Plictiseala e o formă de antiviaţă, de antitrăire, de antidarul SĂU un refuz, o neputinţă, un handicap, ceva la care EL nu te-a programat cum de eşti aşa de ieşit din umanitatea ta înăscută de aţi căuta mai continuu preocupări utile, bune şi frumoase, umplîndu-ţi viaţa cu de toate, inspirat de oriunde dar adaptabil personalităţii tale lăuntrice, creatoare de nou în tine, pentru tine, în jurul tău şi pentru ceilalţi .
Nu trebuie să aştepţi para mălăiaţă...ci viaţa trebuie construită în jurul fiinţei tale pornită de Lumea LUI cîndva, continuată tot de alţii şi alţii pînă la tine ne plictisiţi defel ci cred foarte dornici de viaţă continuu dezvoltată cum s-au priceput mai bine, frumos şi util fiecare în dreptul său cît a putut exista, contribuind la civilizaţia actuală şi nedîndu-se deoparte ci în fluxul vieţii normale specifice perioadei şi zonei şi cu numeroase piedici inerente naturii planetare şi umane.
Se poate spune că ne plictisim din lipsa informaţiilor spirituale poate, dar căutîndu-L, că-I peste tot şi-n tine şi oriunde dintotdeauna pentru totdeauna în Universul creaţiei SALE, te poţi informa abordîndu-L, singur singurel în gînd şi numai în gînd cu EL, în acest domeniu cam ne exploatat suficien pe Pămînt, planeta SA în folosinţă şi îngrijire nouă, cum ne vine la îndemînă fiecăruia în bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu