2676.Că-i așa prostire în masă și a vîrfurilor, ori...

  Că e o tristă neresemnare, rostind adevăruri la care nu poți renunța. Și cu toate că ești cineva recunoscut tot te prostește nedreptatea și-i cînți în strună. Ca orice gură-cască și-i grav că-i așa prostire în masă și a vîrfurilor, ori poate nu-s?! De asta persistă nerozia și azi, oriunde, că-s compromise idealurile LUI. O apă și-un pămînt, în dezordinea nefireasacă programei date cîndva și ne urmate nici acuma.
  E tare întuneric pe Pămînt încă o vreme. Ni se pare uneori că-i „roz” și nici atîta măcar, ne iluzionăm o vreme. Nu se distinge bine mai nimica, ci aproximăm nedrepți și mințiți întruna. Unii reușesc un crîmpei de viață mai ca lumea și i se dedică lui, nu pot spera mai mult în așa nedreptate. Limitați, cu ochi de melc nu ne dăm seama de calea de urmat, niciunul.
  În așa lume din nimicuri te poți trezi cu buzele umflate, orice nedreptate se dezvoltă și curmă cursuri corecte. În așa lumesc e totul posibil înspre rău și urît, încă. Doar EL insesizabil, mai pune lucrurile la punc, nu-i chiar totul lăsat la neputința vremurilor. Dar oare se știe, cred că nu-I deloc sesizat deocamdată.