2665.Influiențare mai mult spre rele și urîte acțiuni

   În lumea noastră oarecum exterioară nouă, din straturi, lumi cu frecvențe ce nu ne cuprind. De cît ca influențare, mai mult spre rele și urîte acțiuni și vorbe nedrepte. Ce-s contra omenirii în general îndepărtîndu-ne de EL și Lumea LUI. Forțe ce EL ni le-o dat pe cap, să ne încerce, maturizeze în fața Sa, știindu-L bine. De neclintit din mintea nostră corectă, neademenită de neputința de a fi om adevărat.
  Nu am putut rezista în așa încercări și plătim și nici drumul de întoarcere nu-l mai știm. Cred că-i necesară o clarificare demnă adevărată, ca să știm ce-i de făcut. Să alegem cu binele și EL, ori alte căi, ce le vom afla în ce ne îndreaptă. Nu știu e o răscruce de drumuri umane ce se cuvine a o trece, pentru mai departe. Vom afla cînd ni se va oferi ocazia și vom hotărî, EL aflîndu-se acolo, ne va aștepta.
  Că EL nu stă cu mîinile-n sîn e evident, ne încercă mereu, de ținem la necazuri. Și nevoi, supărări peste supărări, vechi și noi, tot trecem, doar vom fi sătui. Vreodată și ne vom alinia cerințelor SALE, că altă cale nu-i pe Pămîntul SĂU.

2664.Deocamdată ne onorate, ci amînate poate

  Noi între noi ne purtăm neomenește, imoral, egoiști, șmecheri, fără bun-simțul necesar oricărui om. De la care EL are atîtea așteptări, deocamdată ne onorate, ci în cel mai bun caz amînate. Să credem că nu-s compromise de nedreptatea și lipsa LUI din orizontul cunoașterii omului de azi. Că-s destui înlocuitori nevrednici, vă dați oricine seama, că-n părăsire îs necazuri și viața scurtată.
  E de reflectat, cum e de făcut, ca să fim cum trebuie, să zicem prin absurd. Că nu avem nevoie de EL și ne încredem în noi înșine, chiar cu aceste pierderi de viteză. Și consistență, că numai pornim oarecum în viață, rămînem handicapați și cu viața scurtată. Avem să zicem, de unde, 7 miliarde de potențiali ce vor duce coordonați, de vor fi. Spre un viitor în dezvoltare continuă, înspre ceva în aflare, oare?!
  E de reflectat, de ne va lăsa EL, să-L părăsim cu buzele umflate, după ce s-o chinuit cu noi. Să ne vadă cum am ajuns aproape de un liman al prezentului într-o devenire. Înspre un ceva, ce-i în constituire, încă nu-l știm.

2663.Parcă am fi dinspre Pămînt porniți

  Nedreptatea oamenilor e descalificantă ca oameni cu gîndire și spirit Divin. Parcă ar fi dinspre Pămînt porniți, inițiată firea ca la orice spirit și gîndire dinspre Tera. Aliatul SĂU în conlucrarea SA pe Pămînt deocamdată, omul, dar care alcătuire. Pămîntul nu are puterile SALE, nici nu se pune așa problema, dar are și el ale sale. În legătură cu toată natura mediului înconjurător în legătură strînsă, dar inferioară nouă, oamenilor.
  Dar cu afinități ce nu le știm și puteri de asemenea altele, noi fiind porniți înspre o. Ceva în aflare corectă de vom păși drept, deocamdată nu sîntem pe drumul corect. Ci-n deriva nedreptă LUI și nouă, ne asigurîndu-ne spatele, apucați și îndărătnici. Înspre nedreptate și imoralitate și de EL neștiutori, ai nimănui înspre deriva neantului.
  În cel mai bun caz, al aflării căi îndepărtate de menirea cu EL, ci în cine știe ce împrejurări. Fără cap și coadă, de ne va lăsa însă EL, nu știu, e complicată continuarea.

2662.Caută să-L ascundă, să-L facă dispărut

  Așa să fie EL ne-o făurit pe noi și tot ce știm și nu știm. Și toată acestă alcătuire mai întîi îL înlătură ușor și din ce în ce caută să-L ascundă. Să-L facă dispărut, distrugîndu-I amintirea ce-o mai au unii și alții. Chiar inconștienți că EL este și nu-I de găsit, palpabil, ci închipuit și amintit. Doar din relatările unora ce nu mai sînt vii, vii fiind ceea ce spun despre EL.
  Dar nu-I crezut și mai ales nu-I urmat, ci tot mai mult uitat și mințită lumea, fără EL. Așa să tot continue, dar urmările? Nu cred că nu vă pasă de ele, măcar fiți oameni de omenie, de EL nu vreți să mai știți. Nu cred că o vom duce-o mult și bine, cu așa nedreptate față de EL și noi înșine. Parcă mai știm de undeva, părintele înlocuit de progenitura inconștientă.
  E o întreagă tevatură pe auto distrugerea omenirii, dorită de unii incapabili de a fi oameni. Ci niște repere hîde ale neputinței în fața evidenței vieții, chiar așa cum e acuma. Nedreaptă, leneșă și lașă, dezorientată în derivă ștearsă oarecum.

2661.Cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține

  Să fim așa neputincioși condamnați să nu aflăm bucuriile fericirii decît doar din eroare?! E plata Sa către omenirea ce nu-L vrea cum E, ci-L denigrează cu diverși zei falși. Dar se poartă și-i de luat în seamă cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține?! Vai de noi la mijloc cu așa înaltă potențialitate și cu așa josnică situare.
  Sîmtem încastrați în timpul nostru, ce-l petrecem, îl trăim, nu ne putem sustrage. Să nu ne cuprindă, e parte din noi și noi îi aparținem vrem nu vrem. Că ar fi o altă trăire în afara timpului, nu știu cum e? Iluzii de vise, năstrușnice copilării de oameni mari, s-au așa se pare, doar. Că doar astfel am gusta cînd vrem și nu vrem fericirea, se poate, dar nu-i posibil omenește, ci în alte lumi, poate.
  Să nu facem nazuri cu viața ce-o avem, așa ni-i dată să o admitem, așa și este. Nefericită, dătătoare de speranțe bune și utile, dar nu știm să ne purtăm cu ea. E greu să fim de modele de existență, altora, ca și noi de negativi într-o existență ternă.

2660.Nu-i luat în seamă, ci lăsat să nu ni-l dorim

   Se zice că de vreme ce toate iau sfîrșit, toate se termină prost, răul de obicei învinge. Asta că binele nu-i luat în seamă, mai deloc ci lăsat să nu ni-l dori, așa ar veni. Deoarece cum ți-i bună ziua așa ți-i și răspunsul, dai rău, rău primești, asta-i lumea. Și ca ea sîntem mai toți, imorali și nedrepți.
  Nu tot ceea ce trăim uneori e eveniment de luat în seamă, ci foarte, foarte rar. Avem ocazia în viață de a fi martorii unor fapte ce  marchează timpul, ce ne domină o vreme. Și atunci cu toate că le trăim intens nu ne dăm seama poate de însemnătatea lor în continuare. Rupturi de tradiții sociale, comportamente ce se schimbă radical. Societate ce dispare treptat în scurt timp și noi rămînem oarecum.
  Într-o schimbare mult mai înceată, o dată cu societatea luată de valul schimbării lente. Leneșe, îi doritoare de modificări bune, adevărate, drepte, corecte dar de mai departe. Să le privim, să nu ne cuprindă în vîrtejul lor haotic și drastic transformările.