3465..Ne vom tot lovi de nedreptatea nouă însăși făcută

  Sîntem ca vrăjiți într-adevăr de așa neputință de a fi cum trebuie, duși de nas de încercarea dată nouă. Din vechime și nici azi descotorosiți de ea, ci încă tare și mare în nelegiuiri și falsuri. Plătite toate cu vîrf și îndesat în fața SA, părăsiții în derută nedemnă de oamenii ce ne credem și nu dăm dovadă. Închipuirile nasc tot închipuiri care mai de care mai trăsnită, înlăturîndu-ne din calea preconizată nouă.
  Să ne dezvrăjim singuri, că singuri ne-am ponosit înfățișarea dinaintea LUI și între noi. Arătînd ca naiba fără Dumnezeu, ci cu minciuna hîd fardată mereu slăvită de netrebnicii vremurilor. Să ne scuturăm de voalul neputinței în adevărul SĂU aflîndu-ne în întregime cum trebuie. Înfăptuind și vorbind cumsecade aflîndu-ne în sfîrșit în solda SA corect calculată din vechime nouă.
  Și să știți că neputința nu se va da bătură cu una cu două, nesuferita îndeletnicire. Ni se va tot împotrivi, noi înșine o vreme ne vom tot lovi de nedreptatea nouă însăși făcută.