Azi creştinii de pe aici sărbătoresc pe nedrepţii promotori ai creştinătăţii, Împăratul roman constantin şi mama sa elena. Ce nu erau creştini, fiind în credinţa politeistă romană şi aşa murind. Dar au înfăptuit o politică statală de mult preconizată de Imperiul roman, de înlăturarea iudaismului în extindere în Imperiu. Cu ceva asemănător la prima impresie, dar minciunos şi impus cu forţa, la cca. 500 de ani după închipuite fapte în nt, deci după ce se uitaseră. Aceşti împăraţi crezînd în Jupiter, numele dat LUI atunci, dar totuşi sub influienţa greacă, politeişti fiind, îI greşeau LUI.
Apropo de sărbători ce le avem acuma noi primăvara ( paştele şi cîte altele nedrepte LUI). Consider că se impune sărbătoarea Divinităţii de echinocţiu, să fie şi a naturii SALE date nouă în convieţuire. De cînd sîntem pe Pămîntul SĂU, sărbătorindu-L pe EL prin ea, Creatorul a tot ce ştim şi nu ştim. Cu toate cele specifice nouă ( de paşti) şi cu bucuria primăverii ce vine, după aspra iarnă, înoirea naturii, reînvierea la viaţă mai altfel, înfloritoare şi cîte altele. Bucurîndu-ne de a-L şti corect, cum nu L-am ştiut de foarte mult timp. Redescoperindu-L definitiv şi la locul SĂU.
Deci corectitudinea în a-L şti cum ne doreşte îndreptaţi, o dată pentru totdeauna şi mereu continuuu păstrate. Cerinţele SALE nouă, mai ales că ne-am mai civilizat şi cu ceva minte în plus, faţă de timpurile VT. Şi cred că nu vom mai greşi în faţa SA niciodată, ca pînă acuma, de cînd ne ştim pe Pămîntul SĂU. Învăţîndu-ne din nou ce-i corect cum de făcut şi păstrat cu sfinţenie, cum numai noi ştim. Mai ales că-L vom avea pe EL cum E nevoie lîngă noi.
Şi lucru avanajos faţă de mai înainte, cei ce-i va căuta şi afla EL printre noi, aleşii SĂI, nu-I va mai lua cum se obişnuia pînă acuma în lumea asta nedreaptă încă. Ci-I va mai lăsa să ne povăţuiască o perioadă mai îndelungată, deoarece, stricarea lor nu mai are cum se înfăptui, vorbind spiritual şi cum se mai cere, aceeaşi "limbă".
luni, 21 mai 2012
1440.Plimbaţi fiind prin încercări
Credinţa în EL ne crează obligaţii în societate, ştiindu-ne doar noi datori în faţa SA să fim cu bun-simţ şi doar spre binele înfăptuit. Şi cîte altele ce se află din mersul cu EL în comuniune. De nu simplu cu o existenţă normală chiar să nu ne ştie nimenea în afara SA, dar tot moralizaţi şi înfăptuind binele şi utilul şi altora de-i cazul. Pe şestache că EL ne apreciază în mod deosebit confidenţialitatea în bine şi cu EL doar.
Să nu-I greşim că plătim mai dihai ca un oarecare şi nici în faţa oamenilor, că-i la fel. Totuşi multe ce altora nu li se poate ţie da şi a lor tăi. Numai nedrepţii şi necredinţa lor în EL, ci în nt şi bazaconiile nedrepte îi duc la părăsirea SA şi suferinţe şi sfîrşit grabnic, rateu uman. Degeaba existenţă de-i fără EL şi imorali e şi mai nedreaptă-i viaţa lor cu necazuri pe măsură.
Numai nedrepţii şi imoralii lumii, le au cu hazardul. Nimic nu-i întîmplător în lume, totul e programare şi doar puţin ni se permite libertate de acţiune. Care-i esenţială de nu ţinem cont de îndreptare ori din contra ne îndreptăm şi înspre bine şi util cum ne doreşte SUS. Deci nota personală există, plimbaţi fiind prin încercări diverse în calea dată fiecăruia, depinzînd multe şi de noi înşine şi de cei dinainte şi urmaşi.
Trăsnaia din nt, cu iubirea şi dragostea aproapelui, (numai homo de sînt? Sînt multe astfel de fapte printre creştinii lumii), mulţi ne fiind în stare pe ei să se iubească. Că-s bosunflaţi şi timoraţi tot timpul nu încă pe altul şi nici nu-i corect după EL. Ci doar nedrepţii creştini, imorali şi fără credinţă în EL, pretind ce nu pot singuri, nedreptăţi şi minciuni e totul acolo.
Se zice că sîntem singura formă de viaţă de pe Pămînt unde rîca şi invidia înfrînge egoismul firesc.
Să nu ne dorim perfecţiuni, că-s greu de aflat şi de rău augur, între noi oamenii e mai potrivită o imperfecţiune cît mai puţin rea. Cu toate că ne dorim doar imposibilul bine ori răul absolut, ne obţinînd decît palide realizări în foarte înguste domenii dorite.
Să nu ne fie frică cînd sîntem înfruntaţi de nedrepţi şi desnădăjduiţi să ne plîngem de milă, că nu-i bine. Ci dîrji în faţa urii celorlanţi, fiind şi cu EL alăturea şi neînfricaţi, nici nu-şi are loc înduioşarea de propria soartă. Doar lor să le fie frică cînd nu ţin cont de EL în existenţa dată şi încă-i înfruntă pe cei ce-L respectă.
Să nu-I greşim că plătim mai dihai ca un oarecare şi nici în faţa oamenilor, că-i la fel. Totuşi multe ce altora nu li se poate ţie da şi a lor tăi. Numai nedrepţii şi necredinţa lor în EL, ci în nt şi bazaconiile nedrepte îi duc la părăsirea SA şi suferinţe şi sfîrşit grabnic, rateu uman. Degeaba existenţă de-i fără EL şi imorali e şi mai nedreaptă-i viaţa lor cu necazuri pe măsură.
Numai nedrepţii şi imoralii lumii, le au cu hazardul. Nimic nu-i întîmplător în lume, totul e programare şi doar puţin ni se permite libertate de acţiune. Care-i esenţială de nu ţinem cont de îndreptare ori din contra ne îndreptăm şi înspre bine şi util cum ne doreşte SUS. Deci nota personală există, plimbaţi fiind prin încercări diverse în calea dată fiecăruia, depinzînd multe şi de noi înşine şi de cei dinainte şi urmaşi.
Trăsnaia din nt, cu iubirea şi dragostea aproapelui, (numai homo de sînt? Sînt multe astfel de fapte printre creştinii lumii), mulţi ne fiind în stare pe ei să se iubească. Că-s bosunflaţi şi timoraţi tot timpul nu încă pe altul şi nici nu-i corect după EL. Ci doar nedrepţii creştini, imorali şi fără credinţă în EL, pretind ce nu pot singuri, nedreptăţi şi minciuni e totul acolo.
Se zice că sîntem singura formă de viaţă de pe Pămînt unde rîca şi invidia înfrînge egoismul firesc.
Să nu ne dorim perfecţiuni, că-s greu de aflat şi de rău augur, între noi oamenii e mai potrivită o imperfecţiune cît mai puţin rea. Cu toate că ne dorim doar imposibilul bine ori răul absolut, ne obţinînd decît palide realizări în foarte înguste domenii dorite.
Să nu ne fie frică cînd sîntem înfruntaţi de nedrepţi şi desnădăjduiţi să ne plîngem de milă, că nu-i bine. Ci dîrji în faţa urii celorlanţi, fiind şi cu EL alăturea şi neînfricaţi, nici nu-şi are loc înduioşarea de propria soartă. Doar lor să le fie frică cînd nu ţin cont de EL în existenţa dată şi încă-i înfruntă pe cei ce-L respectă.
duminică, 20 mai 2012
1439.Ni-i vindecarea
Nu-i nevoie să ne închinăm LUI, Creatorului, de nu simţim sincer nimic pentru EL, şi nu avem conştiinţa că-I cine E. Ci să ne îndreptăm mai întîi, moralizaţi în societate şi ştiindu-L corect, să ştim că sîntem privilegiaţi în raport cu foarte mulţi. Şi viaţa ni-i alta în bine şi s-o ţinem tot aşa, salvaţi fiind noi şi familia. Mulţi simt o nedreptate ce li se face din necunoaşterea SA corectă în lume şi de religiile ce-i mint cu neruşinare. Chiar şi ateii o duc mai bine de nu-L ştiu, dar îs cu bun-simţ între oameni.
EL ţine foarte tare la cuminţirea noastră-n lume, ce ţie nu-ţi place altuia nu face. Şi doar abordarea SA după şi de-L puteţi afla corect, că de nu, mai bine atei şi-i o existenţă normală, deocamdată. Vrea să fie cunoscut corect în lume, dar nu obligă la asta, doar moralizarea-i pe primul plan acuma. Şi să caute lumea să-L afle faţă-n faţă cu EL singuri că-i cel mai corect, fiecare sincer cum doreşte cu curaj. Oricînd şi oriunde fără timp obligatoriu, EL permanent ne aşteaptă 24 din 24
Nu ne iubim pe noi înşine într-atît, cît de invidioşi şi cu ură faţă de un altul, ni-i existenţa plină.
În privinţa creştinismului în general şi foarte multă lume cu capul pe umeri, are o părere că-i un cretinism de paradă. Îşi dau seama de minciuna foarte exagerat propagată a necuratului mort vechi isus. Numai puţini gură cască se mai încumetă să ştie aşa năzbîtie hîdă, ce-L doseşte pe CEL adevărat din CER. Impunînd un violator roman pe post de zeu, tatăl corect a lui isus în cer-ul cui, că-s toţi morţi necuraţi de mult tare.
Căile spre EL Adevăratul sînt nenumărate, dar egal valabile, doar să fim întîi consacraţi cu bun-simţ în societatea umană. Bineînţeles cine-L ştie, aflîndu-L prin cine ştie ce împrejurare rară şi deosebită cu folos deosebit lui şi familiei sale ori mai altfel, îs de ştiut de se doreşte. Făcîndu-I propagandă LUI corectă de se vrea, că destul minciuna ne-o tulburat şi stricat existenţa de foarte mult timp. Şi nu se lasă nici acuma hîzenia.
Ni se pun în faţă obstacole în existenţă numeroase cînd pavăza SA ne părăseşte, că nu sîntem moralizaţi şi credem în morţii din nt. Nu ne ajută în suferinţe toate lucrurile din lume, îs aiurea tratamentele toate. Ci doar de ne îndreptăm cum vrea EL şi cît mai repede şi complet, ni-i vindecarea.
EL ţine foarte tare la cuminţirea noastră-n lume, ce ţie nu-ţi place altuia nu face. Şi doar abordarea SA după şi de-L puteţi afla corect, că de nu, mai bine atei şi-i o existenţă normală, deocamdată. Vrea să fie cunoscut corect în lume, dar nu obligă la asta, doar moralizarea-i pe primul plan acuma. Şi să caute lumea să-L afle faţă-n faţă cu EL singuri că-i cel mai corect, fiecare sincer cum doreşte cu curaj. Oricînd şi oriunde fără timp obligatoriu, EL permanent ne aşteaptă 24 din 24
Nu ne iubim pe noi înşine într-atît, cît de invidioşi şi cu ură faţă de un altul, ni-i existenţa plină.
În privinţa creştinismului în general şi foarte multă lume cu capul pe umeri, are o părere că-i un cretinism de paradă. Îşi dau seama de minciuna foarte exagerat propagată a necuratului mort vechi isus. Numai puţini gură cască se mai încumetă să ştie aşa năzbîtie hîdă, ce-L doseşte pe CEL adevărat din CER. Impunînd un violator roman pe post de zeu, tatăl corect a lui isus în cer-ul cui, că-s toţi morţi necuraţi de mult tare.
Căile spre EL Adevăratul sînt nenumărate, dar egal valabile, doar să fim întîi consacraţi cu bun-simţ în societatea umană. Bineînţeles cine-L ştie, aflîndu-L prin cine ştie ce împrejurare rară şi deosebită cu folos deosebit lui şi familiei sale ori mai altfel, îs de ştiut de se doreşte. Făcîndu-I propagandă LUI corectă de se vrea, că destul minciuna ne-o tulburat şi stricat existenţa de foarte mult timp. Şi nu se lasă nici acuma hîzenia.
Ni se pun în faţă obstacole în existenţă numeroase cînd pavăza SA ne părăseşte, că nu sîntem moralizaţi şi credem în morţii din nt. Nu ne ajută în suferinţe toate lucrurile din lume, îs aiurea tratamentele toate. Ci doar de ne îndreptăm cum vrea EL şi cît mai repede şi complet, ni-i vindecarea.
1438.Ok.
Tinerii cînd sînt în situaţii limită cu bătrînii la un loc, o duc cu moralul mai bine. Şi nici nu-s pretenţioşi şi duşmănoşi, nemulţumiţi pe toată lumea, îs împăcaţi mai uşor cu situaţia nedreptă. Şi-s şi cooperanţi mai uşor la greu, necunoscînd încă viaţa nu o apreciază zgîrciţi s-o piardă. Nu ţin aşa mult la ea, ca cei mai maturi şi mai trecuţi prin ea. Se zice de nedrepţi, să mori înainte de a te fi înrăi şi urîţit, în loc să se prefere îndreptarea adevărată, ştiinţa corectitudinii vieţii.
Greul e uneori nu cînd dai piept cu greutăţile vieţii, care oarecum le aştepţi, ci cînd te confrunţi cu cenuşiul firescului cotidian. Ce te erodează încet înspre lumescul nefiresc şi nedrept ţie. Să te înveţi a răbda şi a nu te implica în rele şi urîte înfăptuiri, nepăsarea în faţa răului şi nedreptăţii. Să ne înfrînăm cît putem gura, că-i cel mai greu lucru, mai ales cînd nu ai nimic de zis .
Să nu considerăm că deţinem adevărul, doar noi şi că ne ajungem nouă, neavînd trebuinţă şi de ceilalţi în societate. Şi nu numai de oameni ci şi în faţa SA, nu ne plecăm de îngînfaţi şi-o încurcăm cînd ni-i lumea mai dragă. Să ne preocupe doar prezentul şi să nu-i repetăm a trecutului greşeli, de viitor se ocupă doar EL de-L ştim îndreptaţi.
Să nu-I greşim, considerîndu-L neimplicat în creaţia SA, ori şi mai rău ne ştiindu-L defel şi imorali, că-i groasă rău şi viaţa-i eşec. Părăsirea-i iminentă şi suferinţele ne pot oricînd umbri existenţa şi a familiei, ratîndu-ne viaţa. EL ni-i pavăza vieţii noastre în desfăşurare, un timp de rodaj şi experimentare, ulterior încep atenţionările. Şi chiar tragerile de mînecă, că-I sîntem datori Creatorului nostru pe Pămîntul SĂU, să ne îndreptăm cu bun-simţ în societate. Şi de se poate şi atei, cînd nu-i chip să-L aflăm, iar de-L ştim corect, e ok.
Apropiaţilor în primul rînd şi nu numai lor, să nu le impunem chiar şi binele şi utilul cu sila ci să-i lămurim de e cazul. De nu-i bine ca fiecare să-şi dea seama singur în tihnă de ce-i foloseşte şi-i moraliceşte-n existenţă înspre bine.
Greul e uneori nu cînd dai piept cu greutăţile vieţii, care oarecum le aştepţi, ci cînd te confrunţi cu cenuşiul firescului cotidian. Ce te erodează încet înspre lumescul nefiresc şi nedrept ţie. Să te înveţi a răbda şi a nu te implica în rele şi urîte înfăptuiri, nepăsarea în faţa răului şi nedreptăţii. Să ne înfrînăm cît putem gura, că-i cel mai greu lucru, mai ales cînd nu ai nimic de zis .
Să nu considerăm că deţinem adevărul, doar noi şi că ne ajungem nouă, neavînd trebuinţă şi de ceilalţi în societate. Şi nu numai de oameni ci şi în faţa SA, nu ne plecăm de îngînfaţi şi-o încurcăm cînd ni-i lumea mai dragă. Să ne preocupe doar prezentul şi să nu-i repetăm a trecutului greşeli, de viitor se ocupă doar EL de-L ştim îndreptaţi.
Să nu-I greşim, considerîndu-L neimplicat în creaţia SA, ori şi mai rău ne ştiindu-L defel şi imorali, că-i groasă rău şi viaţa-i eşec. Părăsirea-i iminentă şi suferinţele ne pot oricînd umbri existenţa şi a familiei, ratîndu-ne viaţa. EL ni-i pavăza vieţii noastre în desfăşurare, un timp de rodaj şi experimentare, ulterior încep atenţionările. Şi chiar tragerile de mînecă, că-I sîntem datori Creatorului nostru pe Pămîntul SĂU, să ne îndreptăm cu bun-simţ în societate. Şi de se poate şi atei, cînd nu-i chip să-L aflăm, iar de-L ştim corect, e ok.
Apropiaţilor în primul rînd şi nu numai lor, să nu le impunem chiar şi binele şi utilul cu sila ci să-i lămurim de e cazul. De nu-i bine ca fiecare să-şi dea seama singur în tihnă de ce-i foloseşte şi-i moraliceşte-n existenţă înspre bine.
1437.În timp multe se dizolvă
Cînd facem binele ne înzestrăm cu ceva de SUS, primit, ce răi şi nedrepţii în general nu ştiu cum e. Şi azi aşa mîine tot aşa, şi-n timp ne îndreptăm iar ceilalţi de căruţă rămaşi. Irosesc mîndreţe de existenţă şi ratînd viaţa mor, degeaba, încercarea SA pe ei. Dar cu mulţi viaţa-i salvată, chiar în limite nemulţumitoare pentru EL şi Lumea LUI, că nu-s ştiuţi bine ci doar moralizaţi îs respectivii.
Nu ne lasă să trecem pragul unei cunoaşteri ce ni-i programată, decît îndreptaţi cum vrea EL, transmiţîndu-ne aceasta. E foarte riguros şi corect, de L-am pricepe ar fi bine, dar nu-L ştim şi ne scapă timpul prielnic încă printre degete. Nu intră timpul în sac, dar era mai bine şi pentru mulţi ce se duc şi n-or mai avea ocazia asta. Că odată izbînda luată, altă eră se va întrezări, şi-n timp mai altfel trăite multe se vor schimba, nici gîndite.
EL îşi iroseşte căi de căutare a nostră, doar îL vom urma cum doreşte şi-n final dezamăgit. O ia din nou cu speranţe în noi de întoarcere, nedrepţii SĂI, din calea greşită aleasă ce nu ne trebuie. E o muncă migăloasă pentru EL şi noi aşa uşor I-o irosim, minuni multiple în timp ne cată calea, ce n-o mai ştim. Aiureli ni-s pornirile greşite, interpretăm răul în bine, şi-o sfeclim în faţa SA, mai ales neştiinţa SA şi imoralitatea.
Ni se potriveşte o figură legendară din VT, care la un moment de grea cumpănă pentru relaţiile LUI cu poporul SĂU. Ezdra ce a reuşit să-L mulţumească, supărînd multă populaţie din Istreaelul acelor vremi şi rezolvînd acea perioadă grea. Reîntoarcerea în matca mult dorită şi nu pentru mult timp agonisită, fiindcă nedreptatea I s-o împotrivit iar. Şi definitiv pînă mai ieri, nici acuma nu-i liniştea şi pacea mult dorită că nu-i un nou Ezdra şi azi acolo.
Nu-L înţelegem uşor pe Dumnezeu, ni-i peste mînă, altfel doreşte multe şi de-ale noastre să le împărţim în înţelegere cu EL. Şi fiind încă imorali şi înstrăinaţi de EL şi fără respectul cuvenit, nu ni-i dat să ne împăcăm. Vom trăi şi vom vedea, în timp multe se dizolvă şi dispar ca necazuri şi neînţelegeri şi cine ştie ce ne va oferi timpul, doar EL ştie. Şi noi ulterior de vom merita.
Nu ne lasă să trecem pragul unei cunoaşteri ce ni-i programată, decît îndreptaţi cum vrea EL, transmiţîndu-ne aceasta. E foarte riguros şi corect, de L-am pricepe ar fi bine, dar nu-L ştim şi ne scapă timpul prielnic încă printre degete. Nu intră timpul în sac, dar era mai bine şi pentru mulţi ce se duc şi n-or mai avea ocazia asta. Că odată izbînda luată, altă eră se va întrezări, şi-n timp mai altfel trăite multe se vor schimba, nici gîndite.
EL îşi iroseşte căi de căutare a nostră, doar îL vom urma cum doreşte şi-n final dezamăgit. O ia din nou cu speranţe în noi de întoarcere, nedrepţii SĂI, din calea greşită aleasă ce nu ne trebuie. E o muncă migăloasă pentru EL şi noi aşa uşor I-o irosim, minuni multiple în timp ne cată calea, ce n-o mai ştim. Aiureli ni-s pornirile greşite, interpretăm răul în bine, şi-o sfeclim în faţa SA, mai ales neştiinţa SA şi imoralitatea.
Ni se potriveşte o figură legendară din VT, care la un moment de grea cumpănă pentru relaţiile LUI cu poporul SĂU. Ezdra ce a reuşit să-L mulţumească, supărînd multă populaţie din Istreaelul acelor vremi şi rezolvînd acea perioadă grea. Reîntoarcerea în matca mult dorită şi nu pentru mult timp agonisită, fiindcă nedreptatea I s-o împotrivit iar. Şi definitiv pînă mai ieri, nici acuma nu-i liniştea şi pacea mult dorită că nu-i un nou Ezdra şi azi acolo.
Nu-L înţelegem uşor pe Dumnezeu, ni-i peste mînă, altfel doreşte multe şi de-ale noastre să le împărţim în înţelegere cu EL. Şi fiind încă imorali şi înstrăinaţi de EL şi fără respectul cuvenit, nu ni-i dat să ne împăcăm. Vom trăi şi vom vedea, în timp multe se dizolvă şi dispar ca necazuri şi neînţelegeri şi cine ştie ce ne va oferi timpul, doar EL ştie. Şi noi ulterior de vom merita.
1436.S-o întîmplat ceva?!
Corect, EL face să răsară soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, şi să cadă ploaia şi peste nedrepţi şi peste cumsecade. Pe toţi ne creditează, sîntem ai LUI, creaţia SA în devenire, acuma mai şchiopătăm unii mai tare, la unii nu se observă defectul. EL crede că ne vom putea îndrepta cît mai mulţi şi ne vom încadra în proiectul SĂU, dat nouă şi încă nu-l ştim. Ni se dă cu pipeta informaţii pentru un timp şi după cum le dezvoltăm, ne mai dă un şprunct (vînt) din nou pentru un timp în devenire. Şi tot aşa pînă ne vom afla menirea.
Nu ştim nimic, E atît de ascuns şi de nedreptatea ce ne-o lăsat să ne cuprindă, mai pe toţi, încît nu ştim cum e cu noi. Nu ştim cum E cu EL şi altele pe alăturea şi foarte importante nouă, că sîntem aşa de curioşi şi nărăviţi în multe. De-i greu să ne intre careva în voie, de asta EL ne evită, ne mai caută cîte unul mai cuminte LUI şi ne trasmite cîte ceva necesar. Dar noi vrem să se discute pe şleau cu capete mai luminate şi EL nu vrea, o dilemă grea nouă şi LUI
De aicea atîtea interpretări prosteşti din partea noastră. EL are pîinea şi cuţitul, noi hîzenia împopoţănată mîndră şi de dăm în gropi, că EL nu ne lasă prea multe să ştim. Legaţi la ochi de EL, dar încăpăţinaţi şi EL la fel în problema cu noi, de un timp în aşteptare. Poate ne vine cumva o minte la cap, mai abordabilă pentru EL şi Lumea LUI.
Să fim mai răbdători, de se poate îndelungi răbdători, cum e EL cu noi. Dar nu ne potrivim, în primul rînd la EL timpul şi-L face cum vrea, se poate şi întoarce, în aşa măsură-I Divinitate. Şi-n mod normal noi pentru EL şi Lumea LUI, sîntem nişte efemeride. La noi cca.150 de ani, e ca la EL cca. o zi şi asta în foarte largi delimitări spaţio-temporale, după cheful SĂU, de muncă ori ba.
Ne-o lăsat să vadă ce-i de capul nostru, şi-o fost, că acuma-I în impas oarecum, o va rezolva sînt sigur. Trebuim să progresăm cum ni-i calea dată şi ne-am împotmolit. Baza, credinţa, ni-i anapoda răzghită rău şi-a LUI, n-o ştim şi nici îndreptaţi nu sîntem. Ca să îndeplinim minimum de primire pe mai departe, cum ni se cere de SUS. Ar fi putut să ne radă, părăsindu-ne, de pe Pămîntul SĂU, dar nu s-o mai putut. S-o întîmplat ceva?!
Nu ştim nimic, E atît de ascuns şi de nedreptatea ce ne-o lăsat să ne cuprindă, mai pe toţi, încît nu ştim cum e cu noi. Nu ştim cum E cu EL şi altele pe alăturea şi foarte importante nouă, că sîntem aşa de curioşi şi nărăviţi în multe. De-i greu să ne intre careva în voie, de asta EL ne evită, ne mai caută cîte unul mai cuminte LUI şi ne trasmite cîte ceva necesar. Dar noi vrem să se discute pe şleau cu capete mai luminate şi EL nu vrea, o dilemă grea nouă şi LUI
De aicea atîtea interpretări prosteşti din partea noastră. EL are pîinea şi cuţitul, noi hîzenia împopoţănată mîndră şi de dăm în gropi, că EL nu ne lasă prea multe să ştim. Legaţi la ochi de EL, dar încăpăţinaţi şi EL la fel în problema cu noi, de un timp în aşteptare. Poate ne vine cumva o minte la cap, mai abordabilă pentru EL şi Lumea LUI.
Să fim mai răbdători, de se poate îndelungi răbdători, cum e EL cu noi. Dar nu ne potrivim, în primul rînd la EL timpul şi-L face cum vrea, se poate şi întoarce, în aşa măsură-I Divinitate. Şi-n mod normal noi pentru EL şi Lumea LUI, sîntem nişte efemeride. La noi cca.150 de ani, e ca la EL cca. o zi şi asta în foarte largi delimitări spaţio-temporale, după cheful SĂU, de muncă ori ba.
Ne-o lăsat să vadă ce-i de capul nostru, şi-o fost, că acuma-I în impas oarecum, o va rezolva sînt sigur. Trebuim să progresăm cum ni-i calea dată şi ne-am împotmolit. Baza, credinţa, ni-i anapoda răzghită rău şi-a LUI, n-o ştim şi nici îndreptaţi nu sîntem. Ca să îndeplinim minimum de primire pe mai departe, cum ni se cere de SUS. Ar fi putut să ne radă, părăsindu-ne, de pe Pămîntul SĂU, dar nu s-o mai putut. S-o întîmplat ceva?!
1435.Gură cască ce sîntem
EL nu se ţine de coasta noastră de cînd existăm ci ne-o lăsat destulă libertate de acţiune în a ne învăţa să ne descurcăm singuri. Prin lumea Pămîntului LUI, şi-n cazul aflării SALE ni s-o prezentat, de cîte ori o crezut de cuviinţă. Deci nu sîntem uitaţi de EL ci încercaţi în examenul existenţei şi apreciaţi cum se cuvine cu obiectivitate. De altfel noi nici nu putem a ne corija la timp şi se impun atenţionări şi alte demersuri de îndreptare.
Cred că s-o îndepărtat prea mult, lăsîndu-ne din mînă şi chiar acuma-i bai mare de a-L recunoaşte cum trebuie. Nu ştiu poate greşesc, Doamne în această apreciere. Nu-L ştim nu încă să-L respectăm ori credinţă în EL doar. Ne mai lipseşte şi bunul-simţ, uitat de mult în nedreptatea ce-o afişăm cu ostentaţie mereu. Conştiinţa ne salvează, nu chiar cu totul, mai se putea şi mai bine. Dar decît de loc, e bine şi din conştiinţă să ne îndreptăm şi să-L căutăm a afla corect.
Ca şi de la revoluţia franceză (1789), nedrepţii au trunchiat esenţa ce nu le convenea. Deviza aceea ce-o deschis aflarea dreaptă, o fost foarte crudă pînă s-o vindecat societatea : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte. Nedrepţii de oriunde nu doresc adevărul SĂU, morala şi binele celorlanţi ci mîrşăvia, şmecheria, răutatea şi ura neîmpăcată. Dar orice pornire are şi reacţia, mai ales cele nedrepte şi imorale-s primele ce se sfîrşesc.
La 26.08.1789, declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. Primul punct, asigurarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului : libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune.
I-au ascuns şi adevărul SĂU, făcîndu-şi religii nedrepte LUI şi nouă, după chipul şi asemănarea lor, necurate. Şi cînd EL îşi face timp doar să ne atenţioneze că-I greşim, I se întoarce spatele de netrebnicii ordinari înrăiţi.
De asta nici pînă acuma nu-L ştim în lume. Şi orătăniile nedrepte se închină lor înşile, că dumnezeul lor nu-i. De asta îşi arogă titluri prosteşti, ce vă duc de nas, gură cască ce sîntem.
Cred că s-o îndepărtat prea mult, lăsîndu-ne din mînă şi chiar acuma-i bai mare de a-L recunoaşte cum trebuie. Nu ştiu poate greşesc, Doamne în această apreciere. Nu-L ştim nu încă să-L respectăm ori credinţă în EL doar. Ne mai lipseşte şi bunul-simţ, uitat de mult în nedreptatea ce-o afişăm cu ostentaţie mereu. Conştiinţa ne salvează, nu chiar cu totul, mai se putea şi mai bine. Dar decît de loc, e bine şi din conştiinţă să ne îndreptăm şi să-L căutăm a afla corect.
Ca şi de la revoluţia franceză (1789), nedrepţii au trunchiat esenţa ce nu le convenea. Deviza aceea ce-o deschis aflarea dreaptă, o fost foarte crudă pînă s-o vindecat societatea : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte. Nedrepţii de oriunde nu doresc adevărul SĂU, morala şi binele celorlanţi ci mîrşăvia, şmecheria, răutatea şi ura neîmpăcată. Dar orice pornire are şi reacţia, mai ales cele nedrepte şi imorale-s primele ce se sfîrşesc.
La 26.08.1789, declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. Primul punct, asigurarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului : libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune.
I-au ascuns şi adevărul SĂU, făcîndu-şi religii nedrepte LUI şi nouă, după chipul şi asemănarea lor, necurate. Şi cînd EL îşi face timp doar să ne atenţioneze că-I greşim, I se întoarce spatele de netrebnicii ordinari înrăiţi.
De asta nici pînă acuma nu-L ştim în lume. Şi orătăniile nedrepte se închină lor înşile, că dumnezeul lor nu-i. De asta îşi arogă titluri prosteşti, ce vă duc de nas, gură cască ce sîntem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)