2677.Ne uitîndu-ne în jur, ci noi însăși, nepăsători

  Să nu ajungem fără demnitate și duioșie în cursul firesc al vieții, înfrînți. Ci să căutăm zbaterea căutărilor necesare să redevenim oameni, nu contează vîrsta. Că-L bucurăm și poate ne întinde o mînă și ieșim din hăugașul pierzaniei nefirești. Ne uitîndu-ne în jur, ci noi înșine, nepăsători, cît mai îndreptați între oameni. De-L vom afla, sîntem salvați, doar să găsim lungimea de undă a comunicării corecte.
  Și nu reușim mereu ceea ce dorim, e greu, firea noastră ni-i prima și ce mai tare piedică. Urmînd cei din jur, nu toți, doar unii, lumescul, nedreptatea, singurătatea. Că-i cale lungă de te înhami să lupți pentru cîte trebuie, asta e, nu numai pentru tine. De-s și dau seama ceilalți, că-i greu și fără să aștepți cine știe ce, e mai bine așa.
  Deznădăjduit în singurătatea ta, e posibil să greșești, cauți o cale care-i poate deschizătoare. De o pîrtie, mai reflectă și ceea ce-i cel mai greu, răbdarea să treci marea. Să nu renunțăm niciodată la o luptă, cum o fi, dar să fie, e a ta și-i posibil multe.