Deznădejdia, disperarea, lipsa unei perspective de ameliorare cît de cît, ci numai certitudini sumbre, deci cota disperării e cota suferinţei reale, chiar de-i năucitoare suferinţa şi te miri, nu numai tu cum de mai exişti şi rezişti, de eşti conştient ca şi cei din jur de ameliorare măcar, suferinţa e minoră, altele-s datele cînd nu întrevezi capătul tunelului întunecos şi hîd al suferinţei şi speranţa-i iluzie stearpă ce te va snopi definitiv, de te-ai agăţa de orice pai să scapi.
Curaj poate ai avea de L-ai şti măcar oarecum ferm, adevărat, corect (pentru că EL E acolo) ar mai fi ceva şi încă foarte bine, dar cine să te-nveţe în chin, ar fi simplu în gînd cu EL, că şi-aşa timp şi iluzii ai berechet de poţi da şi la alţii, cu credinţa în EL stai prost şi plăteşti acum, ca de altfel oricine-I greşeşte-I plăteşte astfel ori mai rău, cu desfiinţarea chiar.
De-L respecţi ori măcar şti cît de cît şi-L abordezi la greul ce-l simţi de te zdruncină tot, vei primi imediat, chiar imediat ajutor oricine ai fi, nu contează, cred că-I vei simţi altfel curînd prezenţa ce te va-ntrema ; e mai dificil cu cei ce-L ştiu bine dar L-au cam uitat în respect, ori I-au greşit oarecum ei şi înaintaşii lor de sînge, atunci se impun drastice treziri, căinţe ferme, sincere, insistente şi nu există ÎL îndupleci, dar nu-ntinde răbdarea SA încercată fest de omenirea asta creaţia SA şi a Divinităţii SALE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu