3477..Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi cum trebuie

  Timpul zeu sinistru, impasibil, ne implicat în mai nimica, ci doar în măsurarea egală a vremii. Și vremurilor de orice fel, nu-l privește ce și cum sîntem și ce urmează. Ci-și vede de calea lui continuă înspre viitor, depinzînd totuși de EL, cînd ne conferă, cu larghețe înlesniri. Simțim că vremea-i lungă să ne-ajungă, bună și darnică în trăiri simțite altfel, utile, chiar frumoase, de fericire.
  Alteori destul de grăbită, necruțătoare chiar, ne zorește fără milă și tăgadă. Înspre un ce, ce nu-l dorim, dar tot vine peste noi, cu trecerea timpului. Ce ne domină uneori și nu-i corect, ci noi să ne fim înșine oameni de omenie. Și-n fața SA cu adevărat știindu-L și-n respect măcar de nu și credință nestrămutată și clară.
  Trăindu-ne viața cumsecade și timpul nu ne mai atinge în veci, ci-i cu noi alăturea. Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi între noi cum trebuie.