3647...Și cu siguranță ne vom îndrepta

  Desigur fiecare pas al omului e cunoscut SUS și orice meserii și fapte ale oamenilor. Deci de i se îngăduie omenirii să se tămăduiască în diferite feluri, toate-s în cadrul vieții date. De EL omenirii, și toate-s luate în calcul, inclusiv părăsirile date cu urmări în suferințe. Inclusiv bolile și vindecările mijlocite de oameni, în îngăduința SA.
  Că de-și închipuie careva că I se poate sustrage făcîndu-și de cap pe Pămînt, se înșeală. Toate-s cu luare aminte SUS disecate și totu-i strașnică programare aici pe Pămînt. Chiar de uneori nu pare, sîntem tare străini de calea dată împreună cu EL noi să o ducem. Ne vom adapta  cînd va fi vreme aceea în condițiile rămase în urmă azi, față de ceea ce trebuia.
  Dar nu-i vremea tare întîrziată, ci-i în limitele cunoscute doar SUS și cu siguranță ne vom îndrepta.

3646...E o prostire, încercare în mase încă

  E adevărat ce simt și trăiesc nedrepții cei mai avizați, că-n realitate chiar de se-nchină conform NT. Nu-i ajută nimeni, nici nu are cine, nimeni nu ajută pe nimeni, e doar o himeră, o trăsnaie. O încercare de moment atunci o vreme doar înlăturată omenirea din fața SA și nici azi revenită. Din obișnuință nedreaptă, neputință, obișnuința cu încetul a religionarilor de a vă face sclavii lor.
  Chiar de plătesc și ei cot la cot cu voi neputințele în fața părăsirii LUI, tot au foloase necuvenite. Și e o treabă, exploatarea omului de către om și-n zilele noastre pe baza prostiei și a ignoranței. Adevărului SĂU, care nu-I de colea ușor de urmat, ci implică muncă de îndreptare. Între ceilalți oameni și aflarea mai întîi corectă a LUI, Cine E și de ce, respectarea și credința nețărmurită.
  Vă-n voiți, ori ba? Nu-i chiar așa floare la ureche, ca-n năzbîtia fără EL din NT. Ce mai ține, cum ține, fără vreun folos palpabil nicăieri, fiți siguri e o prostire, încercare în masă încă.

3645..Că nu ține și părăsiți plătiți voi și ai voștri

  Se ține cont în neîncrederea față de credința în tot ce-i în legătură cu NT, și-i drept. Nimic din așa religii ce se-nchină la zei nimicului, nu ajută și trebuie să vă reveniți! Să vă dezmeticiți oameni ai Pămîntului și ai SĂU, dar să vă dovediți doar. Nu cu neputința de a-L afla și-n nedreptatea între oameni, veți progresa. Ci schimbîndu-vă total cu fața doar spre EL, Singurul Dumnezeu din CER.
  Respectîndu-I dorințele și crezîndu-L fără tăgadă cu adevărat demni între oameni. Și siguri nu veți mai avea necazuri de nu I-ați greșit tare, vi se va zice oarecum. Simțind că nu-I sînteți corecți și trebuie scormonit trecutul tău în greșeli. aflînd buba. Și ce-i de făcut tot atunci afli, cocoșat o vreme de îndreptare dar de vrei poți fi curat, cum îți va sugera de SUS.
  Deci nu faceți glume prin NT, cu cîți isuși și ceilalți de pe acolo, că nu ține și părăsiți plătiți voi și ai voștri.

3644...Dar cu alte trăiri noi și pentru tine

  Îs încăpăținat, recunosc, ce știu, nu știu cum dar simt că știu din înalte tării. De la EL oarecum, nu știu cum dar știu, nu admit chiar de întîmpin tot de pe acolo împotriviri. Contradicții, e o aflare în curs viața pentru mine, mai altfel decît pentru restul. Astfel se spune că prin credință  nu scăpăm de necazuri, adică EL ne părăsește.
  Chiar de te dovedești bun, măcar cauți îmbunătățirea continuu și-L simți ca atare. Că-I alăturea de tine în îndreptarea convenită, în aflare și de EL, cît meriți. Ei nu-i așa îI cu tine și te ține din scurt o dată ce te-ai angajat pe calea convenită. În aflarea omului nepregătit în așa lume, dar se poate, de vrei și EL te acceptă. Adio necazuri, doar colaborezi cu EL și EL cu tine, dar e să fii mereu pe fază.
  Controlîndu-ți comportările, răspunsurile la solicitările SALE și e începutul. Unei altfel de vieți pe Pămînt între ceilalți, dar cu alte trăiri noi și pentru tine.

3643...Nu-i chip de deslușit încă tulburați de atîta neașteptată numai rîzgîiere

  Am catadicsit și am schimbat nestrașnica orînduire socialistă pe nu știu de să-i zic. Strașnica capitalistă întocmire ce se înfăptuiește chinuit pe la noi și nu numai. Că vezi treaba în vechea treabă ce ne aflam doar în treabă, se mai făcea treabă. Azi se distruge ce s-o făcut, se beștelește și afurisește totul, ca ne folositor. Cu toate că era ceva totuși, acuma numai îndărăt dăm cu curaj netot, fără cap și coadă.
  Nu ne găsim găsirea, ce-I între noi dar n-o zărim că nu-I de zărit în așa nevolnicie. Libertatea de a-L ști corect, împiedicați totuși de venetica religie tutelară de prostire multă. În legătură cu EL, ce ne avertizase că-I va veni vremea SA cînd vom schimba regimul. Stelei roșii, ce s-o tot dus, dar i-o rămas osemintele, țapene, „sfinte”, îndărătnice în ne-cumințenii doar.
  Și nici mintea de pe urmă a românului nu-i chip de deslușit încă tulburați de atîta neașteptată numai răzgîiere.

3642...Între noi mai altfel, contribuind la definirea vieții

  Sufletul cu secretele sale, ce nu le știm dintru început, ci ni se pare doar. Dat nouă să ne călăuzească prin lume, gîndirea, ce nici pe noi înșine nu ne pricepem. Spiritul o altă componentă a sufletului, doar la o adică atunci cînd plecăm fără întoarcere. De pe aicea, părăsind întregul ocazionat de viața dată ca o creație de sine stătătoare, ni se pare. Că-n realitate de SUS de tot sîntem coordonați oarecum prin spirit de Întreg.
  Prin misterul trăirilor, viața cu ale ei treceri pe Pămînt, în colo și-n coace, cu temei ori ba. Încercînd marea cu degetul cît sîntem nedefiniți atîta vreme cît nu ne găsim cadența. Între oameni cumsecade și ținînd cont mereu de EL într-o aflare ce nu se întrezărește încă o vreme. Misterul elucidîndu-l atunci, cît ni se va da posibilitate, mai abitir ca pînă acuma.
  Conlucrarea cu EL, ne vom lumina nepriceperile și ungherele întunecate ale eului. Consacrîndu-ne binelui și utilului între noi mai altfel, contribuind la definirea vieții.

3641...Tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu

  Ne comportăm cu toții între oameni necorespunzători e lesne de știut, nemulțumim. Dar și-n fața LUI nu reușim a ști măcar corect cum trebuie să fim. Dîndu-ne atîtea încercări, care mai de care mai bine ticluită și de noi înșine. Îndepărtîndu-ne fățiș din calea SA, apucînd-o pe netrebnice cărări înrăiți. Neomenoși și ne căutîndu-L pe EL, ci necurățeni dată ca poticneală tare însușită încă.
  Ce ne ține departe de priceperea SA, nici EL nu ne vrea încă prea aproape. Doar pe unii ce se-ncumetă în așa secetă nedreaptă LUI și nouă, datorată nouă. Căzuți în capcana neputinței de a fi oameni corecți în lume și cu EL. Neștiindu-L din vrerea SA și ulterior și cu dorința noastră de ne înțeles, de a nu-L ști măcar corect. Chiar de nu ne cade bine a-L ști, înfricoșați, dar altă cale nu-i, ci-s doar minciuni temporare.
  Că-n continuare la o adică, EL tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu.