Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa

   Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL  consideră că-i un dar viaţa.
   Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
   Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
    Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
.   Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
   Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
   Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.

Fericirea şi binele în comuniune

   Fericirea nu e să fii liber, ci să ai o preocupare, o datorie de îndelpinit, dar care să nu te subjuge, ci să-ţi placă şi să cauţi să o îndeplineşti cum e cerinţa .
   Eu consider că dacă-l fac pe EL, Creatorul Universului fericit slujindu-l cum mă îndrumă şi vrea EL, voi fi şi eu, şi cred şi multă lume pe lîngă mine cointeresată cred.
    EL s-a îndepărtat de toată omenirea, s-a izolat nemulţumit că nu-i înţeles, inclusiv de aI LUI la care aşa mult ţinea, pentru că le purtase de grijă  şi-i formase pentru EL.
   Nu ştiu ce să spun, comentarii ar fi dar EL, e foarte greu şi cred imposibil de priceput de noi oamenii, putem înfăptui numai binele în relaţiile cu apropiaţii noştri.
   Sperînd că ne vom apropia de EL cumva, prin zestrea bună  şi de la înaintaşii noştri, să lăsăm zestre binele şi urmaşilor noştri sperînd că aşa ne vom apropia suficient pentru a fi observaţi de EL şi să avem o comuniune cu EL, spre ce doreşte
   Pentru că omul are dorinţe teologice din firea sa, EL, i-a înlesnit diferite credinţe ce-L recunosc oarecum  şi pe EL, dar totuşi obturat, necunoscut în cea mai mare parte.
   A dorit să ne umplem golul lăsat de cunoaşterea SA, cu altele ce ne-au îndepărtat de EL, iar acum are nevoie  să-L ştim măcar în adevărata SA Măreţie şi Minunăţie Universală.
   V-a fi greu pentru că ne vrea concomitent să nici nu mai greşim înfăptuind răul uman cel de toate zilele şi să ne-ndreptăm cît mai curînd pentru a nu ne pedepsi.
   Începem un an nou 2011 sub semnul pedepsei Divine, poate ne v-a mai păsui şi v-a arăta o minune cumva şi ne vom înderpta spre EL.

Adevăturile au fost şi vor fi postate

   Cu ulciorul la apă, da,  e altul proverbul: îl altoieşte bine şi pe urmă-l trimite cu ulciorul după apă, pentru că de sparge ulciorul, apă tot nu v-a mai aduce, aşa că-l altoieşte înainte ca să nu-l spargă cumva, prevederea .
   La fel şi EL a procedat cu mine, m-a pedepsit tare cam toată viaţa, şi nu ştiam dece, urma  să-mi încredinţeze credinţa adevărată în EL.
   Adevărată, de ce accentuiez aceasta pentru că aflu şi vă transmit vouă unele adevăruri neştiute  pe pămînt ci toate bojbăite, aproximate în cel mai bun caz, adevăruri nerostite care dor.
    Şi EL şi aşa m-a altoit pentru că am gura mare cu mult înainte de a o deschide  să aflaţi ce nu ştiţi încă, şi cred că nu e prea momentul acelor adevăruri spuse în gura mare.
    Acele adevăruri le-am postat de cînd sînt pe NET cam în fiecare zi, şi le-aţi vizualizat, le ştiţi. poate peste unele aţi trecut şi nu v-au atras atenţia în mod deosebit, dat ele-s acolo postate.
   Da unele pentru că erau prea tari pentru moment, am fost nevoit să le retrag pe unde am putut, sînt lucruri ce încă nici eu nu le prea înţeleg foarte bine.
   Un lucru postez, acelea trebuiau începute a fi ştiute cumva, şi-s libere şi-şi vor produce efectul cînd se vor coace, încă-s prea crude şi de ne-nţeles majoritatea cred.
   Unii le spun trăsnăi, pentru ei poate, dar se vor adeveri curînd, şi atunci, cine rîde la urmă... Şi nici nu-s de rîs ci unele-s serioase şi chiar de plîns.

Stăpînirea de sine

    Nu ştiu ce v-a urma în perioada următoare, numai EL ştie, dar trebuie  să luăm în calcul şi stăpînirea de sine în prezenţa primejdiei, să ne învimgem complexul fricii şi calm să nu ne panicăm.
     Panica ne reduce şansele reuşitei în acţiunile noastre, să ne revenim la normal pentru a evalua totul şi să luăm cea mai bună decizie oricare ar fi.
     Dacă ne vom gîndi la EL ar fi o soluţie salvatoare, cred cea mai bună, pentru că EL nu te lasă la greu niciodată, şi te ajută, încearcă-L de vrei pînă a avea nevoie de EL.
     EL ne aşteaptă, chiar dacă acum e cam supărat pe noi românii în primul rînd şi pe ceilalţi îi v-a penaliza la momentul ales.
      Dar tare aş vrea să caute o modalitate  de a ne trezi înainte printr-o minune cumva, şi poate vom reacţiona bine spre EL .
      Eu încă nu prea cred foarte tare că ne v-a pedepsi  aşa, pentru că pînă acum nu demult era spre bine orientată voinţa LUI
      Să ne punem speranţa în EL şi v-a fi bine oricum cu EL în gînd e cel mai sigur bine.

Trebuie să-L urmăm !

   EL se interesează de fiecare om, că-I creaţia Sa. Pe unii ce îL venerează şi-I apropie, de au şi înaintaşi corespunzători e şi mai bine.
    Isus nu are nici un amestec, decît prin religia lui, EL a dorit şi a reuşit să-şi îndepărteze neamurile ce nu le dorea în preajma SA, şi să-i mai persecute pe ai LUI, pentru neascultare.
    Inclusiv i-o pus pe creştini să-i "susţină" prin holocaust pe ai LUI !
    Ca să ştiţi un adevăr al SĂU, vă repet : nu-şi doreşte decît nişte oameni, devotaţi pînă-n pînzele albe, la care se uită cu lupa electronică să nu-I greşească , pentru că-s aI LUI, şi le-ar face aproape orice îşi doresc.
    AI SĂI de ar şti cumva să-L urmeze acuma, EL ar conduce planeta cred spre o dezvoltare de neimaginat cred că SF în bine.
    Dar aşa o mai tîrîe şi EL cu unii ca mine cam nepriceput, poate poate vă ve-ţi îndrepta cît de cît, cred că mai are mari prioiecte cu noi lumea de azi.
    Doresc cumva să-L fac să se răzgîndească să nu ne pedepsească amarnic cum şi-a pus în gînd în 2011.
    Da, acum în 2011 vrea să ne cam scuture, punîndu-ne să ne păruim între noi mai tare şi pe plan mondial din nou;aşa că nu ştiu cum să fac să se răzgîndească poate ne v-a da o minune de trezire să-L urmăm.

Existenţa SA

   I K-Dacă nu există Dumnezeu ,totul este îngăduit. Aşa-i fără EL printre noi în gînd, sîntem capabili de orice năzbîtie de la fundul răului la binele înălţător.
   Nu numai omului, dar şi natura o ia razna, şi stihiile oarbe ale hazardului se dezlănţuie nestingherite obraznice şi lovesc la nimerală pe oricine, fără cruţare.
   De asta e bine să-L avem în prajmă cumva, să nu lipsească reciproc avantajos cu respectul bunei cuviinţe înainte de toate.
   Cînd ne face apelul, să-L urmăm echilibraţi, conştiincioşi, pînă-n pînzele albe, că aşa-I şi EL nu te lasă la greu orişice ar fi.
   Se-ntîmplă omeneşte fiind, să te ia valul vieţii, lumescul, neatenţia, gîndul dus cu sorcova, cîte şi mai cîte, dar trezirea să fie fermă, clară, adîncă, definitivă şi viguroasă. Şi să-L urmezi cu încredere pe EL.
   Sînt firi deosebite, alese, rare, ce-L slujesc devotaţi toată viaţa, perpetuum, insensibili la tumultul firii umane, numai în gînd cu EL, excepţii ce confirmă izbăvirea curată adevărată, ce numai o visăm, Doamne, nu te supăra.

De la Moş crăciun la EL

   O fi ceva, să ţi se sugereze de mic că Moş crăciun îţi aduce darurile dorite, şi să i te adresezi lui cu cerinţe pe care uneori  maturii din familia ta nu le află, decît dacă trag cu urechea la destăinuirile tale.
   În unele familii legătura cu Dumnezeu e începută încă de mic, nediferenţiindu-L clar delimitat, şi aşa îţi rămîne ca o entitate neclară, că-I Unică, triplă, ori altfel şi de te ajută simţinndu-L în comuniune străbaţi viaţa cam ca-n rai preocupat, şi ne înţeles de familie, apropiaţi, şi de acaparatoarea religie.
   Se-ntîmplă coordonaţi prin familie de o religie cei incorectă, pedepsită de EL, să aveţi de suferit încorpore, oameni obişnuiţi, clerici, toată obştia, cît trăiţi.
   Ca atei, ori alte filosofii spirituale ne legate de EL, pedeapsa e la ea acasă mai permanent, şi nu scapi ci o trăieşti cu maxime şi minime, la nimereală, nemulţumit cît trăieşti.
   Sînt şi clerici ce-L simt cunva, dedicîndu-I-se,şi nu-s pedepsiţi nu suferă, de-i urmaţi o duceţi mai bine, cel mai bine tu cu EL în comuniune cît trăieşti.
   Cam aşa cînd eşti mic ai o credinţă ce e satisfăcută de Moş crăciun cumva, ulterior numai cu EL viaţa ta în comuniune fără linsuri şi pedepse v-a continua.
   Se observă cînd dăruieşti oricui simţi o bucurie intimă, e de la EL, caut-o toată viaţa ta, e începutul comuniunii cu EL, tot restul vieaţii vei fi îndrumat cumva vei sinţi numai atent să fii, bucurăte.