3466..Întoarcerea printre adevărați, necorupți, ci cumsecade

  Da nedreptatea ne-o parazitat omenirea cu tărășenii, religii și activități fără EL. În imoralitatea și nelegiuirea rea și urîtă a lumii, ne iluzionăm doar în bine și nu e. Viața fără EL e o părere de rău că sîntem și nu cum trebuie, ci-n amăgiri mereu inutili. Și aiurite prefaceri dăunătoare omenirii și mediului natural, de noi înșine nedemni dovedindu-ne.
  Dezmeticirea-i purificatoare cînd e săvîrșită cu încredere deplină în tine cu EL în gînd mereu. Te ajută să redevenim ceea ce ni-i dat, încă incapabili și falși pe drumuri uitate de bine. Pericolul morții și necazurilor, părăsirilor încet, încet se îndepărtează de tine, fii om adevărat! Acceptarea Adevărului și lepădarea închipuirilor năucitoare de multă vreme între oameni.
  Încercarea de depășit cu bine și întoarcerea printre adevărați, necorupți, ci cumsecade.

3465..Ne vom tot lovi de nedreptatea nouă însăși făcută

  Sîntem ca vrăjiți într-adevăr de așa neputință de a fi cum trebuie, duși de nas de încercarea dată nouă. Din vechime și nici azi descotorosiți de ea, ci încă tare și mare în nelegiuiri și falsuri. Plătite toate cu vîrf și îndesat în fața SA, părăsiții în derută nedemnă de oamenii ce ne credem și nu dăm dovadă. Închipuirile nasc tot închipuiri care mai de care mai trăsnită, înlăturîndu-ne din calea preconizată nouă.
  Să ne dezvrăjim singuri, că singuri ne-am ponosit înfățișarea dinaintea LUI și între noi. Arătînd ca naiba fără Dumnezeu, ci cu minciuna hîd fardată mereu slăvită de netrebnicii vremurilor. Să ne scuturăm de voalul neputinței în adevărul SĂU aflîndu-ne în întregime cum trebuie. Înfăptuind și vorbind cumsecade aflîndu-ne în sfîrșit în solda SA corect calculată din vechime nouă.
  Și să știți că neputința nu se va da bătură cu una cu două, nesuferita îndeletnicire. Ni se va tot împotrivi, noi înșine o vreme ne vom tot lovi de nedreptatea nouă însăși făcută.

3464.E bai și se simte asta de foarte mult timp

  Să înfăptuim binele într-o lume fără habar de EL, e cam fără cap și coadă totul. Cum poți face ceva cu ochii împăienjeniți de beția hîdă a neputinței, orbiți de frica de moarte. Că nu ne lasă în pace pînă nu-L vom afla cum trebuie, nu vom avea liniștea trebuincioasă. Aflărilor necesare nouă în desfășurarea lumii cum ni-i dată din pornita viață și încă neaflată, demn și acătării.
  Că ni se dă în grijă paradisul de avut și aici, dar cu două condiții clare și ferme. Să-L știm a respecta și îndreptarea între noi să fie cea adevărată, nu minciuna de azi. Între noi incluzînd și natura, mediul înconjurător nu cum e azi de izbeliște ca și viața ce ne-o făurim anapoda. Chiar de EL e cu ochii pe noi, doar se va întrezări vreo schimbare înspre bine de luat în considerare.
  Că lumea E a LUI și-i la îndemîna SA în toate cele , doar că noi în dreptul nostru toți. Și fiecare să fim cum trebuie, că de nu e bai și se simte asta de foarte mult timp.

3463.Se dorește îndreptarea dar cu jumătăți de măsură

  Da nesiguranța e în nelegiuirile lumii, nici în fața SA nu sîntem mai breji de nu-L știm bine. E dificil, înstrăinați de atîta timp și-nrăiți în necurățenia fudulă spurcăciune. Ce-o sulemenit omenirea, falsificîndu-i menirea curată în fața LUI și între noi toți și-n natură. Restabilirea legăturii de cînd e lume cu EL, e posibilă corect doar să-I fii, nu așa nedrepți și urîțiți.
  În vorbe și fapte în fărădelege și imorale, dar strașnic raționale și logice în nedreptate. Dreptatea-i ascunsă vederii ca și EL și-i arătat mereu finalul neputinței, moartea, necurățenia conduce. Omenirea în neștire, cunoscînd nefirescul, neomenia, prostia fudulă și obraznică tare. Chipurile cuminte ne șade cînd nu-L avem cu noi, netrebnicia la loc de frunte.
  Conduce în voie neomenia în lume spre nicăieri și se dorește îndreptarea dar cu jumătăți de măsură.

3462...Viață responsabilă încercată și pe alte lungimi de undă neîncercate

  Ne ținînd cont mereu de legile morale și cele din vechime date nouă de EL. În conviețuirea socială, oriunde în lume, ne îndepărtăm de oamenii ce trebuie să fim. Ferindu-ne să abordăm trăirile și intuitiv, învățîndu-ne mai rar cu ponderarea și calculul. Înainte de toate cele, nu mereu, dar făcîndu-ne un mod de conviețuire și, și.
  Un echilibru în dezechilibru de viață încercată a ne obișnui a fi și mai altfel cu vremea. Nu aflîndu-ne în treabă doar, ci cu viață responsabilă încercată și pe alte lungimi de undă neîncercate. Ca să ne dovedim oameni competenți în variate feluri de trăiri nu numai cele răs-știute. Logica și rațiunea-s limitate-n așa lumesc ordinar, e nevoie și de bun-simț, cumsecădenie.
  Și evident rolul SĂU între noi toți, nu de uitat că ne uită și EL pe noi și ce-am făcut?!

3461.Intuitiv greșim mai puțin, decît cunoaștem cu luare aminte

   Auzi trăsnaie, poate,  că Dumnezeu nu există, e vina LUI că noi nu-L știm bine, și ne luăm și ne-am luat. De-a binele cu tărășeniile ce ne-o tot creat divergențe cu EL, părăsindu-ne în necazuri. Sigur EL o fost o vreme și preocupat pe Pămînt între oameni cu o conlucrarea. Ce n-o dat roadele scontate de SUS, decît o vreme limitată în timp și spațiul acelor vremi.
  De mult apuse, de nu le mai știm bine ce și cum au fost și de ce s-o sfîrșit cum doar bănuim. Și ni se aduc dovezi interpretabile de noi, doar EL știind adevărul, ce sigur e unicul. Și de ne tăgăduit, dar ne știut corect pe Pămînt între oameni încă. Că se tot pregătește o nouă conlucrare între CER și pămînteni, e în derulare și se va afla cîndva.
  Că ne tot grăbim a face legi și dogme, ce-s inferioare celor nescrise. Că și grăbindu-ne intuitiv greșim mai puțin, decît cunoaștem cu luare aminte.

3460...De trecut și împăcat punțile toate care-s în calea vieții

  Nu-i corect, știu, dar vă zic totuși că mi s-o cam acrit de așa treabă fără un liman palpabil. Ci-n deruta unor demersuri la îndemîna mea dar neștiute bine, ci ghicite, aproximate. Și cîte și mai cîte ce-s în aflări ce se-nnoadă oarecum, dar nu am timp de ele mereu. Timpul și timpurile se bat cap în cap și propria viață care-i cam de izbeliște de un timp.
  De am probleme cît vrei și nu vrei, e  greu și fără să știu cam de nimica bine și corect. Cu mi se pare, nu se face casă cu EL și totuși așa-i existența mea de ceva vreme. Și a familiei ce cu foarte mare toleranță și suspiciuni continui conviețuim pe furiș se cam rîde de mine. Asta e nu știu încă cît și de ce îs în stare și cum să fac să fie bine pentru toți.
  Pe lîngă varza, capra și lupu la mine e și EL și eu, de împăcat și de trecut punțile toate cîte-s în calea vieții.