însuşi. Să treacă dincolo, să stabilească legătura cu Divinul. Numai în afara timpului, unde distinţia dintre trecut, prezent şi viitor, atît de dureroasă, n-ar mai exista, se poate concepe fericirea. Numai cel ce s-a făcut pe el însuşi bun poate trece la teribila încercare de a face şi pe ceilalţi buni" : Aldous Huxley deci opreşte timpul prin recunoaşterea Dumnezeirii şi a veşniciei. Spiritualismul, iată deviza"(NS).
Să te faci bun e o mare probă de trecut şi-i foarte grea dar nu imposibil, mai ales că-L ai lîngă tine în această încercare, şi mai e ceva : toţi cei ce-L respectă de la un timp înstrăinaţi tot mai mult de lumescul omenirii nu mai vor să fie cunoscuţi şi dispar din lume fără urmă, se duc pentru ei din raiul terestru în celălalat, de care lumea nu ştie, unde tot lîngă EL dar mai aproape tot conştienţi îL urmează dar netulburaţi de lumea nedreaptă şi nepricepută încă.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu