3944...Un accident programat cumva, așa cred.

  Știu vă întrebați cum e oare posibil întoarcerea la răs-vechea credință doar în EL, asta e. Asta ni se cere dintotdeauna, dar nu L-am priceput corect și-o renunțat în timp și spațiu. La poporul SĂU de atunci, azi ne mai existînd așa ceva, chiar de uni-și arogă falsa identitate. Nu-s cei ce trebuiesc a fi, EL pe acei necorespunzători de atunci i-o lichidat în timp și spațiu.
  Ce-i de azi ce-și zic evrei îs intruși recunoscuți chiar de proprii lor cercetători. Ai istoriei acelui popor dispărut, cu foarte firave azi urme între noi prin lume. Împrăștiate doar de EL știute și ne împărtășite de restul națiilor încă în neștire de multe. Pînă va hotărî EL ce și cum mai e vreme, azi e devreme și doar unele vi le anticipez.
  Oarecum vremurile ce mijesc în CER, pe Pămînt încă nu, eu îs un accident programat cumva, așa cred.

3943...Prea dornic de aflarea necesară.

  În modelele ce ni le formăm noi înșine între ceilalți prin ceea ce sîntem. Și-n fața Sa, simțită în timp și spațiu, nu-i neapărat să fim culmi ale cunoașterii. Științifice, culturale, ori altele ce-n lumea de azi și dintotdeauna au reușit să fie auziți. Ascultați, fiind mai breji ca restul oamenilor. Ci și simpli oameni cumsecade, normali, firești dar cu trecere în fața SA.
  Și-ntre oameni, apreciați la justa lor valoare și de astfel de inși EL trebuie să beneficieze. În continuare de partea LUI neîncetat atunci cînd va fi să fie, că nu-i vremea aceea încă. Și încă demersul acesta-i desuet în așa neputincioasă lume în fața SA, cum ni se tot cere. Și noi cu ale noastre învechite trăsnăi între noi necorespunzători, dar nici în fața SA.
  Continuînd chiar și-n civilizația ce se-nfiripă să-I întoarcem spatele neștiind. De EL cumsecade, nici EL prea dornic de aflarea SA necesară, în așa lume încă nelalocul ei.

3942...Nu ne dăm seama de noi înșine.

  Doar de n-ar fi Dumnezeu, deci o aberație, doar atunci și nu-i cazul între oamenii. Pămîntului, că slavă LUI Este, că nu-L recunosc destui, plătesc pentru asta. Ei și ai lor, deci drepții, îndreptățiți între ceilalți, să se potolească cît li-i bunul-simț. Și dreptatea ce-o știu mai bine ca alții și să nu o încalce de dragul măriri, pot cunoaște astfel căderea.
  Deci se presupunea prin absurd, de nedrepții la modă mai înainte că de nu ar fi EL. Drepților le-ar cădea-n sarcină să-L înlocuiască, aiureli ca să ne dăm seama. De putem, e și asta o posibilitate de a nu realiza asta fiind tare limitați, că nu-i posibil. EL fiind veșnic, Veșnic, doar noi efemeri și așa tare îngrijorați în prostia noastră față de EL.
  E o culme a  neputinței, a netrebniciei, a îngînfării umane fără Dumnezeu. Nu ne dăm seama de noi înșine și micimea reală a omului în raport cu EL Creatorul Totului!

3941...Oare-s încercări, înscenări, îs de toate?!.

  Deci modele de urmat de ceilați de ne tăgăduit, aflări umane cît mai demne. De ceea ce EL o decis în programa omenirii de pe Pămîntul, a treia planetă de la soare. Steaua din acest sistem solar din galaxia cutare, din roiul cutare și altele cîte. Îs poate oarecum din partea SA de identificat și noi oamenii meniți a-L urma. Și tare greu de dat la calea cea aleasă nouă, fără să fim măcar întrebați, asta e.
  Bea Grigore aghiazmă, vrei nu vrei, asta-i pe Pămînt între religiile care tot vă obligă. La cîte trăsnăi în favoarea adormirii dezmeticirii corecte înspre EL, ci înspre ei. Necurații nelegiuirilor în fața nostră și mai a ales a LUI, cu toții însă. De-i urmăm și nu vrem îndreptarea, corectarea, demersul demn uman cu adevărat. Nu fățărnicia hîdă, neputința, urîțenia, răutatea între oameni și-n natură.
  Denaturarea omenirii în fel și chip după cîte neisprăvite neputincioase înșelătorii. Cînd EL ne-o tot alungat, din vina noastră, zic, oare-s încercări, înscenări, îs de toate?!

3940... Dar nu deloc oricum, ci modele.

  Așa o fost, doar o vreme cînd EL ne admitea pornirile spre EL mai oricum. Și îndreptați între oameni cum trebuie, ne mergea alinierea-n fața SA. Înspre o desăvîrșire în creștere, ei! de nu tare demult nu ne mai dorește. S-o schimbat, s-o întors, ne vrea mai curați, mai cumințiți, demni de a fi oameni. De omenie, cumsecade și de EL cu o altă abordare mai pe măsura SA.
  Nu știu prea multe, poate voi desluși de va vrea și vă voi zice pe aici, cine știe? Doar EL și eu de mă voi ridica la dorința SA mai recent afirmată și tare greu aflată. Ziceam că nu-s chiar pe măsura SA, îs un oarecare începător și nu prea. Dar asta e, cu EL nu-I de glumă, nu-I sîntem încă pe măsură, constat în istorie. Că puțini au reușit, nu mă ascund și după neputințele altora, doar constat și eu cîte ceva.
   Nu-i simplu și totuși EL ne dorește să-I fim alăturea dar nu deloc oricum, ci modele.

3939...Doar de EL va dori cumva.

  Să ne strecurăm nevăzuți ori cu nebună îndrăzneală spre EL, nu ține. EL pe lîngă lumea ce ni se opune îndreptărilor de orice fel, nu ce-i nesocotesc aberațiile. Neputințele de omenire corectă între noi și-n fața SA, nu le putem învinge pe față. Nici între oameni, nici în fața LUI, pe furiș doar între oameni de sîntem abili și desăvîrșiți.
  Incorigibili doar cu mare fereală și astîmpărare oarecum, ceea ce-i destul de greu. Nici EL nu ne admite apropierea de EL și Lumea LUI, nu sîntem de nasul LUI. Și încă o vreme nu-i posibil, că-L dezamăgim continuu și nu ne interesează. Din varii motive, EL fiind prea SUS și noi prea jos în ambele concepții, Cerească și terestră.
  Nu ne putem întîlni, nu avem ce admite unii de la alții încă o vreme, doar de EL va dori cumva.

3938...Altfel e de așteptat cuminte.

  Dorim mereu s-o cotim pe-a noastră închipuire incorectă, învățătură nedreaptă. Dar nu ne lepădăm de îndărătnice cu una cu două, ci-i nevoi de a te lovi. Atît de pragul de jos cît și de cel de sus, doar așa ne mai învoim cu EL. Și convenim oarecum, tot dificil, îndreptarea, e nevoie de curaj bun. Ni se pare riscant să-L urmăm, nu avem încrederea necesară, ne-am tot îndepărtat de EL.
  Și de felul firesc al nostru de a fi, așa civilizați ne civilizați, doar aparențele. Înșelătoarele aparențe de oameni acătării și-n realitate niște pramatii fudule. Bineînțeles cu ceva fațadă de ochii lumii, că-n cap pleavă, ușor de vînturat. De dai de argumentele dreptății, binelui, moralei toate cu adevărat constructive. Cu adevărat omenești, de nu mai ai argumente și de te vrei om să revii a fi.
  Oricum să ne strecurăm nevăzuți din așa tărășenie de lume, ori demențial spre bine, altfel e de așteptat cuminte.