2678.E un anumit farmec al vieții, ne înstrăinați

  Nici să fii cu nasul prea pe sus, fudul nevoie mare, dar nici să-ți iei în rîs calea. Urmeaz-o cum o fi, caută să fii cît mai sigur de ea, nu-i simplu și nici umblată. E un anumit farmec al vieții, de simțit, cum oi fi, dacă trebuie, să ne muncim cît mai putem. Să nu ne înstrăinăm de tot și definitiv, ci o cît de mică potecă să fie. Poate în continuare vei afla și ce trebuie cu adevărat, timpul face minuni și nu numai.
  Mereu îmbunătățit, tolerant și încrezător nu contrînd decît anevoie nedreptatea. Ce te silește să fie dreptate unde nu-i corectitudine și binele necesat la timp util. Religiile nedrepte din startul lor, niște închipuiri bolnave, trăsnăi hîde date în consum proștilor. Ce au generat mereu ură și răutate, confruntări sîngeroase, fără cap și coadă, tîmpenii.
  Pentru mulțimile de gură-cască, fără discernămînt, ci dornice de ceva acolo să fie. O încropire din ce în ce mai credibilă caracatiță, nesătulă, avidă de cuceriri noi. Asuprirea celor liberi, îndoctrinarea cu urățenia închipuirilor mincinoase.