Tot o formă de osîndire, lăsarea omenirii să se auto-pedepsească, lăsarea omenirii în voia firii lor, a tot ce le trece prin cap, neoprindu-I, pentru aşi face singuri viaţa un calvar, dar cînd existenţa planetei SALE şi a creaţiei în general e pusă-n pericol intervine şi mai schimbă cîte ceva de nu-i iese omului dezechilibrarea naturii Universului Însuşi, şi de nu-i moralizat forţat mai pune de-o trăsnaie oarecum.
"Prostia, invidia, zgîrcenia, nu pot fi un mod de împlinire, în zodia pizmei fericirea nu poate fi concepută decît sub chipul şi specia egalei nenorociri a tuturora se numeşte în trilogia lui Dante, iad. Iadul, pe care oamenii s-au priceput atît de bine să-l realizeze pe acest pămînt şi fără de nici un ajutor extraneu, s-a constituit ca perfecta posibilă împlinire a pizmei. Iadul, visul rataţilor neresemnaţi"(Nicolae Steinhardt) : pizmaşul e gata de sacrificii, însă numai în sens negativ : să distrugă pe altul ori să-i ia locul, nu să creeze de la sine, singura formă posibilă a unui elan neimitabil şi neparazitar", de asta-I nevoie de EL şi Divinitatea SA să ne trezească la Realitatea firească a normalului ce încă nu-L ştim, dar îl vrem inconştienţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu