1448.EL te va ajuta în demersul tău curajos

  Să ai credinţă azi treci drept un fraier, un neputincios, dispreţuit de nedrepţii şi şmecherii zilei. Dar în timp ei au căderi, inexplicabile, părăsiţi de Divinitatea ce n-o ştiu şi fiind şi imorali, vor suferi corecţii. Şi-o existenţă scurtată de nu se dezmeticesc măcar moralizaţi să fie. Şi credinţa ori măcar ştiinţa SA pe mai tîrziu cînd se va putea şti cum trebuie.
   Frica de fraiereală-i e o teamă ce te schimbă din om normal corect, în nedrept ordinar. Deci să ai încredere în oameni se impune şi vei avea doar de cîştigat, EL te va ajuta în demersul tău curajos. Să nu te sinchiseşti de se miră unii că-i respecţi cu încrederea acordată, necunoscîndu-i. Fii corect şi demn cum trebuie, în timp şi alţii ţi se vor alătura simţind binele ce li se întoarce cu vîrf şi îndesat.
   Să progresăm noi înşine, ţinînd cont de ce-o trecut şi învăţăturile de minte ce se impun. Atenţi la prezent înfăptuind  cu bun simţ şi să-L ştim respectîndu-L, că-i viitorul şi al tău . E nevoie permanent de ţinerea pasului cu ce e nou în toate domeniile de interes larg, să nu rămînem de căruţă. Domeniul SĂU e în uitare de mult timp, se caută îmbunătăţiri, dar nedreptatea-i încă pe aicea. Progresul e un traseu ştiut dinainte, că noi nu-l ştim asta-i altă dandana, din cauză că rămînem de căruţa SA.
   Static şi permanent îs noţiunile primare ale spiritului şi gîndirii omeneşti în morală şi spirit civilizat. Doar în continuă transformare, adaptare după timpul trăirii, cum se cere corect însă. Absolutele legi morale şi mai de tot să fie ţinute, chiar cît de moderni sîntem, nu-i vreme de hîzenii. Mai ales azi, cînd totu-i în schimbare, dar încă nu cum trebuie, din vina noastră, nedrepţi şi imorali, necunoscîndu-L. Baza EL, ni-i dosită de nedemnii de EL, ce-şi zic în felurite feluri, oricum tot nedrepţi sînt şi fudui nevoie mare. Dar nu fac nici doi bani.
   Sîntem reprezentanţii întregului trecut al neamului din care sîntem şi de la tata şi de la mama, fără discriminare. Doar CEL de SUS ştie ponderea ce ne-o conferă în judecata LUI, noi încă nu. Şi-n timp, în devenitea ta mai afli cum e de continuat zidirea înspre ceaa ce EL aşteaptă. Nu-i simplă ci-i complicată continuu de trăirile actuale încă foarte haotice şi nedrepte, mai ales pentru urmaşi. Dar ţinînd aproape de EL, te ajută şi nu-I greşeşti, că-I răspunzi şi pentru ei cît eşti.

1447.Fiecare-i liber să aleagă

   În general se zice că adevărul răspîndeşte o strălucire căreia nu-i putem rezista să nu ni-l însuşim cu folos. Dar aL SĂU adevăr ce nu-L ştim bine şi îI şi dosit de nedrepţi, cînd va fi la îndemîna lumii cît mai în întregime, ce cîştig imens pentru umanitate, aflîndu-L. Folosindu-ne să ne îndreptăm cu convigerea necesară repunerii SALE în drepturile uitate în lume.
   Orice judecător nu acordă mai mult decît se cere, dar EL de sîntem cum doreşte, da, ne mulţumeşte în viaţă. Pe noi şi familia noastră. Pentru că de regulă nu ştim cum să ne comportăm cu EL şi Lumea SA.
   Cînd eşti şi te expui ca un credincios al SĂU, în lumea de azi, nedreaptă LUI şi nouă, eşti cumva vînat. Te afli într-o postură de neînţeles de ceilalţi, cum îndrăzneşti să te opui nedreptei societăţi şi necredinţei ei incorecte LUI. Parcă toţi te pîndesc şi te văd, curioşi de ce eşti mai altfel ca ei şi de ce nu pricep încă. Dar te simţi apărat împotriva tuturora de cea mai formidabilă Existenţă, însu-şi Divinitatea din CER, ceea ce ceilalţi n-o au.
   Trebuie după ce-I dobîndim credinţa să continuăm a ne îmbunătăţi în existenţă cît mai corectă. Aflînd din ce în ce, în timp mai multe ne ştiute de altfel mai înainte.
   Avem fiecare de se poate spune o vulnerabilitate, un călcîi a lui Ahile, un domeniu de greşeli ce ni-s de ne iertat de le mai comitem. Înaintînd în cunoaşterea credinţei în EL şi acelea se schimbă, evoluăm în anumiţi parametri, ce-i simţim de vrem a fi interesaţi şi-i normal.
   Să ne implicăm în demersuri folositoare cu bun-simţ înspre bine. Să nu fim nepăsători şi individualişti, ci pe cîţi mai mulţi să-i ajutăm dezinteresaţi să afle adevărul SĂU şi îndreparea cerută SUS. Să nu obligăm pe nimeni niciodată, nici chiar la bine, fiecare-i liber să aleagă calea, răspunzînd doar în faţa SA.
   În societate se ştie, se simte nedreptatea şi că părăsirea de către EL se lasă cu suferinţe şi nevoi curente ce te destabilizează de nu te îndrepţi responsabil. Dar nu-i informaţia liberă corectă, a adevărului LUI, ci se aproximează încă, şi imoralitatea-i dominantă şi înfăptuirea relelor şi urîte fapte. Şi cu toate acestea EL încă ne aşteaptă răbdător .

1446.Creator şi susţinător al existenţei

   Da-i nevoie de curaj în a I te adresa LUI, tu un oarecare, nedrept şi neputincios, conştient de tine cu adevărat. Asta-i greu uneori, să fim conştienţi de micimea noastră în raport cu cerinţele SALE de a ne îndrepta, moralizaţi. În societate, familie şi de-L putem măcar şti corect, că-i greu cu atîta împotrivire LUI. De nu măcar atei, egal distanţaţi de spiritualitate vehiculată-n lumea nedreaptă de azi, neimplicaţi, ci doar observatori atenţi.
   Libertatea ni-i limitată de morală, dar şi-o sprijină în realizarea libertăţii necesare într-o societate ne angajată. Ne angajată în demersurile terorii ori aharhiei, ferindu-ne cu fermitate de vrem să fim implicaţi înspre bine cu bun-simţ în toate cele. Nu toţi membrii societăţii îs corect informaţi şi moralizaţi, aşa că se găsesc destui ce se opum ori îs reţinuţi înspre aflarea cît de cît a binelui tuturora. Ferindu-ne cît mai mult de instaurarea aşa numitei conlucrări sociale retrograde, turma dobitoacelor.
   Dreptul la fericire, ni-i dat de SUS, de-l merităm, cum aşa? Simplu, prin respectarea cerinţelor SALE, simple de moralitate între noi oamenii şi înfăptuirea doar a binelui util poate şi altora. Simplu e cînd reuşeşti aceste cerinţe să ţi le impui, îndreptîndu-te, că-n realitatea imediată curentă e foarte greu de a te îndrepta. Mai ales din proprie iniţiativă şi fără un sprijin exterior, ci din contra, împotrivire şi resentimentele celorlanţi.
   Dar în nici un caz să nu ne gîndim că vom obţine acces la ferice furînd-o, pe seama nefericirii altora. E improbabilă să ne satisfacă, deaorece gîndul ne va dojeni şi inconştientul ne va face viaţa un calvar. Şi cel mai important EL te va pune la zid, execuţia ta va fi definitivă de n-o rupi cu nedreptatea ta şi îndreptîndu-te să te mai reabilitezi cum poţi.
   Chiar de victima e un nedrept, ce-l pedepseşti furîndu-i fericirea, nu-i corect şi justificarea nu ţine, nu eşti EL. Doar Dumnezeu are drepturi asupra noastră în calitatea LUI de Creator şi susţinător al existenţei noastre pe Pămîntul SĂU. Noi ceilalţi doar să fim corecţi şi cu ştirea SA să existăm fără a fi nedrepţi .
   Iar în spiritualitate e şi mai dificilă, îndrumarea şi găsirea căi potrivite fiecăruia, drept ce-l are fiecare de sine stătător. După cum doreşte, în conformitate cu convingerile sale proprii în timp, sincere la adresa SA.

1445.Va reveni EL Însuşi între noi

   Să ne supunem unei componente deosebite a Totului din care-I şi EL, natura, mediul înconjurător de pe Pămîntul SĂU. Pentru a beneficia de întîietate la colaborare, exploatare în beneficiu chiar reciproc. Deci nu ne avîntăm în necunoscut, hrăpăreţ şi haotic, ci şi acolo cu-n soi de bun-simţ natural, educat în îndelungat timp atent convieţuit. Cunoscînd regulile acelea specifice în detaliu, respectîndu-le cumsecade şi-n colaborare de împăcare în păstrare şi bine şi util tuturora.
   Nu înţeleg poporul SĂU şi cei ce-i ştiu istoria comună cu EL colaborînd un timp de înţelegere în porniri pentru întreaga umanitate de pe Pămîntul SĂU. Cum de nu-i iau în serios promisiunea SA, către lume, la finalul VT,  că va reveni, cum trebuie, EL însuşi între noi. Şi-şi închipuie trăsnăi, minciuni şi cîte prostii ce nu-s la îndemîna omului ci corecte doar a LUI. Tărăşeniile cu mesiile unor închipuiri prosteşti vechi şi poate şi noi.
   Nu-i nimic adevărat EL Însuşi Dumnezeu cum o promis în VT, ni se va înfiinţa cum trebuie, cînd trebuie între noi. În scopul dinainte ştiut SUS, noi încă nu. Înainte-L va  coborî pe Sf. Ilie să ne pregătească, îndreptîndu-ne cum îi nevoie, simplu şi eficient.
   Noi avem căderea de a complica lucurile în spiritualitate, dînd pe alăturea şi nu ne lăsăm îndreptaţi şi catîri în nedreptate şi imoralitate. Şi-n viaţa socială ca urmare a bazei strîmbe, nedrepte, prosteşti. Ni s-o transmis de Însuşi Divinitatea în urmă cu 77  de ani să ne simplificăm existenţa cît mai curată în bun-simţ şi bine. Şi nu-L urmăm încă ne credem deştepţi în tărăşenia nedreaptă LUI şi nouă. Pînă cînd oare, va mai suporta EL neascultarea noatră?
   ÎL aşteptăm oare pe Sf.Ilie, doar îl ştiţi cît de necruţător E din VT, nu glumeşte cu nedrepţii, ci-i ucide pe loc ca exemple de îndreptare în continuare. Repede şi corectă cum se doreşte SUS, aşa vreţi? Cred că se va putea. O suflecaţi tare de nu vă reveniţi cum doreşte EL şi majoritatea oamenirii să existăm în lume. Moralizaţi în familii şi societate după reguli corect aplicate şi spiritual să-L ştim bine şi adevărat.

1444.Ce ROL are în existenţă

   Auzi să rişti, că-i mai de folos, nu cred, riscul e hazard şi cînd le ai cu  EL, totul e programare şi prevedere. Întîmplarea-i doar la nedrepţi crez. Să mă înşel mai bine decît să stai degeaba, aiurea şi una şi alta. Şi ce cîştigi de te tot înşeli şi rişti mereu, de nu ai cap să-ţi vezi de treaba ta dată ca fiecăruia cu bun-simţ şi-n bine şi util.
   Corect şi adevărat, e să nu fim proşti şi nici cu prostii să ne facem de lucru. Deci chibzuinţă şi răbdare că treci marea, dar nici să calci de două ori în acelaşi loc, viaţa nu-i dans, muzică nu-i ci linişte în aşteptare. Să te produci cum te pricepi, de pornire ioc cum trebuie şi restu-i irosire, aşa că-i caznă şi greu întrezăreşti vreo cale.
   Am fost lăsaţi în drum, de istorie în lume, încă de deschis ni-i frică ochii ai face şi EL mult nu ştiu de ne va mai credita. Odată tot vom rupe pisica în două şi cătrăniţi de multele îndurate, doar vom fi oare cum ne vine bine? Cătrăniţi şi îndîrjiţi de lehamitea nedreptăţilor aflate-n timp să ne dezmeticim şi EL încă cu speranţe în noi. Că-L vom asculta cum vrea şi trebuie, aici e marea noastră dilemă nu-L ştim,  şi habar nu avem ce Rol are în existenţa noastră.
   Că EL are rolul SĂU, de ştim ori nu, şi nu-L ştim şi nu-i minim ci Major de ne domină de cînd sîntem, dar totuşi din umbră de SUS. Nu-i încă timpul. Are preştiinţa purtărilor şi reacţiilor noastre, şi ne lasă în examen singuri de-am prins esenţa vieţii să mai progresăm niţel de putem. Ne mai şi ajută uneori ştiindu-L ori nu. Adică pe faţă să-L ştim, explicîndu-se ori nu-i nevoie că-L ştim şi-L ascultăm din fire.
   Îşi închipuie omul că ştie unele despre existenţă, îşi dă cu părerea, mai ales din alte zări ce le auzim şi noi şi nu ne plac. Comentăm nevoile acelora ce nouă ni-s străine, să nu avem dorinţe, e o năzuinţă de a-L şti şi-i  şi de EL dorită, comportîndu-ne înspre bine cu bun simţ. De asemenea să nu avem milă, eroare gravă, ni se recomandă chiar, cunoscînd căderea unora atenţionaţi în vederea salvării lor şi a ta înspre EL.
   Să nu ştii ce-i dragostea, între oameni e sîmburele existenţei, comunităţii în societate, familie şi altele ce ne desfiinţează ca oameni altfel. Se vede treaba că-n cele zări, de EL nu ştiu şi EL e mai departe de ei. Habar nu au cine-I,  o fi alte încercări ale CER-ului ce nu le intuim ce de.

1443.Umbră degeaba pămîntului

   Fiecare-şi exprimă propriu stil de existenţă, de prostie , de nemernicie, de fudulie, de îndărătnicie,  de credinţă. Hopa ! Nu -i aşa, EL e unic şi noi foarte diferiţi şi de neînchipuiţi  de încurcaţi în propriile neînţelegeri. Vrem de toate şi nu prea putem nimic, decît rar mai şi înfăptuim ceva, cine ştie la cîte generaţii o ceva.
  Orice ar fi cînd datoria ne cheamă în faţa SA, nu că ne prezentăm cum o fi, şi ce-o ieşi s-o vedea în timp. Că-i degeaba totul, ne trebuie măcar o străfulgerare de măcar respect, e totuşi CEL ce ne-o creat, cum om fi. Sîntem ai LUI de ne place ori nu, sigur nu ne place, liberi şi fără zgardă ori alte mijloace de coerciţie, zicem.
  Atîta amar de ani, ne-am făurit şi idoli, zei şi alte închipuiri deşarte ce nu ne băgau în seamă şi noi pe ei la fel. Fiecare-şi făcea de cap cum îl tăia bila, şi deodată debarcă EL pe plaiuri carpatine ni ne trage de seamă, c-o fi c-o păţi! Şi am păţit-o lată, şi? Minte nu ni s-o ridicat din părţile de jos. Ci tot pe acolo-i şi acuma de se uită la net şi nu-şi dă seama-i ea-i, ori chiar ea.
   Şi El din înaltul CER-ului, oare nu-şi face cum să ne dezmeticim fără mari pierdei, îI sîntem simpatici şi nărăviţi. În rele şi urîte apucături, închipuite religii ce-L înlocuiesc-cîrpesc lipsa SA dintre noi. Îi baza strînbă pe-o rînă hăt aproape cu zgaibele-n sus. De asta cînd o venit simplu cu toată amploarea SA inexplicabilă, ai noştri straşnici religomani, nu-L simţiră de-a lor. Pentru că ei îs răzghiţi pe coclaurile neputinţei hîde şi se cred nemuritori cu capul subsuoară să nu şi-l piardă cumva.
   Ei îs tot noi, cum o dregem tot cu fundul gol ne va găsi, gata de a o  lua pe cocoaşă, nu ne îndreptăm niţel măcar. Aşteptări cît roata carului şi datorii cît nuca, asta ni-i dorinţa şi toate minunate şi de EL date cît mai fără bătaie de cap nouă. Moi-s posmagii, de nu mînaţi înainte carul la jmîc, că nu-i altă cale, aşa de putoare-i lumea .  Şi totuşi nu toţi, ci unii mai fără chef şi şmecheri şi nedrepţi în toate cele şi fără pic de EL. Va fi greu şi nu totuşi imposibil pentru EL. Noi nu vom face umbră degeaba pămîntului.
   Să ne cătăm de lucru mereu nu tăind frunze la cîini, ci cu folos şi bine. Că-i mai corespunzător în timp orice activitate decît să aşteptăm cîini cu covrigi în coadă.

1442.Pînă în pînzele albe

   Nu ne ştim pe noi bine, nu ne înţelegem de ce sîntem aşa nedrepţi şi imorali chiar şi-în propria familie. Şi între apropiaţi şi societatea ce-o formăm, tot nedreptă şi spre urîte apucături şi rele învăţăminte ce le înfăptuim, vorbim şi gîndim. Nu încă ne obrăznicim a-L trage la răspundere pe EL, că nu-I cum îL dorim, un nimeni cum, ne-am făurit o momîie isus. Ce EL nu-l admite şi nedrepţii părăsiţi la greu tot mai mişcă-n frontul lumescului cum le cîntă propria nerozie. Înspre nicăieri deocamdată.
   Se schimbă nedreapta lume, îi cu nasul pe sus, să nu le spui adevăruri neplăcute. Nu au nici de doi bani idei demne în cap. Totu-i un talmeş-balmeş în gîndirea lor. Nedrepţi şi imorali de sus pînă jos. Şi nu au habar de EL şi nici de îndreptarea ce ne-o cere. Trupuri fără spirit şi gîndire, umbre purtate de vîntul lumescului nărăvit în rele urîte existenţe. Inutilitatea vieţii, li-i firea hîdă şi ştearsă, papagali a ce nu-şi explică ci doar repetă în neştire, nesimţiţi şi ignoranţi. Plata-i rupere de ritm şi dezechilirarea nimicului şi-ngrămădirea în neantul refacerii ce-o veni la timpul SĂU.
   Dar mai scapă frînturi de viaţă dezlînată, nerozie oarbă. Se închipuie suprarafinaţi de dau în gropi, morala-i terfelită, cine-o va reabilita şi cînd? Suprasăturaţi şi goi, de frică vineţi şi totuşi parcă inşi cu totul la inventar uman. Incertitudinea oare va da de libertate, CER-ul i-o va înmîna şi fericirea cîndva o va merita?
   La nedrepţi EL e o închipuire doar agăţată-n cuie pe cruci de orice fel se-ntîmplă, nu-L bagă-n seamă prea. O înviat un mort ce i s-o dus buha că-i SUS, dar nu-L găsesc, e un nimeni ca şi cei ce-l preamăresc, aşa netrebnicie se vrea în CER şi EL nu îngăduie vreodată. E tare răbdător cu proprii SĂI creaţi şi glumeţi de pe Pămîntul SĂU.
   Se vrea asumarea propriilor opinii pînă în pînzele albe, altfel e degeaba existenţa şi omul nu-i om ci muhaia. De totuşi trece, rezistă ne terminat nu-i place viaţa ci-o încalcă de nu-i ştie ce-i ea, şi cum de-o are, cînd ce-o fi ?