3659...Nu numai naivul copil

  Ne resemnăm și nu-i corect, dar asta e politica zilei, concurența ce ne domină viața. Nu binele și dreptatea și-n  spiritualitate-i concurență, nici vorbă de EL și aflarea Adevărului. Ce ne domină existența, doar minciuna și nelegiuirea în cazul SĂU, îs pe val. Și EL consimte așa neisprăviri în felul SĂU, părăsindu-ne pe cei atinși. Atingîndu-ne la mir, cîte necazuri și e vai de steaua noastră în neștire că nu vrem.
  Să ne schimbăm, că informația corectă se află de vrei cu adevărat s-o afli. O încerci pe propria piele și sînt destui corecți dintre apropiați sinceri. Ce vă îndrumă de doriți a fi oameni cum trebuie în primul rînd în fața SA. Comportîndu-ne și-ntre oameni cum ni se tot cere de SUS. Cu adevărat oameni demni și cumsecade, fermi în dreptate și bine.
  Deci regele gol îl poate reclama fiecare, și să ne dezmeticim cu adevărat, nu numai naivul copil.

3658...Și între noi la fel de nepricepuți

  Se contează și pe un parcurs corespunzător și fără demersurile CER-ului simțite. Deci și singuri să ne vedem de calea aflată cum trebuie, pînă la noi îndrumări. Văzîndu-ne de înfăptuiri bune, utile, chiar frumoase între oameni cumsecade. De EL nici nu mai zic, e de la sine înțeles că-L urmăm și ne căutăm îmbunătățirea. Primind continuu și informațiile simțite mereu cum trebuie, conlucrarea neîncetînd.
  E de la persoană la persoană, specifice trăirile și viața urmîndu-și calea dată. Respectînd legislația SA, dată nouă și din vechime, remodelată zilelor noastre. Numai în CER e o atmosferă benefică credinței în EL mereu întreținută, jos mai sînt pauze. De încercări și cîte alte aflări în curs de pricepere să-I fim cum ne tot dorește a ajunge.
  Oameni cum ni se cere și încă nu-i chip în așa nepregătită lume de o conlucrare cu EL. Și între noi la fel de nepricepuți, confruntați cu nedreptatea, imoralitatea și fără binele în față mereu.

3657.Nu-i vremea și nici noi cum trebuie

  Deci nu ne merge mereu cu rugăciunea SUS, ci numai la un început de cunoaștere a obligațiilor. Ce ne revin nouă oarecum doar o vreme înspre aflarea trebuincioasă. Dumirindu-ne în timp și spațiu de ceea ce se cade în raporturile cu CER-ul. Mi se atrage atenția că nu-i așa, rugăciunea și încă temeiurile străine de EL. Îs păstrate prin lumea asta nedreaptă LUI și nouă, încă o vreme.
  Cum va fi în continuare, de cînd va dori EL, vom afla atunci și ne vom forma. Aliniindu-ne cum ni se va transmite, fără tăgadă cred, dar vom afla atunci ce și cum. Pănă atunci îs valabile nevoințele celor porniți pe calea desăvîrșirii corecte. Cum e în dreptul fiecăruia datul aflat în vreme, comportîndu-ne cum aflăm. Și ne învoim a fi cumsecade între oameni și de EL ținînd cont cum știm.
  Încă-i vreme și aflări de trebuință în curs de definitivare, nu-i vremea și nici noi cum trebuie.

3656...Și de și reușim, e deosebită aflarea

  Da, primim unii de la o vreme un fel de promovare între ceilalți mai acătării. Dar cu altele pe cap în aflare, ceea ce restul habar nu au și-i de muncă. Să nu irosim  încrederea dată, a o ține activă, dovedindu-ne și nouă și LUI. Că nu s-o înșelat atunci cînd ne-o învestit cu o atenție mărită în vederea a cine știe ce. În aflare de merităm și cît ne permitem, totuși oameni fiind, deci limitați de cîte și mai cîte.
  Neputințe și nătînge obișnuințe ce nu ne prea lasă loc de ceea ce se vrea și vrem. Dar nu în destulă măsură, ci ne trebuie și năzuință de a fi mai buni și cum trebuie. Cu un oarecare efort, bineînțeles nu mereu consimțit cu adevărat, uneori și siliți. Și nu prea ne merge, decît în ultimă instanță cu miloaga să umblăm, ci-i de pus osul la muncă.
  Că nu ne pricepem, în timp ne dăm pe o oarecare brazdă și de și reușim, e deosebită aflarea. Mulțumim.

3655...Aflarea bună, corectă, bucuria de viață în colaborare cu CER-ul în cunoaștere

  Ne căutăm singuri de grijă, e și normal, cît mai bine să ne fie nouă și familiei noastre. Tot normal ar fi că sîntem oameni, toți la fel, sigur dați de EL pe Pămînt. Nu toți și reușim, știți de ce? Că nu toți avem aceeași cale parcursă oarecum cum ne dorește EL. O cale care de ar fi cum trebuie, în cunoștință de EL, respectat și crezut ca Singurul Dumnezeu.
  De asemenea se cuvine de menționat dărîmătoarea comportare neomenească între noi oamenii. De care dăm dovadă și-L silim a ne părăsi și astfel intrăm sub zodia hazardului. Cu toate că nu-i întîmplarea pe Pămînt, ci și nevoile ne sînt plănuite undeva. Să ne fie cu un anumit efect de băgare la cap și să ne îndreptăm și-n ultimul ceas.
  Că nu-i chiar mare bai, dar să reușim că tot salvați vom fi și întregi și întreagă ne va fi menirea. Aflarea bună, corectă, bucuria de viață în colaborare cu CER-ul în cunoaștere.