2668.Sătui de neputințe cu gura mare

  Că uni-s din porniri moraliști și pe ei niciodată nu se caută, a se schimba în bine. Ci mereu pe alăturea continuă nedreptatea lor însăși și a altora apropiați. Ce-s sătui de așa neputințe cu gura mare, dar asta-i lumea și ca ea sîntem noi nevrednicii. E greu cu așa fală neroadă să progresăm înspre bine și util și chiar frumos. Mai degrabă nepăsători la nedreptate și la lipsa LUI dintre noi simțită în bine și util.
  Că-I  mereu printre noi nevăzut, ne auzit, îL mai simt unii și alții, ce-L știu. Conlucrează oarecum, ori chiar de-a binele, restul nu, că nu se-ncadrează cerințelor SALE. Date nouă dintotdeauna, cine o vrut să le și urmeze, o fost și este cu folos, cine nu, nu. Și să știm a cîntări binele ce ni-L face nouă mereu și de cînd sîntem noi și familia noastră.
  Căutînd să IL întoarcem cît putem, EL mai mult că-I Dumnezeu noi atît cît putem. Dar din inimă, sinceri, corecți și ne zgîrciți, ci fermi și clari, mai ales de ne cere EL. Așa că fiți oamenoși nu numi între voi oamenii, cumsecade, ci și-n fața SA mai ceva.