2862.Mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți

  Ce bună-i ținerea de gură, să nu ne ia gura pe dinainte, că-i bai și de reușim sîntem buni. Că multe necazuri și vorba lungă sărăcie preconizează și nu numai. Că-i greu a tăcea, cănd te mănîncă limba și mai ales cînd nimic nu ai să spui. Ci lălăială în toată regula, fără fond și logică, irosire de timp și energie. Sînt și exepții, sigur și mai rare, ce confirmă tăcerea, liniștea, pacea.
  De asemenea trupul, ființa ni-i corespunzătoare cînd ochii ne sînt curați. Limpezi, luminați ca și restul nostru intim și către ceilalți îndreptat, fără ascunzișuri. Fără taine de ne înțeles, de asta e bine mereu privirea să ne fie liberă către ceilalți. Să ne privim în ochi direct ca-ntr-o conversație liber consimțită a privirilor ce spun multe. Și ne grăite vorbe ne destăinuie vederea omului, de-i lăsată ne obturată.
  De cîte opreliști neroade, mode tîmpe adoptate rapid de proști și înrăiții omenirii. Fuduli, că altfel nu-s împliniți, dîndu-și întregul lor aport neînțelesei conviețuiri.

 

2861.Dar să nu iscăm mai multă importanță

   În fața nedreptății, cu rele și urîte însușiri ale oamenilor e de întors foaia calm. Cu mare atenție și curaj cumpănit, căutîndu-ne de drum, nu că nu ar fi acele derapaje sociale. Demne de a fi ignorate, dar să nu iscăm mai multă importanță unor fleacuri de nimica. Răutății în general cînd e de găsit liniștea și cumsecădenia într-o lume așa de greu încercată și debusolată.
  E greu să fim îngăduitori între atîtea pozne și netrebnicii omenești, ce ne feștelesc viața societății. Și unde binele și utilul greu își face loc, mai degrabă faptul divers și mitocănia. Se află pe primul plan al atenției nedemne încă de ceea ce trebuie să fim. Ne duși de lucirea ticăloșiei fudule și a minciunii totalitare în derivă pedepsită.
  Că-i foarte lesne cunoscînd îndreptarea și cuviința cerută, se poate să nu mai șovăi pe aici. Căutîndu-ți altele ce nu-s de găsit așa și ce mare scofală făcu-și dumneata?

-2860.Unii spre alții ca să ne putem înțelege

   Frica ne-o înăbușim doar cînd ni-L apropiem, vrem și-L știm, căutîndu-ne îndreptarea. Să-I fim și mai aproape, ascultîndu-L așa, cum se poate. Îs încă multe neînțelesuri de pus la punct, vom vedea în timp, învrednicindu-ne. În cunoașterea ce cred încă degrabă nu va fi prea corectă, înstrăinați-i de EL și în îndreptare. Căutări cam anapoda, nu-I interesat fiind noi așa, ori sigur nu știm încă noi ce-i de făcut .
  Îndepărtați fiind EL și ceea ce tot ne cere, EL cu cerințele vechi și fiind Creatorul. Trebuie să fim cum trebuie într-un fel ce-i împreună cu ceea ce ne dă de înțeles fă-I fim acuma. Să ne căznim, că-i dificil fiind atîta vreme departe de EL, ne e greu și va mai fi de făcut pași. Unii spre alții ca să ne putem înțelege, cred, nu-s sigur, că-i și pentru mine de învățat multe.
  Vom trăi și vom vedea, cu EL e tare greu de colaborat, ți se cer abilități, însușiri deosebite. Crezîndu-L să fii bun, cumsecade, ferm, clar și mai cîte altele care îs de învățat în timp. Nu se grăbește, E răbdător, le mai ameliorezi cele omenești mai necorespunzătoare, dar vrei multe și nu se poate.

2859.De regulă lipsind îndrumarea corectă

  Duhuri rele, trăsnăi, nu-s duhuri rele ci suflete răzlețite din varii motive. Ce nouă nu ne parvin de dincolo, o lume a celor morți, doar spiritele și gîndirea ce-i însoțește. Pe dispăruții în vremurile care au fost și sînt, îndeletnicindu-se, după cauze. Necunoscute nouă și cu însuflețiri anapoda ni se par nouă și nu-s, ci cu scopuri. Precise de pedepsire și înspăimîntarea a unora nedrepți și fără EL, să-și revie.
  De regulă lipsind îndrumarea corectă de pe Pămînt, rezultatele-s aiurea. Ori ameliorări nesemnificative, amînări doar, că nu se știu ale LUI căi încă corect. Va mai trece vreme și încă poate tot nu vom ști chiar de toate cele. E o așa mare nevoie de informație de pus la punct între EL și noi. Între Lumea SA și lumea oamenilor de pretutindeni.
  Zic astea ca și cînd noi cu aceste 7 miliarde de oameni împrăștiați în lume. Am fi prea mulți pentru Imensitatea CER-ului de ne cuprins nici cu gîndirea, cîți or fi? Vai de mintea nostră limitată și așa de încrezuți ne tot aflăm și gîndire încă nu putem.

2858.Umanoizi în devenire din ce în ce mai civilizați

   Nu EL, nu ne vrea închinați LUI de frică absolută, ci cu respectul cuvenit Creatorului. Responsabilului Unic din CER de noi oamenii vii de pe Pămîntul SĂU. De ce al SĂU? Că-i împreună cu noi în cadrul experimentului numit viața oamenilor de la simpli animalici. Umanoizi în deveniri din ce în ce mai civilizați și încunoștințați de menirea lor în univers.
  Deocamdată nu sîntem așa ajunși, dar se va ajunge, doar să ne facem temele. De îndreptare între noi înșine cumsecade și să ne dăm seama de EL cum E cu adevărat. Deci o teamă fireacă, ca în fața unui Părinte cînd nu-L respectăm  și ne facem de cap. Impunîndu-ne niște reguli, ce în mare le știm de mii de ani, ajungînd azi.
  Să-L ignorăm, și mai mult înlocuindu-L c-un necurat, de om mort de mii de ani. Și închipuit de nedrepți zeu în cer și nu-i, ci doar EL E Acolo Dumnezeu Unicul.

2857.Metode de împachetare a reluărilor povestite

  Nimic nou sub soare, de cînd e lumea se tot reiau mai vechi trăiri, închipuiri. Și alte relatări mai cumva schimbate, răstălmăcite, adăugate, învîrtoșate, prelungite. Mai ascuns prezentate, dar cu aceleași înțelesuri finale, ce ne încîntă din nou. Fără să sesizăm din prima repetiția dibaci construită, pe un schelet vechi, poate răscunoscut.
  Dar nu ne prindem imediat, că-s numeroase metodele de împachetare a reluării povestirilor. În cîte înstrăinări podoabe și zorzoane, mai ale locului și ne duce de nas o vreme. Cu plăcere, încîntați nici nu ne dorim dezmeticirea grabnic, ne învoim, că-i bine de știut și așa. O altă versiune mai acătării, după ale noastre mai apropiate trăiri și simțiri perene.
  Dar ce te faci cînd asemenea reluări se doresc sfinte? Și de urmat mințind omenirea chiar în derută tîmpă, încă ne dezmeticită. Nu se vrea trăsnaia creștină să i se spună că-i copia idei legendei lui Osiris. În alte timpuri mai noi și pînă azi mințind lumea credulă și fără Dumnezeu, nedeaptă și fudulă.

2856.La cheremul fiecăruia inspirat în a îndruga

   Tot ceea ce trăim în viață noi, ori sîntem martori oriunde în lume, în timp e poveste. E de poveste, se poate relata mai mult ori mai puțin exact. Vorbele, faptele, imaginile văzute de prin existența noastră, simțită. Care ne-o explicăm, după cum o pricepem fiecare, mai mult ori mai puțin de acord cu alții. Ce-s și ei cu noi odată ori separat în contact cu acele momente de viață omenească firească ori nu.
  Desigur și foarte multă imaginație joacă rol de expunere mai mult ori mai puțin în legătură cu realitatea. Aici obiectivitatea nu mai are nici un rost, e la pura înlănțuire de minciuni. La cheremul fiecăruia, cît și cum e de inspirat a îndruga verzi și uscate. Ca fraierii să creadă și să mai și contribuie la altele și la altele, gogoașa să tot crească. Explozia e doar cînd ne dezmeticim de-a binelea ferm și corect.
  Și se dezumflă gogomănia toată și cei plăcut implicați poate cine știe cum nici nu regretă. Făurind și ei tot alte năstrușnice basme, fantezii și altele fără o realitate cunoscură corect. În minte ori și-n cîte relatări zise ori scrise la îndemîna celor creduli.