4299..Datorate.

  Pe stema Moldovei era reprezentat nu un cap de zimbru, ci de bour acreditat strămoșul cornutelor mari de azi, ce-o dispărut cam de mult. Că-n amintirea lui au mai dăinuit liberi o vreme și zimbrii și pe aici, dispărînd și ei cam cu două secole în urmă. În amestecul nelegiuit al omului fără nici o noimă, văzînd că-i o raritate trebuia ocrotit, nici azi nu-i cum trebuie.
  Această îndeletnicire și pe la noi, neîndemînatici la bine ci doar la rele și urîte cam cu toate cîte ne învrednicim. Nu ținem cont că-i mai acătării limitarea numărului de erbivore mari, în sînul naturii prin lupii și urșii dați a fi acolo. În mod natural, că omului îi sînt permise doar pentru neapărată hrană, nu de dragul neputințelor de tot felul între noi, în natură.
  Și mai ales în fața SA, demonstrîndu-ne nepriceperea de a fi oamenii ce trebuie să fim în trup și celelalte întru Divinitate datorate.

4298..În înțelegere

  Te afli captiv tu și ai tăi în a afla ce trebuie și nu reușești, te constrînge în cele mai diferite moduri, doar te vei dezmetici. E tare greu din ce în ce mai dificilă-i calea înspre un ceva ce nu-l întrezărești mai defel, degeaba-i cerința veche. Nu-i vremea ei ci altele-s pe planul de SUS, încă-i devreme de aflări deslușite, zbatere și căutări în rezolvarea cea cîștigătoare.
  Nu-i dăm de capăt și totuși se încrede, oare pînă cînd? Răbdare nu-i cu carul ci atîta cît o fost dintotdeauna, poate greșesc, e de perseverat și EL ne ajută și noi. Să nu-L dezamăgim. Chiar de ne atenționează destul de drastic, dar în normalitatea vieții duse pînă acum, ne dă posibilitatea reabilitării. Îndreptării pe calea căutată și încă ne bătătorită îndeajuns, că-i greu și EL ne ține la distanță, e de continuat.
  Că asta se dorește, vom afla demersul SĂU cum îl vom urma în continuare în înțelegere și fără de greșeală de se va putea.

4297..Necunoașteri.

  Cît am fi de încrezuți într-o oarecare relație cu EL și EL cu noi, poate mai tîrziu o fi mai bună, dar acuma-i dificilă încă. Și necorespunzătoare, îi tare greu de dat de capăt, însingurați de capul nostru ăsta ne educat corect într-ale spiritualității. Îi zicem, dar cine știe cum e de fapt și de drept pe înțelesul fiecăruia cînd va fi la o adică și ne vom dumiri cu adevărat atunci doar.
  Fără încrederea cît de cît aflată într-o intreprindere așa de străină de noi toți, ori poate mă înșel cumva, ce ziceți? Poate așa din afară-i mai ușor dar cînd ești implicat e greu să te socotești pe muchie de cuțit și nu numai tu, ori greșesc? Deocamdată e de unul singur încă o vreme, de s-ar termina o dată și pace, dar nu-i așa ci-n termeni necunoscuți și tare ascunși de diverse.
  Intreprinderi ale unora și altora în timp și spațiu, mă gîndesc că nici CER-ul nu-i doritor de așa necunoașteri și de asta e așa.

4296..O vom edifica.

  Astfel ușurați de așa năzbîtii, ce unele sau împlinit în nerozia noastră fără de sfîrșit, ducînd la existențe de paiață ale unor. Înfăptuiri din nt, nu numai așa zise bune, chipurile, dar și negative cît încape în smintite năzăriri de diavoli, necurați și alte arătări văzute și nevăzute. Tolerate de EL și Lumea LUI în virtutea cîntecului, nostru de pe urmă, în struna nestrunite-i vieți fără Dumnezeu.
  Și aflîndu-ne adevărata menire cu EL și noi o alcătuire de viitor cumsecade, încă ne închipuit pe de-a-ntregul decît în CER înfiripat. Că-s multiple portițe de deveniri curate și corecte, demne de oamenii ce vom fi de la o vreme ce-i în perspectivă. De ne conceput acuma așa ad-hoc, ci-n timp și spațiu alocat schimbării desăvîrșite în cunoașterea necesară aflării căi noi cu noi în înnoire.
  De cînd va fi să fie doar EL și atîta știind clipa și felul luării noastre pe ne pregătite cu toții gură-cască la schimbarea ce-o vom edifica.

4295..Gogonate.

  De la Origene ni se explică că jucăm roluri date-n lumea oamenilor dintotdeauna cu buni și răi și ceilalți de tot felul, în final. Adeverindu-se o existență infinită cu luarea doar a LUI în serios, o Imensitate Divină de ne cuprins ce-I vom închina în continuare de cînd va fi să fie, viața noastră. În perspectivele cunoașterilor, desăvîrșirilor ce vor urma, astfel ni se va curma necuviința asta ce o tot urmăm.
  Și-nvățați cum trebuie va lua sfîrșit buimăceala fără EL CEL Adevărat și vom uita de nt și celelate nerozii ce au umplut văzduhul. Nevăzut și văzut de mincinoase închipuiri doar, saturînd răbdarea SA și de la o vreme hotărît lucru nu va mai fi nedreptatea. Din fața SA, și dintre noi necredința dispărînd, apărînd adevărata recunoștință, credință în Unicul și Indivizibilul Dumnezeu.
  Fără alte nesăbuințe de fii, mame și cîți parasfinți și apostoli ai minciunilor gogonate.

4294..Nu știu cum?!

  Vehicule de mic litraj de agrement și marfă într-o încurcătură de ne descris, agresivitate și nedreptate. Cît și intervenții mecanice și de neseriozitate între oameni și vii și unii mai puțin se pare în vis tare aiurit și urmări ioc de ai. E ceva fără cap și coadă oarecum din amintiri străvezii trăite între unii oameni ce se perindă și ei personaje ale încurcăturii date spre învățătură, dar de ne înțeles.
  Se vede treaba că nu-i momentul și meritul aferent vremii ce-o străbat nu prea acătării încă în debandadă ca și acea închipuire doar. Că ceva cu urmări demne nu întrevăd deocamdată, cine știe poate în continuare cînd va fi să fie și eu pe mai bună punere la punct și cîte altele cu adevărat corecte. Nici prea aproape de Ideal nu-i prea bine, am ceva de reproșat în virtutea trăirilor trecute, mai e de învățat.
  Demersul în sine e încurajator oarecum, dar e și priceperea la îndemînă de făurit cumva, nu știu cum?!

4293..VREME.

  Nu o dorit la trecerea din viață să fie vreodată sanctificat de biserica creștină, ieromonahul părintele Arsenie-Zian Boca. Simțea că nu-i în stare bună creștinătatea în fața SA, ci-i o minciună oarecum zicînd totuși că-i mai acătării VT decît nt și totuși nu-i urmat nici azi. Ci să încerce îndreptarea dorită de Preaînaltul, nu-i curaj și schimbarea bună în așa lumesc deșănțat și fără Dumnezeu.
  Multe-s de zis în legătură cu Zian-Arsenie Boca (ZAB), cu toate că-i în formare ca om religios, cleric-monah înspre Dumnezeu doar. Nu-I bagă de seamă venirea pe atunci a LUI Însuși Dumnezeu pe la noi în discuție de îndrumare prin Petrache Lupu și Maria Petre, a omenirii, oare de ce?! Nu-I eram pregătiți și vremea nu destul de coaptă, dar vine cu pași siguri, încet, încet și vom fi demni.
  În fața SA ca și ZAB oarecum nepregătit și noi încă tot așa, dar ne va înștiința de asta la VREME.