Lupta pentru realizarea unui ţel corect de îndreptare e uneori dură şi te face să-ţi consumi toată energia fizică şi psihică de care eşti capabil şi se poate să nu izbîndeşti de nu-L ai alături, adică te-ai preocupat în van, degeaba dar EL văzîndu-ţi chinul neputinţa totuşi te lasă să-ţi vezi visul cu ochii şi te bucuri cu toate că nu-nţelegi mai nimic de cum ai făcut de s-a putut, cînd îţi venea să renunţi considerîndu-te incapabil de mai mult şi totuşi E altceva ce încă bîjbîim.
"Pentru că nimic nu se poate realiza fără de participarea la dar, împlinirea e un proces spiritual care se împleteşte inextricabil cu o disciplină prusiană"(Germaine Lemaire) : " nesimţirea (ne-simţirea) pentru că realizarea trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întragă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu