3479.Însoțită oarecum măcar îndreptarea de aflarea LUI corectă

  Nedreptatea-n lume s-o exprimat o vreme, pentru neobrăzații toți. Că mai bine moarte, de nu-i libertate, egalitate și fraternitate, la revoluția franceză. Dar de EL și de morală nici vorbă, ca și acuma-n neștire, ci-n necurățenie, chiar de părăsiți o tot tragem. Și nici nu ne pasă, ori foarte, foarte puțin, de nu contează îndreptări răzlețe prin lume.
  Ci doar în jurul lor, cît pot cuprinde în timp și spațiu, cît li-i dat, că nu sîntem chiar de izbeliște. Nici cei ce-I cătăm calea, ci-n meniri poate-n timp aflate și urmate cu folos jos și SUS. De ceilalți doar cît li se dă voie a înțelege, chiar de ne nemulțumește o vreme. Îs multe chestii ce nici nu le pot exprima corect încă, poate în timp de voi afla ce și cum e tema măcar.
  Că-n nedreptatea lumii se caută darea-n vileag a șmecheriei molipsitoare de oriunde. E fără noimă, de nu-i însoțită oarecum măcar îndreptarea de aflarea SA corectă.

3478.Nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie

   Așa de total implicați în bine ni se tot cere să fim pe Pămînt între oameni și mai ales în  FAȚA SA. Că mai bine moartea, decît nedreptatea, fărădelegea, lașitatea, răutatea și urîțenia. Nici fără libertate și celelalte ale binelui între noi toți și mai ales fără înspre EL, nu putem fi oameni cu adevărat. Ceea ce trebuie mereu să dorim a fi, că nu ne iese totdeauna, să nu ne lăsăm, ci așa îndărătnici ai binelui să existăm.
  Înspre binele nostru cu EL în gînd, contribuind la înfăptuiri demne, adevărate, bune. Știindu-L cît mai bine ni se permite de SUS și asta aflăm în timp, supunîndu-ne necondiționat. Chiar de poate nu ne convine, asta e, oameni sîntem nu altceva, deocandată. Și aici pe Pămîntul SĂU și al nostru dat să ne învățăm oameni, chiar de nu sîntem toți convinși și tot încercăm a ne refugia în alte trăiri răzlețe.
  Încercări la care sîntem mereu supuși a-I fi nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie.

3477..Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi cum trebuie

  Timpul zeu sinistru, impasibil, ne implicat în mai nimica, ci doar în măsurarea egală a vremii. Și vremurilor de orice fel, nu-l privește ce și cum sîntem și ce urmează. Ci-și vede de calea lui continuă înspre viitor, depinzînd totuși de EL, cînd ne conferă, cu larghețe înlesniri. Simțim că vremea-i lungă să ne-ajungă, bună și darnică în trăiri simțite altfel, utile, chiar frumoase, de fericire.
  Alteori destul de grăbită, necruțătoare chiar, ne zorește fără milă și tăgadă. Înspre un ce, ce nu-l dorim, dar tot vine peste noi, cu trecerea timpului. Ce ne domină uneori și nu-i corect, ci noi să ne fim înșine oameni de omenie. Și-n fața SA cu adevărat știindu-L și-n respect măcar de nu și credință nestrămutată și clară.
  Trăindu-ne viața cumsecade și timpul nu ne mai atinge în veci, ci-i cu noi alăturea. Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi între noi cum trebuie.

3476.Noi doar învățați cu binele între noi

  Netrebnicia tinde să ne tot ducă de nas, zicîndu-ne mereu că-i strașnic nobilă în fapte. De ispravă, doar în rele și urîte, minciuna ca mod de viață învățat temeinic. Dar atunci cînd va fi dezmeticirea, se vor crede pierduți și așa și trebuie plătită prostia. Ne știută omenia oamenilor ce sîntem dați a fi pe Pămînt, ci ei fuduli pe nelegiuiri.
  Consemnate în vreme îndelungată între noi și-n fața SA, de bine și util doar de paradă. Interesant că se simt încă bine netrebnicii o vreme doar, nu le pasă de îndreptare. Și cînd vor da de fundul sacului, degeaba vor vrea luna de pe cer, nu le va fi la îndemînă. E lucru rar cumsecădenia nu-i posibilă oricui, nu-i în firea nedreptății cei mereu în lume.
  Prudenții și strîngătorii îs neoameni în disprețul nostru, noi doar învățați cu binele între noi.

3475.Cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie

  Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
  Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
  Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.

3474..Schimbați-vă oameni în bine și căutați-L cumsecade

  Și cărți și alte scrieri și le-au sfințit, slujindu-se pe ei însăși în netrebnicia fără margini. EL e conștient și ne va opri cînd va fi datul acela, dezmeticirea fiind nu așa oarecum. EL fiind acum 78 de ani pe la noi cu mănuși oarecum, oarecum că-n realitate. Văzînd neputința a așa omenire chiar și-n fața SA, Creatorul astei lumi nedemne cu EL Însuși, tocmai atunci în probă nereușită.
  Ne-o trîntit la părăsiri în necazuri unul mai distrugător ca altul și minte tot n-am căpătat. Ci nepăsare, fărădelege și tot cortegiul nedreptăților fără număr ce continuă și acuma. Cortegiu că de mai continuăm fără oprire se va face dreptatea aprigă-n fața lumii înmărmurită. Doar EL ne va înștiința cum e de făcut dezmeticirea trebuincioasă și de ne ratat din nou, ca acum 78  de ani în urmă.
  Schimbați-vă oameni în bine și căutați-L cumsecade pe Unicul Dumnezeu din CER.